ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2763/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2009 reclamanta SC M.M.N. SRL a chemat în judecată SC B.N. ROMÂNIA SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 98.260,08 lei contravaloare lucrări nedatorate cu dobânzi legale până la plata integrală a debitului. În susținerea cererii reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. 26 din 6 noiembrie 2006, reclamanta executând lucrări de instalații protecție sprinklere în favoarea debitoarei în calitate de beneficiar. Din valoarea totală a contractului de 619.086 lei, a fost achitată suma de 523.826 lei, rămânând neachitat 95.260 lei.

S-a menționat că lucrările executate de creditoare și neachitate de debitoare până la data prezentei acțiuni, reprezintă contravaloarea unor deficiențe constatate pe parcursul execuției contractului, deficiențe care nu se datorează culpei reclamantei ci unor lucrări de construcție executate în afara proiectului prezentat la data preluării lucrării. Pârâta SC B.N. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că pretențiile acesteia nu au un caracter cert, lichid și exigibil. S-a arătat că prețul contractului facturat de reclamantă a fost achitat în întregime de pârâtă, iar sumele solicitate la plată nu reprezintă rest de preț neachitat, ci ar reprezenta contravaloarea unor „lucrări suplimentare” și „lucrări remediere avarie” apărute după recepția la terminarea lucrărilor, în perioada de garanție.

S-a menționat că solicitarea la plată a acestor lucrări este nefondată, atâta vreme cât acestea sunt creanțe extracontractuale, care nu au fost niciodată acceptate la plată. De asemenea, documentele depuse în probațiune de către reclamantă se arată că sunt semnate între terțe persoane, acestea nefiind opozabile pârâtei. Se apreciază că lucrările M.M.N. fac parte din garanția de bună execuție a contractului. Totodată, se precizează în întâmpinare că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de constituire a scrisorii de garanție bancară de bună execuție, sens în care, pârâta menționează că are dreptul de a refuza orice plată consideră necesar până la constituirea acesteia. Ulterior reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la valoarea de 112.654,77 lei rezultată din actualizarea sumei solicitate cu rata de referință a BNR și de asemenea a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC K. ROMÂNIA SRL.

Pârâta SC K. a depus întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1155 din 17 iunie 2010 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în afara contractului încheiat la data de 6 noiembrie 2006 sub nr. 26, prin oferta SC M.M.N. nr. 20 din 10 ianuarie 2007, acceptată de pârâta SC B.N. SRL, părțile au convenit executarea unor lucrări suplimentare celor din contractul inițial încheiat, prețul stabilit fiind de 80.000 RON inclusiv TVA. Factura nr. 111761 din 21 august 2007 s-a încheiat pentru suma netă de 80.000 RON în condițiile în care pârâta, conform ofertei, a acceptat suma de 80.000 RON inclusiv TVA (adică suma de 67.226,89 net, plus 12.773,10 lei TVA).

Ca atare, această creanță nu are un caracter cert și exigibil în înțelesul art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Mai mult, conform art. 8 alin. (2) din contractul nr.26 din 6 noiembrie 2006 încheiat între părți, se precizează că în cazul renunțării la obligația de a prezenta scrisoarea de garanție bancară de executare a contractului, beneficiarul va fi îndreptățit să rețină din fiecare factură 10% suma netă de plată până la finalizarea și recepționarea lucrărilor, inclusiv recepționarea VDS, pentru garantarea tuturor pretențiilor, iar conform art. 8 alin. (3) pentru garantarea tuturor pretențiilor contractuale ale beneficiarului pe perioada de garanție după terminarea lucrărilor, beneficiarul va fi îndreptățit să rețină din factura finală 5% din prețul brut al contractului.

Pârâta în litigiu a achitat integral valoarea contractului, iar în condițiile în care reclamanta nu a prezentat o scrisoare de garanție bancară pentru această sumă [confirmarea existenței la data de 5 mai 2010 a unui cont cu afectațiune specială depusă de reclamantă nefăcând dovada existenței scrisorii de garanție bancară pentru suma de 10% din valoarea netă a contractului conform art. 8 alin. (2)] devin operabile dispozițiile art. 8 alin. (2) mai sus enunțat și respectiv dispozițiile art. 8 alin. (3). Aceste sume devin scadente la plată la finalizarea ultimei etape de recepție a lucrărilor, care, conform art. 13 raportat la art. 10 alin. (1), este de 5 ani, stabilindu-se că la expirarea termenului de garanție potrivit contractului se va organiza o recepție finală în conformitate cu dispozițiile H.G.

nr. 273/1994, termenul de garanție fiind de 5 ani. Nici facturile nr. 111784 din 8 octombrie 2007 și nr. 24 din 29 ianuarie 2008 nu au un caracter cert, lichid și exigibil, lucrările de remediere executate de reclamantă nefiind solicitate de pârâtă și nefiind recunoscute de către aceasta, neexistând înscrisuri încheiate între părți care să probeze caracterul cert, lichid și exigibil conform dispozițiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc. civ. Răspunzând criticilor formulate de reclamanta SC M.M.N. SRL Deva, Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr.146 din 25 noiembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 3236 lei, înlăturând obligarea reclamantei la plata sumei de 4998 lei cheltuieli de judecată la fond.

A menținut totodată dispozițiile sentinței atacate și a compensat cheltuielile de judecată ale părților de la fond și din apel. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că pârâta intimată nu a făcut dovada că lucrările suplimentare sunt rezultatul unor vicii de execuție. Din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 5 iulie 2007, rezultă clar faptul că acestea sunt rezultatul folosinței și exploatării necorespunzătoare ca urmare a deservirii greșite din partea tehnicianului beneficiarului SC B.N. ROMÂNIA SRL, în consecință, așa cum s-a menționat și în întâmpinare, pentru aceste deficiențe răspunde cel care le-a provocat, deci SC B.N. ROMÂNIA SRL care trebuie să achite contravaloarea intervenției respectiv factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei.

Față de motivele de mai sus, apelul în baza art. 296 C. proc. civ., urmează să fie admis, schimbată sentința atacată, și admisă în parte acțiunea introductivă doar pentru suma de 3236 lei, în baza facturii nr. 111784 din 8 octombrie 2007. Nu vor fi acordate penalitățile solicitate de către apelantă, cu motivarea că acestea sunt solicitate prima dată în apel, iar în acțiunea introductivă a solicitat dobânzi bancare fiind inadmisibil de solicitat petite noi în apel. Acțiunea fiind admisă doar pentru suma de 3236 lei, va fi înlăturată obligația reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată și în baza art. 276 C. proc. civ., vor fi compensate cheltuielile de judecată de la fond și apel. Împotriva soluției pronunțate a declarat recurs ambele părți, fiind invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel recurenta SC M.M.N. SRL a reținut că instanța nu a luat în considerație probațiunea efectuată, respectiv interogatoriul SC B.N. ROMÂNIA SRL prin care se recunoaște că lucrarea a fost comandată de către societate prin d-nul K.W. și este de acord cu plata acesteia. De asemenea recurenta consideră că lucrările pentru care s-au formulat pretenții nu reprezintă deficiențe contractuale, deficiențe care dacă ar fi existat, ar fi fost remediate de urgență fără a solicita plata acestora. Prin criticile formulate SC B.N. ROMÂNIA SRL susține că aceste lucrări nu intră în obiectul contractului semnat între subscrisă și apelantă. Așa cum recunoaște însăși reclamanta-intimată SC M.M.N. SRL, aceste pretinse lucrări au fost efectuate după recepția obiectivului și predarea lui către proprietar.

Nu există dovezi cu privire la volumul serviciilor solicitate la plata prin factura nr. 111784 din 18 octombrie 2007. Nu a convenit executarea acestor lucrări nici cu apelanta SC M.M.N. SRL nici cu proprietarul K. SRL. Nu exisă nicio probă în acest sens la dosar. Valoarea solicitată la plată de reclamanta-intimată nu a fost dovedită în niciun fel nici prin documente acceptate de subscrisă sau K. nici prin expertiză. La data de 8 octombrie 2007 obiectivul era utilizat de către K. SRL. Însăși reclamanta-intimată a arătat faptul că necesitatea pretinsei intervenții s-a făcut din pricina deservirii greșite de către tehnicianul societății K. România. Recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a urmărit modul de executare a contractului în conformitate cu clauzele convenției interveniente a obiectivului respectiv K. Arad și a reținut că creanța din factura nr. 111761 din 21 august 2007 nu are caracter exigibil, iar potrivit art. 8 (garanții) din contractul nr. 26 din 6 noiembrie 2008 reclamanta a datorat și datorează încă, până la finalul perioadei de garanție a lucrărilor (5 ani de la terminarea lucrărilor), o garanție de bună execuție, compusă din două elemente: -10% din valoarea netă a contractului trebuia acoperită de apelanta reclamantă prin predarea către pârâta-intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu a unei scrisori de garanție bancară (art.8 alin.2 din contract).

S-a arătat că, această obligație nu a fost îndeplinită de apelanta reclamantă, sens în care a devenit aplicabil dreptul pârâtei SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, de a reține la plată această valoare de 10% din valoarea netă a contractului, respectiv de a reține la plată suma de 54.691,78 Ron (arătându-se că s-au depus documentele justificative pentru calculul garanției la dosarul de fond și că a explicat în concluziile scrise depuse în fața primei instanțe). - 5% din prețul brut al contractului trebuie reținut de către pârâta intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu din sumele finale facturate de către apelanta reclamantă către pârâta SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu [art. 8 alin. (3) din contract], adică suma de 29.040,97 Ron, arătându-se de către pârâtă că a depus documentele justificative pentru calculul garanției la dosarul de fond și a explicat în concluziile scrise depuse în fața primei instanțe).

S-a mai arătat că suma totală de 83.732,75 Ron reprezintă garanție de bună execuție, constituită conform prevederilor contractuale [art. 8 alin. (2) și (3)] și care nu devine scadentă până la data stabilită în art. 8 din contract, respectiv până la finalizarea ultimei etape a recepției lucrărilor (5 ani de la terminarea lucrărilor ). Conform prevederilor coroborate ale art. 13 raportat la art. 10 alin. (1) din contract, aceste sume devin scadente numai după semnarea procesului verbal de recepție finală în conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994, la expirarea termenului de garanție de 5 ani, procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor nu a fost încheiat. Reclamanta avea obligația de a obține și de a comunica pârâtei SC B.N.

ROMÂNIA SRL Sibiu, o scrisoare de garanție bancară de bună execuție, constituită pentru 10% din valoarea netă a contractului de lucrări și cu valabilitate până la recepția finală, după expirarea perioadei de garanție. Instanțele au reținut în mod corect faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, sens în care a devenit aplicabil dreptul pârâtei de a reține garanția din sumele facturate de către apelanta reclamantă. În ce privește factura cu nr. 24 din 29 ianuarie 2008, această sumă nu are caracter cert, lichid și exigibil pentru lucrările de remediere executate de reclamantă, care nu, au fost solicitate de pârâtă și nu au fost recunoscute de către aceasta, neexistând înscrisuri încheiate între părți, care să probeze caracterul cert, lichid și exigibil, conform dispozițiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc.

civ. Cu privire la factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei care reprezintă lucrări de remediere avarie la centrala de sprinklere la obiectivul K. Arad executate de către apelanta SC M.M.N. SRL ca urmare a solicitării beneficiarului SC B.N. SRL s-a constatat de către reprezentanții celor două societăți comerciale că acest defect nu este produs din vina societății antreprenorului. Această intervenție a fost necesară întrucât pe linia uscată a pătruns apa. Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor contractuale din data de 5 iulie 2007 a fost semnat și ștampilat de către reprezentantul SC B.N. SRL deci s-a recunoscut faptul că apelanta a executat lucrările prevăzute în contract, lucrarea a fost preluată, predată, instruită și realizată total.

În data de 18 octombrie 2007, după predarea lucrării (5 iulie 2007), s-a arătat de către reclamantă că, a constatat că ventilul de alimentare cu aer a fost închis. Starea normală a ventilului este poziția deschis pentru a permite compresorului să completeze automat eventuala scădere de presiune din sistem. Întrucât acestea nu au fost produse din vina reclamantei, nici a unei instalații defecte, nu s-a făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor vicii de executare sau lucrări care ar fi trebuit executate în perioada de garanție, justificat s-a solicitat acestora prin factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007. Pârâta intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, nu a făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor vicii de execuție.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.M.N. SRL Deva împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Respinge recursul declarat de pârâta SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2011.