ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2763/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2763/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 25 noiembrie 2009 reclamanta SC M.M.N. SRL a chemat în

judecată SC B.N. ROMÂNIA SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța

să fie obligată la plata sumei de 98.260,08 lei contravaloare lucrări

nedatorate cu dobânzi legale până la plata integrală a debitului.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. 26 din 6

noiembrie 2006, reclamanta executând lucrări de instalații protecție sprinklere

în favoarea debitoarei în calitate de beneficiar.

Din valoarea totală a

contractului de 619.086 lei, a fost achitată suma de 523.826 lei, rămânând

neachitat 95.260 lei.

S-a menționat că

lucrările executate de creditoare și neachitate de debitoare până la data

prezentei acțiuni, reprezintă contravaloarea unor deficiențe constatate pe

parcursul execuției contractului, deficiențe care nu se datorează culpei

reclamantei ci unor lucrări de construcție executate în afara proiectului

prezentat la data preluării lucrării.

Pârâta SC B.N. SRL a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că

pretențiile acesteia nu au un caracter cert, lichid și exigibil.

S-a arătat că prețul

contractului facturat de reclamantă a fost achitat în întregime de pârâtă, iar

sumele solicitate la plată nu reprezintă rest de preț neachitat, ci ar

reprezenta contravaloarea unor „lucrări suplimentare” și „lucrări remediere

avarie” apărute după recepția la terminarea lucrărilor, în perioada de

garanție.

S-a menționat că

solicitarea la plată a acestor lucrări este nefondată, atâta vreme cât acestea

sunt creanțe extracontractuale, care nu au fost niciodată acceptate la plată.

De asemenea,

documentele depuse în probațiune de către reclamantă se arată că sunt semnate

între terțe persoane, acestea nefiind opozabile pârâtei.

Se apreciază că

lucrările M.M.N. fac parte din garanția de bună execuție a contractului.

Totodată, se

precizează în întâmpinare că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația

contractuală de constituire a scrisorii de garanție bancară de bună execuție,

sens în care, pârâta menționează că are dreptul de a refuza orice plată

consideră necesar până la constituirea acesteia.

Ulterior reclamanta

și-a majorat câtimea pretențiilor la valoarea de 112.654,77 lei rezultată din

actualizarea sumei solicitate cu rata de referință a BNR și de asemenea a

solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC K. ROMÂNIA SRL.

Pârâta SC K. a depus

întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Tribunalul Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1155 din 17 iunie 2010 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că în afara contractului încheiat la data de

6 noiembrie 2006 sub nr. 26, prin oferta SC M.M.N. nr. 20 din 10 ianuarie 2007,

acceptată de pârâta SC B.N. SRL, părțile au convenit executarea unor lucrări

suplimentare celor din contractul inițial încheiat, prețul stabilit fiind de

80.000 RON inclusiv TVA.

Factura nr. 111761

din 21 august 2007 s-a încheiat pentru suma netă de 80.000 RON în condițiile în

care pârâta, conform ofertei, a acceptat suma de 80.000 RON inclusiv TVA (adică

suma de 67.226,89 net, plus 12.773,10 lei TVA).

Ca atare, această

creanță nu are un caracter cert și exigibil în înțelesul art. 379 alin. (3) și (4)

C. proc. civ.

Mai mult, conform

art. 8 alin. (2) din contractul nr.26 din 6 noiembrie 2006 încheiat între

părți, se precizează că în cazul renunțării la obligația de a prezenta

scrisoarea de garanție bancară de executare a contractului, beneficiarul va fi

îndreptățit să rețină din fiecare factură 10% suma netă de plată până la

finalizarea și recepționarea lucrărilor, inclusiv recepționarea VDS, pentru

garantarea tuturor pretențiilor, iar conform art. 8 alin. (3) pentru garantarea

tuturor pretențiilor contractuale ale beneficiarului pe perioada de garanție

după terminarea lucrărilor, beneficiarul va fi îndreptățit să rețină din

factura finală 5% din prețul brut al contractului.

Pârâta în litigiu a

achitat integral valoarea contractului, iar în condițiile în care reclamanta nu

a prezentat o scrisoare de garanție bancară pentru această sumă [confirmarea

existenței la data de 5 mai 2010 a unui cont cu afectațiune specială depusă de

reclamantă nefăcând dovada existenței scrisorii de garanție bancară pentru suma

de 10% din valoarea netă a contractului conform art. 8 alin. (2)] devin

operabile dispozițiile art. 8 alin. (2) mai sus enunțat și respectiv

dispozițiile art. 8 alin. (3).

Aceste sume devin

scadente la plată la finalizarea ultimei etape de recepție a lucrărilor, care,

conform art. 13 raportat la art. 10 alin. (1), este de 5 ani, stabilindu-se că

la expirarea termenului de garanție potrivit contractului se va organiza o

recepție finală în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 273/1994, termenul de

garanție fiind de 5 ani.

Nici facturile nr. 111784

din 8 octombrie 2007 și nr. 24 din 29 ianuarie 2008 nu au un caracter cert,

lichid și exigibil, lucrările de remediere executate de reclamantă nefiind

solicitate de pârâtă și nefiind recunoscute de către aceasta, neexistând

înscrisuri încheiate între părți care să probeze caracterul cert, lichid și

exigibil conform dispozițiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc. civ.

Răspunzând criticilor

formulate de reclamanta SC M.M.N. SRL Deva, Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia nr.146 din 25 noiembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte

sentința criticată în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta

la plata sumei de 3236 lei, înlăturând obligarea reclamantei la plata sumei de

4998 lei cheltuieli de judecată la fond.

A menținut totodată

dispozițiile sentinței atacate și a compensat cheltuielile de judecată ale părților

de la fond și din apel.

În fundamentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că pârâta intimată nu a făcut

dovada că lucrările suplimentare sunt rezultatul unor vicii de execuție.

Din procesul verbal

de recepție la terminarea lucrărilor din data de 5 iulie 2007, rezultă clar

faptul că acestea sunt rezultatul folosinței și exploatării necorespunzătoare

ca urmare a deservirii greșite din partea tehnicianului beneficiarului SC B.N.

ROMÂNIA SRL, în consecință, așa cum s-a menționat și în întâmpinare, pentru

aceste deficiențe răspunde cel care le-a provocat, deci SC B.N. ROMÂNIA SRL

care trebuie să achite contravaloarea intervenției respectiv factura fiscală

nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei.

Față de motivele de

mai sus, apelul în baza art. 296 C. proc. civ., urmează să fie admis, schimbată

sentința atacată, și admisă în parte acțiunea introductivă doar pentru suma de

3236 lei, în baza facturii nr. 111784 din 8 octombrie 2007.

Nu vor fi acordate

penalitățile solicitate de către apelantă, cu motivarea că acestea sunt

solicitate prima dată în apel, iar în acțiunea introductivă a solicitat dobânzi

bancare fiind inadmisibil de solicitat petite noi în apel.

Acțiunea fiind admisă

doar pentru suma de 3236 lei, va fi înlăturată obligația reclamantei de la

plata cheltuielilor de judecată și în baza art. 276 C. proc. civ., vor fi

compensate cheltuielile de judecată de la fond și apel.

Împotriva soluției

pronunțate a declarat recurs ambele părți, fiind invocat ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel recurenta SC M.M.N.

SRL a reținut că instanța nu a luat în considerație probațiunea efectuată,

respectiv interogatoriul SC B.N. ROMÂNIA SRL prin care se recunoaște că

lucrarea a fost comandată de către societate prin d-nul K.W. și este de acord

cu plata acesteia.

De asemenea recurenta

consideră că lucrările pentru care s-au formulat pretenții nu reprezintă

deficiențe contractuale, deficiențe care dacă ar fi existat, ar fi fost

remediate de urgență fără a solicita plata acestora.

Prin criticile

formulate SC B.N. ROMÂNIA SRL susține că aceste lucrări nu intră în obiectul

contractului semnat între subscrisă și apelantă. Așa cum recunoaște însăși

reclamanta-intimată SC M.M.N. SRL, aceste pretinse lucrări au fost efectuate

după recepția obiectivului și predarea lui către proprietar.

Nu există dovezi cu

privire la volumul serviciilor solicitate la plata prin factura nr. 111784 din 18

octombrie 2007. Nu a convenit executarea acestor lucrări nici cu apelanta SC M.M.N.

SRL nici cu proprietarul K. SRL. Nu exisă nicio probă în acest sens la dosar.

Valoarea solicitată

la plată de reclamanta-intimată nu a fost dovedită în niciun fel nici prin

documente acceptate de subscrisă sau K. nici prin expertiză.

La data de 8

octombrie 2007 obiectivul era utilizat de către K. SRL. Însăși

reclamanta-intimată a arătat faptul că necesitatea pretinsei intervenții s-a

făcut din pricina deservirii greșite de către tehnicianul societății K. România.

Recursurile sunt

nefondate.

Instanța de apel a

urmărit modul de executare a contractului în conformitate cu clauzele

convenției interveniente a obiectivului respectiv K. Arad și a reținut că creanța

din factura nr. 111761 din 21 august 2007 nu are caracter exigibil, iar

potrivit art. 8 (garanții) din contractul nr. 26 din 6 noiembrie 2008

reclamanta a datorat și datorează încă, până la finalul perioadei de garanție a

lucrărilor (5 ani de la terminarea lucrărilor), o garanție de bună execuție,

compusă din două elemente:

-10% din valoarea

netă a contractului trebuia acoperită de apelanta reclamantă prin predarea

către pârâta-intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu a unei scrisori de garanție

bancară (art.8 alin.2 din contract). S-a arătat că, această obligație nu a fost

îndeplinită de apelanta reclamantă, sens în care a devenit aplicabil dreptul

pârâtei SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, de a reține la plată această valoare de 10%

din valoarea netă a contractului, respectiv de a reține la plată suma de

54.691,78 Ron (arătându-se că s-au depus documentele justificative pentru

calculul garanției la dosarul de fond și că a explicat în concluziile scrise

depuse în fața primei instanțe).

- 5% din prețul brut

al contractului trebuie reținut de către pârâta intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL

Sibiu din sumele finale facturate de către apelanta reclamantă către pârâta SC B.N.

ROMÂNIA SRL Sibiu [art. 8 alin. (3) din contract], adică suma de 29.040,97 Ron,

arătându-se de către pârâtă că a depus documentele justificative pentru

calculul garanției la dosarul de fond și a explicat în concluziile scrise

depuse în fața primei instanțe).

S-a mai arătat că

suma totală de 83.732,75 Ron reprezintă garanție de bună execuție, constituită

conform prevederilor contractuale [art. 8 alin. (2) și (3)] și care nu devine

scadentă până la data stabilită în art. 8 din contract, respectiv până la

finalizarea ultimei etape a recepției lucrărilor (5 ani de la terminarea

lucrărilor ).

Conform prevederilor

coroborate ale art. 13 raportat la art. 10 alin. (1) din contract, aceste sume

devin scadente numai după semnarea procesului verbal de recepție finală în

conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994, la expirarea termenului de

garanție de 5 ani, procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor nu a fost

încheiat.

Reclamanta avea

obligația de a obține și de a comunica pârâtei SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, o

scrisoare de garanție bancară de bună execuție, constituită pentru 10% din

valoarea netă a contractului de lucrări și cu valabilitate până la recepția

finală, după expirarea perioadei de garanție.

Instanțele au reținut

în mod corect faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, sens

în care a devenit aplicabil dreptul pârâtei de a reține garanția din sumele

facturate de către apelanta reclamantă.

În ce privește

factura cu nr. 24 din 29 ianuarie 2008, această sumă nu are caracter cert,

lichid și exigibil pentru lucrările de remediere executate de reclamantă, care

nu, au fost solicitate de pârâtă și nu au fost recunoscute de către aceasta,

neexistând înscrisuri încheiate între părți, care să probeze caracterul cert,

lichid și exigibil, conform dispozițiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc. civ.

Cu privire la factura

fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei care reprezintă

lucrări de remediere avarie la centrala de sprinklere la obiectivul K. Arad

executate de către apelanta SC M.M.N. SRL ca urmare a solicitării

beneficiarului SC B.N. SRL s-a constatat de către reprezentanții celor două

societăți comerciale că acest defect nu este produs din vina societății

antreprenorului.

Această intervenție a

fost necesară întrucât pe linia uscată a pătruns apa.

Procesul-verbal de

recepție la terminarea lucrărilor contractuale din data de 5 iulie 2007 a fost semnat și ștampilat de către reprezentantul SC B.N. SRL deci s-a recunoscut faptul că

apelanta a executat lucrările prevăzute în contract, lucrarea a fost preluată,

predată, instruită și realizată total.

În data de 18

octombrie 2007, după predarea lucrării (5 iulie 2007), s-a arătat de către

reclamantă că, a constatat că ventilul de alimentare cu aer a fost închis.

Starea normală a ventilului este poziția deschis pentru a permite compresorului

să completeze automat eventuala scădere de presiune din sistem.

Întrucât acestea nu

au fost produse din vina reclamantei, nici a unei instalații defecte, nu s-a

făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor vicii de executare sau

lucrări care ar fi trebuit executate în perioada de garanție, justificat s-a

solicitat acestora prin factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007.

Pârâta intimată SC B.N.

ROMÂNIA SRL Sibiu, nu a făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor

vicii de execuție.

În aceste condiții

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M.M.N. SRL Deva împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25

noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Respinge recursul declarat de

pârâta SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25

noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 septembrie 2011.