ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea la plata sumei de 212.820,68 RON, contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 3.939.232,55 RON penalități de întârziere precum și plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta, în conformitate cu disp. art. 112 C. proc. civ., a formulat întâmpinare invocând excepția de neexecutare a contractelor, susținând, în esență, că lucrările efectuate de reclamantă au fost necorespunzătoare iar altele nefinalizate.

La data de 07.02.2012, reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la pretențiile sale în sensul reducerii acestora la suma de 212.820,68 RON, reprezentând facturi neachitate și penalități în sumă de 64.438,14 RON.

Prin sentința civilă nr. 194/2015 pronunțată în data de 12 februarie 2015, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. București, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Buzău și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că izvorul obligațional al pretinsei creanțe derivă din contractele de execuție lucrări nr. 175 și 176 din 06.11.2006 și actelor adiționale încheiate între părți, ce au constat în realizarea de către reclamantă a unor lucrări de instalații aferente obiectivului "modernizarea carmangeriei S.C. B. S.R.L. Pentru lucrările efectuate, reclamanta a emis facturile nr. x și 182 din 21.04.2008. În cuprinsul celor două contracte părțile au inserat o serie de clauze privind obligațiile reciproce.

În opinia instanței de fond, probele administrate în cauză reliefează următoarele: recepția la astfel de lucrări se face după punerea în funcțiune și darea în exploatare pe baza referatului proiectantului. Această cerință se regăsește în Normativul pentru proiectarea instalațiilor de ventilare și aer condiționat - indicativ 15-98.

Ambele expertize au făcut trimitere la procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la 24.04.2008 - dosar fond, dar acesta se referă la lucrările de construcție a clădirilor, nicidecum la instalațiile specifice obiectului de activitate al pârâtei - carmangerie.

A apreciat instanța de fond asupra faptului că, lucrările efectuate de reclamantă au comportat numeroase probleme, elocvente în acest sens fiind cele două înscrisuri din 23.01.2009, procesul-verbal emis la 01.02.2010 și procesul-verbal emis la 01.02.2010 în cuprinsul cărora, deși au fost menționate deficiențe de natură tehnică iar executantul - reclamanta în cauză s-a obligat să le remedieze, nu s-au corectat.

Concluziile expertului D. sunt în contradicție chiar cu punctul de vedere al S.C. E. S.A., cuprins în adresa nr. x/2014 - dosar fond, proiectantul arătând următoarele:

"constatările generale au fost că materializarea soluțiilor proiectate respectiv în proporție de 70% proiectele realizate de S.C. E. S.A., fiind necesare o serie de măsuri privind montajul instalațiilor E. S.A., pentru asigurarea funcționării normale a instalațiilor de termoventilație proiectate.

Pornind de la acest punct de vedere, expertul a impus remedierea în sarcina pârâtei, emițând adresa nr. x/2014 - dosar fond, ignorând chiar și propriile concluzii ce se regăsesc în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 30.09.2013 pagina 3 cu ocazia convocării părților - "pentru punerea în funcțiune a instalațiilor de ventilare condiționare este obligatorie montarea programului de reabilitare a parametrilor specifici procesului de producție.

Din aceste considerente lucrarea efectuată a fost considerată subiectivă, fiind efectuată cu ignorarea atât a clauzelor contractuale cât și a înscrisurilor mai sus precizare.

De altfel, s-a reținut, părțile au solicitat mai multe termene pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului dar fără finalitate.

În concluzie, cele două expertize ordonate în cauză nu au confirmat că lucrările contractate au fost finalizate de executant, recepția nefiind efectuată.

Totodată, pârâta prin întâmpinare, cât și prin concluziile orale a invocat excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale pe care instanța a calificat-o ca veritabile apărări de fond, acțiunea urmând a fi respinsă.

În temeiul art. 277 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinarea depusă în data de 22 octombrie 2015, intimata pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepția tardivității apelului. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondat a apelului potrivit considerentelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2015, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acest termen de judecată, intimata-pârâtă, prin reprezentantul avocat, a arătat faptul că nu mai susține excepția tardivității invocate prin întâmpinare, întrucât, în urma verificărilor pe care le-a întreprins în dosar, a constatat faptul că, față de momentul recomunicării sentinței, solicitată și încuviințată de către primul judecător, apelul este exercitat în termenul legal de 15 zile, prevăzut de vechiul C. proc. civ., sub incidența căruia se judecă prezentul dosar.

După analizarea probelor, prin decizia nr. 839 din data de 03 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L., împotriva sentinței nr. 194 din data de 12 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind nefondat, a admis în parte cererea apelantei privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat apelanta reclamantă S.C. C. S.R.L. la plata către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat parțial.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. C. S.R.L. București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probatoriului necesar soluționării cauzei.

Prin decizia nr. 1395 din data de 20 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 839 din 3 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

La Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x* la data de 03 noiembrie 2016.

Față de prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. (1865), art. 292 și art. 315 C. proc. civ. (1865), având în vedere considerentele deciziei de casare nr. 1395/20.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de judecată din data de 07 decembrie 2016, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea "instalații pentru construcții", fiind desemnat expertul F. să efectueze expertiza precizată, având ca obiective: - evaluarea stadiului de execuție a fiecărui contract în parte, în acord cu obligațiile asumate de părți în fiecare convenție; - să se stabilească starea echipamentelor achiziționate și dacă aceste echipamente corespund celor angajate cantitativ și calitativ prevederilor contractuale; - dacă lucrările de execuție au fost realizate în parametrii contractați, evaluarea calității lucrărilor de execuție și dacă acestea corespund prevederilor contractuale.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2017, Curtea a încuviințat cererea de înlocuire a expertului F., desemnând prin tragere la sorți pe domnul expert G. și a reformulat obiectivele care au fost stabilite deja în considerentele deciziei nr. 1395/20.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și încuviințate prin încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2016, astfel: - determinarea stadiului de execuție a fiecărui contract în parte, în acord cu obligațiile asumate de părți în fiecare convenție; - să se stabilească starea echipamentelor achiziționate și dacă aceste echipamente corespund celor angajate cantitativ și calitativ prevederilor contractuale, pentru fiecare contract în parte; - dacă lucrările de execuție au fost realizate în parametrii contractați, stabilirea calității lucrărilor de execuție și dacă acestea corespund prevederilor contractuale, pentru fiecare contract în parte.

Prin încheierea din 5 aprilie 2017, Curtea a respins obiecțiunile formulate de pârâtă împotriva raportului de expertiză întocmit de expertul G.

La termenul de judecată din data de 10 mai 2017, Curtea a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de expert G., urmând a stabili contravaloarea lucrărilor a căror existență a fost confirmată prin expertiza întocmită și cuantumul dobânzii legale.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2017, Curtea a respins cererea formulată de intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. Buzău privind efectuarea unei noi expertize tehnice, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 746 din 25 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x, a admis apelul formulat de reclamanta S.C. C. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 194 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr. 1395/20.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă; a schimbat în tot sentința și pe fond a admis în parte acțiunea precizată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 27.04.2008 până la data plății efective; a admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, și a obligat intimata- pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 64.260,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. București, succesor în drepturi fiind S.C. C. S.R.L. București, a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 212.820,68 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate emise în baza contractelor de execuție nr. 175 și nr. 176/06.11.2016, contracte încheiate între S.C. A. S.R.L., în calitate de executant și S.C. B. S.R.L., în calitate de beneficiar, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.939.232,55 RON penalități de întârziere aferente acestui debit.

La termenul de judecată din 7 februarie 2012, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului și nu mai solicită obligarea pârâtei la plata penalităților.

La data de 7 aprilie 2017, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, dobânda legală calculată până la data de 17 februarie 2017 în cuantum de 64.438,14 RON, precum și dobânda legală calculată în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Prin contractul de execuție lucrări nr. 175/06.11.2006, reclamanta s-a obligat să execute următoarele lucrări de instalații: instalații sanitare, instalații HVAC și instalații electrice, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 953.881 RON + TVA. Ulterior, prin actul adițional nr. x s-a modificat obiectul contractului și s-a convenit, de comun acord, ca beneficiarul să achite suma de 273.700 RON, TVA inclus, fiind emisă factura nr. x/21.04.2008, din care debitoarea a achitat o parte din contravaloarea acesteia, conform extrasului de cont din data de 13.01.2009, rămânând de plată suma de 138.827,12 RON.

Prin contractul de execuție lucrări nr. 176/06.11.2006, reclamanta s-a obligat să execute următoarele lucrări: procurare echipamente - instalații sanitare, procurare echipamente - instalații HVAC, procurare echipamente - instalații electrice, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 301.586 Euro + TVA. Ulterior, prin contractul adițional nr. x s-a modificat obiectul contractului și s-a convenit, de comun acord, ca beneficiarul să achite contravaloarea instalațiilor/echipamentelor procurate de către reclamantă în sumă de 17.272 Euro, la care se adaugă TVA, fiind emisă factura nr. x/21.04.2008 în valoare de 73.994,30 RON, neachitată.

Expertiza efectuată în cauză de către expert G. a concluzionat că lucrările asumate prin contractul de execuție lucrări nr. y/05.11.2006 au fost realizate conform contractului, iar contractul de execuție lucrări nr. x/06.11.2006 a fost executat în întregime pe instalațiile sanitare - A, instalațiile electrice - B și instalațiile HVAC de la punctele 2 și 4 și realizat parțial pentru instalațiile HVAC de la punctele 1 și 3 (execuția s-a realizat conform proiectului, dar nu a existat proces-verbal de recepție finală).

A mai reținut expertul că echipamentele au fost achiziționate, montate și funcționează de foarte mulți ani, respectiv din anul 2008, că din punct de vedere cantitativ lucrările corespund pentru cele două contracte, dar din punct de vedere calitativ se pot lua în considerare numai informațiile din procesele-verbale de recepție calitativă făcute.

De asemenea, s-a mai concluzionat de către expert că toate procesele-verbale sunt semnate atât de către executant cât și de către beneficiar, că în procesul-verbal de recepție calitativă este precizat că sunt respectate cerințele de calitate stabilite prin contract și prin proiect și că există pentru materiale și echipamente certificate de calitate specifice, atât pentru cele din țară cât și pentru cele din import, care sunt agrementate MLPLT, că procesele-verbale cu nr. x au specificate ambele contracte de execuție, respectiv x/06.11.2006 și nr. y/06.11.2006 și că toate instalațiile au fost recepționate fără obiecții din partea pârâtei beneficiare.

Expertul a mai reținut că lucrările de execuție au fost realizate în parametrii contractați, calitatea lucrărilor de execuție a fost corespunzătoare și conformă cu proiectele instalațiilor, s-a respectat calitatea materialelor folosite și s-a respectat Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, toate instalațiile sanitare, inclusiv stația de preepurare, precum și instalații electrice, din centrala termică, încălzire cu corpuri statice au fost executate și corespund prevederilor contractuale și funcționau normal la data efectuării expertizei la fața locului, la sediul pârâtei.

Prin completarea la raportul de expertiză, expertul a stabilit că față de contravaloarea lucrărilor stipulată în anexa 1 din actul adițional nr. x din 20.02.2008 la contractul nr. x/06.11.2006, respectiv 300.197 RON fără TVA, s-au realizat efectiv lucrările în valoare de 230.000 RON fără TVA, conform anexei 2- factura fiscală eliberată de A. S.R.L., semnată și ștampilată de ambele părți, sumă scadentă la data de 27 aprilie 2008.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că au fost respectate cerințele de calitate stabilite prin contract și prin proiect, lucrările de execuție fiind realizate în parametrii contractați, calitatea acestora fiind corespunzătoare și conformă cu proiectele instalațiilor.

În ceea ce privește instalația pentru realizarea procesului tehnologic "crud-uscat", expertul a reținut că nu s-a încheiat proces-verbal de punere în funcțiune dar lucrările au fost executate conform proiectului întocmit de S.C. E. S.A. București .

Expertul a apreciat că eventualele deficiențe se puteau constata și remedia la momentul întocmirii procesului-verbal de punere în funcțiune.

Aceste concluzii ale expertului se coroborează cu punctul de vedere al proiectantului S.C. E. S.A. București, care a constatat respectarea proiectului inițial precum și a traseelor de ventilație și încălzire-răcire, astfel încât s-a reținut că execuția instalației a fost realizată în conformitate cu parametrii tehnici indicați în proiect .

În consecință, Curtea a reținut că inexistența procesului-verbal de punere în funcțiune nu este imputabilă executantului iar susținerile beneficiarului privind nerespectarea parametrilor tehnici la realizarea instalației pentru realizarea procesului tehnologic "crud-uscat" nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei și la concluziile raportului de expertiză, Curtea a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta având dreptul la contravaloarea echipamentelor achiziționate și a lucrărilor efectuate, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume.

Față de cele reținute, în baza art. 296 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentința și pe fond a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 27.04.2008 până la data plății efective.

În baza art. 274 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 64.260,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, constând în: 5.162,70 RON taxă de timbru primă instanță; 3.500 RON onorariu expert desemnat de prima instanță; 5.000 RON onorariu expert desemnat de reclamantă în prima instanță; 21.282 RON onorariu avocat primă instanță; 2.586,35 RON taxă judiciară de timbru instanța de apel; 3.447 RON taxă judiciară de timbru instanța de recurs; 2.000 RON onorariu expert rejudecare apel; 21.282 RON onorariu avocat rejudecare apel.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. (1865), Curtea a micșorat cheltuielile de judecată cu onorariul avocatului în primă instanță și apel, până la suma de 21.282 RON, constatând că onorariile achitate de către reclamant sunt disproporționat de mari față de obiectul litigiului și munca îndeplinită de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU, solicitând, în principal, admiterea recursului, ca întemeiat, și, în consecință, casarea deciziei nr. 746/2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat; în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei noi expertize cu aceleași obiective, instituindu-se în sarcina expertului obligația de a efectua probele tehnice privind calitatea execuției.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe larg, cu titlu de chestiuni prealabile, circumstanțele cauzei din primul ciclu procesual și din cel de-al doilea ciclu procesual, și a arătat că, structurat, motivele de recurs vizează: aspecte ce țin de instalațiile sanitare, instalațiile electrice și instalațiile HVAC (menționate la pct. 2: instalații de încălzire cu corpuri statice și respectiv la punctul 4: instalații termomecanice din centrala termică), și aspecte ce țin de nefuncționalitatea instalației de ventilare climatizare privind procesul tehnologic pentru obținerea produselor crud-uscate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele motive:

În referire la instalațiile sanitare, electrice și HVAC (pct. 2 și 4), recurenta- pârâtă a susținut că, preluând întocmai concluziile expertizei ing. G., Curtea a reținut în mod greșit că acestea corespund cerințelor de calitate stabilite prin contracte și proiect, încadrându-se în parametrii stabiliți; Curtea nu a luat, însă, în considerare și nici nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de beneficiar în mod constant, în sensul că pretinsele procese-verbale de recepție calitativă nu sunt datate, și nici înregistrate, fiind întocmite "din birou", sub presiunea termenelor de raportare impuse de programul SAPARD.

În contextul expus, recurenta- pârâtă apreciază că pretinsele procese-verbale de recepție calitativă sunt afectate de necredibilitate și, prin consecință, concluziile expertului sub aspectul invocat, preluate de către instanță, nu sunt fundamentate pe probe.

Ca și motiv de nelegalitate susținut prin această critică, recurenta- pârâtă a invocat încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

Prin cea de-a doua critică, prin care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susținut că în mod incorect și fără suport probator Curtea a reținut că "echipamentele achiziționate și montate funcționează de foarte mulți ani, respectiv, din anul 2008, aflându-se în stare de funcționare la data efectuării expertizei la fața locului, la sediul intimatei- pârâte", Curtea neexercitându-și rolul activ pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză; notificările emise confirmă, de netăgăduit, că expertul a prezentat o situație ce nu corespunde realității, preluată de către instanță fără a fi verificată sau coroborată cu alte probe.

Prin următoarea critică de recurs formulată, subsumată, de asemenea, încălcarii dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susținut că în mod injust Curtea nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare invocată în mod constant de către beneficiar, astfel cum rezultă din notificările emise în perioada 16.09.2008- 09.02.2011, prin care s-au semnalat grave deficiențe privind execuția, calitatea materialelor și a lucrărilor, inclusiv, nefuncționalitatea unor instalații, stăruindu-se în remedierea acestora, prezentarea proceselor-verbale de predare- primire, de punere în funcțiune și de recepție calitativă a tuturor utilajelor și a lucrărilor executate, invocând, în acest sens, mai multe notificări înregistrate.

În contextul expus, recurenta- pârâtă apreciază că instanța a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-a înlăturat cererea intimatei- pârâte de valorificare a excepției de neexecutare fundamentată pe notificările arătate, și, nepronunțându-se asupra acestei excepții, instanța de apel a ignorat inclusiv considerentele deciziei de casare.

Prin cea de-a patra critică din recurs, prin care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., recurenta- pârâtă apreciază că în mod greșit Curtea nu a lămurit raporturile juridice deduse judecății sub aspectul întinderii lucrărilor executate în baza actului adițional nr. x la contractul nr. x/06.11.2006 și a actului adițional nr. x la contractul nr. x/06.11.2006, în acest sens, recurenta- pârâtă având în vedere, foarte, foarte pe larg, probatoriul administrat în cauză, pe care prezentat în continuarea recursului pe 10 pagini: expertiza G., punctul de vedere al proiectantului, adrese de corespondență între părți, etc.

Recurenta- pârâtă apreciază că pretinsul punct de vedere este un înscris contrafăcut (pro causa), în condițiile în care nu există absolut nici o probă de natură să fundamenteze concluziile expertului formulate în sensul că instalația în litigiu a fost executată (montată) la parametrii proiectați.

Obligația de efectuare a probelor tehnice de natură să ateste calitatea execuției este prevăzută de actul normativ aplicabil în materie, la perioada de referință:

"Normativ privind proiectarea și executarea instalațiilor de ventilare și climatizare Indicativ I 5- 98" (lege specială).

Astfel, a arătat recurenta- pârâtă, în mod injust și insuficient motivat, Curtea a reținut că inexistența procesului-verbal de punere în funcțiune nu este imputabilă executantului și în mod nejustificat executantul a insinuat exploatarea defectuoasă ori lipsa de interes a beneficiarului față de această instalație, acuzații înlăturate punctual prin expertiza ing. H.- motiv de nelegalitate circumscris încălcării dispozițiilor art. 26 din Normativ și ale art. 7 din cele două contracte.

Recurenta- pârâtă a mai învederat că instanța de apel nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate în mod constant în această etapă procesuală, ce se regăsește inclusiv în notele de concluzii scrise depuse la dosar- motiv de nelegalitate: încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

În fine, recurenta- pârâtă a mai susținut că în mod incorect și nemotivat Curtea a reținut că "susținerile beneficiarului privind nerespectarea parametrilor tehnici la executarea instalației pentru realizarea procesului tehnologic crud- uscat nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză".

Or, a arătat recurenta, în cauza dedusă judecății, în raport de obligația legală instituită în sarcina executantului în sensul efectuării probelor tehnice de natură să ateste calitatea execuției (art. 26 din Normativ), dar și obligația contractuală asumată în sensul garantării calității lucrărilor executate (art. 7), sarcina dovedirii îndeplinirii obligației revine debitorului A. S.R.L., creditorul B. S.R.L. fiind ținut să probeze doar existența obligației (în materie comercială, doctrina și jurisprudența fiind constante în acest sens).

A susținut recurenta- pârâtă că probatoriul administrat în cauză atestă faptul că de la data finalizării montajului echipamentelor și până la data efectuării expertizei, timp de 9 ani, executantul nu și-a îndeplinit obligația de efectuare a probelor tehnice, abandonând lucrările după 1 an și 8 luni de la data emiterii facturilor- sub acest motiv de nelegalitate fiind invocată aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1073 C. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contrar susținerilor recurentei- pârâte motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată, analizând apărările acesteia formulate în apel, argumentând motivele pentru care a fost pronunțat soluția și în concordanță cu textele de lege incidente în cauză.

Argumentele aduse în sprijinul acestui motiv de recurs duc cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt și a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greșit, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei relativ la modul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, ceea ce excede competenței instanței de recurs. Astfel că, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În speță, se constată că, criticile formulate în recurs sunt de fapt o reiterare a obiecțiunilor avute față de raportul de expertiză, astfel că, nu pot fi analizate.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității.

Or, în cauză, părțile au avut posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu pot constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, ceea ce în mod corect instanța de apel a evitat.

Structurând și sintetizând motivele de critică aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că s-a făcut o interpretare și aplicare corectă și legală a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.

Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din același act normativ.

Din considerentele deciziei atacate, contrar susținerilor recurentei-pârâte, reiese că instanța de apel a stabilit în concret starea de fapt și a procedat la analizarea fondului cauzei, hotărârea recurată fiind astfel la adăpost de orice critică.

În speță, criticile recurentei vizează aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, soluția instanței de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Privită ca o garanție a imparțialității instanței și ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, motivarea trebuie să fie, deopotrivă, corespunzătoare, clară și concisă și să se constituie într-o analiză riguroasă și concretă a problemelor esențiale ce au făcut obiectul judecății, chiar dacă nu este necesar un răspuns detaliat fiecărui argument invocat de părți.

În aceeași măsură, hotărârea trebuie să cuprindă o analiză concretă și coroborată a probelor administrate, stabilirea împrejurărilor esențiale în cauză și normele incidente. Instanța de apel a respectat aceste exigențe impuse atât de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția la care s-a oprit instanța, astfel că nu se poate susține cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii.

Este de menționat că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului de lege anterior evocat, instanța nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

În concluzie, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză ținând cont de situația de fapt corect reținută, context în care nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat.

Înalta Curte constată că cele dezvoltate prin memoriul de recurs de către recurenta- pârâtă pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci, în realitate, recurenta solicită instanței de recurs reaprecierea materialului probator al cauzei, ceea ce nu poate fi primit.

Potrivit dispozițiilor legale, instanța de recurs nu are competența de a realiza un control de temeinicie a hotărârii recurate, atunci când este pronunțată de o instanță de apel (excepția referindu-se la recursul reglementat de art. 304 C. proc. civ., inaplicabilă speței), nu poate schimba situația de fapt a cauzei atunci când aceasta este complet reținută, ci controlul judiciar efectuat în recurs este exclusiv unul de legalitate, circumscris motivelor expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ., normă imperativă și de ordine publică.

Așa fiind, având în vedere și cele arătate deja, Înalta Curte constată că nu au corespondent în situația de fapt reținută de instanța de apel, cele afirmate de recurentă prin memorial său de recurs, Înalta Curte urmând a înlătura această critică.

Potrivit celor ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de către pârâtă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimată în această etapă procesuală, în sumă de 5.950 RON, constând în onorariu avocat, potrivit dovezilor de la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU împotriva deciziei nr. 746 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta- pârâtă S.C. B. S.R.L. BUZĂU să plătească intimatei- reclamante S.C. C. S.R.L. BUCUREȘTI suma de5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.