ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu-Mare, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1049/LC din 9 octombrie 2008 a admis

acțiunea reclamantei SC W. SRL cu sediul social în Vișeu de Sus, județul

Maramureș, împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul social în Satu-Mare, județul

Satu-Mare, în sensul că a dispus rezoluțiunea convenției - contract de vânzare -

cumpărare încheiat între părți, datat 20 aprilie 2007, având ca obiect

imobilele teren cu hale de producție și birouri, situate în Satu-Mare, înscrise

în CF Satu Mare, în natură, curte, în suprafață de 2.297 mp, în CF Satu-Mare,

în natură teren cu hală în suprafață de 4.767 mp, în CF Satu-Mare, în natură

teren cu hală în suprafață de 2.665 mp, împreună cu utilajele și dotarea

tehnico-materială existentă.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 232.882,18 lei reprezentând contravaloarea

facturilor de livrare din 29 iunie 2007 și 26 septembrie 2007 emise pentru

marfa ce a fost livrată pârâtei în contul sumelor reprezentând rate din prețul

imobilului, conform convenției, cu dobânzi legale și 9.715 lei cheltuieli de

judecată.

A admis în parte cererea

reconvențională a reclamantei - pârâte SC E. SRL împotriva pârâtei reclamante SC

W. SRL și obligă pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 2.231

lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor ca

rămase fără obiect.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare sub

semnătură privată cu plata în rate, încheiat la data de 20 aprilie 2007 între

părțile litigante, s-a convenit vânzarea imobilelor din Satu Mare, înscrise în

CF Satu Mare căruia în natură îi corespunde curte în suprafață de 2.297 mp, CF Satu

Mare căruia în natură îi corespunde teren cu hală în suprafață de 4.767 mp, CF

Satu Mare căruia în natură îi corespunde teren cu hală în suprafață de 2.665

mp, a birourilor și halelor de producție împreună cu utilajele și dotarea

tehnică materială existentă pentru prețul de 1.512.000 euro, plătibil în rate

lunare, pe o perioadă de 36 luni.

Conform actului încheiat,

pârâta, în calitate de vânzător, a predat reclamantei, cumpărător, folosința

spațiului din litigiu.

În contul ratelor lunare,

cumpărătorul urma să livreze vânzătorului elemente semifabricate de stejar

pentru doage de butoi, în cantitate de 756 mp.

Conform clauzelor înserate

în contract, pârâta s-a obligat să nu împiedice desfășurarea activității

reclamantei și exploatarea normală a bunurilor ce fac obiectul contractului

până la achitarea integrală a plății.

În temeiul contractului,

reclamanta a efectuat livrări de marfă, cu avizele de însoțire a mărfii emițând

facturile din 29 iunie 2007 în valoare de 113.795,97 lei și din 26 septembrie

2007 în valoare de 119.086,21 lei facturi pe care însă pârâta nu le-a achitat.

Pârâta a imputat reclamantei

nerespectarea obligațiilor contractuale referitoare la plata ratelor lunare,

fără însă a înainta nici o notificare de întârziere, conform clauzelor

contractuale.

La data de 10 octombrie 2007

reclamanta a fost evacuată din spațiu de către pârâtă, fără o înștiințare

prealabilă. Pârâta și-a încălcat obligațiile contractuale, obligații care îi

impuneau să nu facă nimic de natură a împiedica desfășurarea activității

reclamantei.

Referitor la cererea

reconvențională, s-a apreciat, că după introducerea acesteia SC W. SRL a

achitat datoriile la utilități, în data de 1 aprilie 2008 și întrucât

societatea nu mai pretinde aceste sume, a cerut numai cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 55/C/A din 26

mai 2009 a admis apelurile declarate de reclamanta - pârâtă SC W. SRL și de

pârâta - reclamantă SC E. SRL împotriva sentinței nr. 1049/LC din 9 octombrie

2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC

W. SRL având obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare și restabilire

situație anterioară.

A fost desființată sentința

atacată cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC

E. SRL și trimisă cererea spre o nouă judecare la aceiași instanță.

A mai fost obligată intimata

SC W. SRL la plata sumei de 2.764 lei cheltuieli de judecată în apel în

favoarea apelantei SC E. SRL.

În final a fost respins ca

nefondat și apelul declarat de SC W. SRL împotriva sentinței nr. 1501/LC din 18

decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secția comercială și de contencios

administrativ.

Instanța de apel a stabilit

că pentru a se putea pronunța rezoluțiunea judiciară a contractului este

necesar a se analiza dacă există o neexecutare a contractului și dacă această

neexecutare este imputabilă debitorului obligației, partea care solicită

rezoluțiunea trebuind a face dovada că ea și-a executat obligațiile dar

cocontractantul său refuză în mod nejustificat să-și execute obligațiile

corelative asumate.

În speță, reclamanta

cumpărătoare care a solicitat rezoluțiunea contractului pe motiv că partenerul

său contractual nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, nu și-a respectat la

rândul său corespunzător obligațiile asumate prin contract privitoare la plata

ratelor de preț.

Astfel, cumpărătoarea

reclamantă avea obligația contractuală de plată în natură a primei rate de

preț, până la data de 20 mai 2007, care însă a fost achitată cu întârziere și

parțial prin livrarea la data de 29 iunie 2007 a cantității de 17,97 mc

material lemnos, data la care devenise scadentă și cea de-a doua rată de preț,

a cărei scadență era la data de 20 iunie 2007.

După această primă livrare,

cumpărătoarea nu livrează vânzătoarei nicio marfă cu titlu de rată de preț,

până la data de 26 septembrie 2007. La acest moment reclamanta era restantă la

plata obligațiilor sale contractuale cu diferența de marfă pe care nu a livrat-o

integral pentru prima rată aferentă lunii mai, cu ratele de preț aferente

lunilor iunie, iulie, august și septembrie 2007.

Nu s-a făcut dovada nici a

notificării pârâtei vânzătoare cu privire la amânarea plăților ratelor de preț.

Greșit a fost soluționată

cererea reconvențională pe excepția lipsei de obiect, fără a fi cercetat fondul

cauzei, sub acest aspect impunându-se trimiterea spre o nouă judecare.

Cu privire la apelul

declarat de SC W. SRL împotriva sentinței civile nr. 1501/LC din 18 decembrie

2008 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a solicitat completarea hotărârii

primei instanțe, cu privire la acțiunea principală, respectiv a datei de la

care curg dobânzile, s-a dispus respingerea ca nefondat, având în vedere că în

apel acțiunea principală a fost considerată în totalitate neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 55/C/A

din 26 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC W. SRL, care a

criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel, cu scopul asigurării unei judecăți unitare.

În subsidiar s-a cerut

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

apelului declarat de pârâta SC E. SRL și admiterea apelului declarat de

reclamanta SC W. SRL împotriva sentinței instanței de fond, cu consecința

respingerii în tot a cererii reconvenționale, precum și admiterea apelului

împotriva sentinței civile nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 în sensul de a se

dispune în completare obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale de la data

introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a sumei datorate.

Intimata - pârâtă SC E. SRL a

depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit o corectă situație

de fapt și de drept, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor care au

fost asumate reciproc de părți, cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare

sub semnătură privată cu plata în rate, din data de 20 aprilie 2007.

Potrivit art. 1020 C. civ.

condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice,

în caz când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său.

Constant, jurisprudența a

evidențiat, în esență, că în caz de rezoluțiune judiciară, instanței îi revine

competența de a verifica existența unei fapte ilicite a debitorului, care

constă tocmai în neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației,

existența vinovăției acesteia, respectiv neexecutarea să-i fie imputabilă și

îndeplinirea cerinței privind punerea în întârziere a debitorului obligației neexecutate.

Din verificarea contractului

de vânzare - cumpărare cu plata în rate, apare cât se poate de evident că

părțile, au stipulat clauze potrivit căreia vânzătorul nu se poate prevala de

reziliere refuzând efectuarea unei înțelegeri prealabile de întârziere la

plată, întârziere care nu poate depăși 30 de zile lucrătoare. Această clauză

operează în favoarea cumpărătorului în condițiile unor cauze obiective de

întârziere și cu dovedirea efectuării notificării prealabile de întârziere.

Așa cum amplu documentat s-a

reținut în faza procesuală a apelului, reclamanta nu a notificat-o pe pârâtă în

legătură cu amânarea plăților de preț conform contractului iar datorită

neexecutării întocmai a obligațiilor asumate contractual de către reclamanta

cumpărătoare, SC E. SRL la data de 10 octombrie 2007 în baza pactului comisoriu

care se regăsește expres menționat la pct. 4 art. VI din contractul părților a

procedat la rezilierea contractului.

Deoarece cererea

reconvențională a pârâtei SC E. SRL, a fost soluționată de prima instanță, prin

respingerea restului pretențiilor ca rămas fără obiect, rezultă că cererea

reconvențională nu a fost examinată pe fond odată cu cererea principală, sub

acest aspect fiind corectă soluția dată în apel de trimitere a acesteia spre o

nouă judecată la aceiași instanță.

De remarcat că prin sentința

civilă nr. 1501/LC din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secția

comercială de contencios administrativ, a fost respinsă cererea de lămurire și

completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1049/LC din 9 octombrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 477/83/2008 formulată de reclamanta SC W. SRL. Față

de împrejurarea că cererea reclamantei a fost respinsă, prin admiterea

apelului, cererea de lămurire și completare a dispozitivului hotărârii instanței

de fond, a rămas fără obiect.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC W. SRL

împotriva deciziei nr. 55/C/A din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC W. SRL Vișeu de Sus, județul Maramureș, împotriva deciziei nr.

55/C-A din 26 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.