ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4242/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4242/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 octombrie 2018
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. obligarea la plata sumei de 212.820,68 RON, reprezentând contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 3.939.232,55 RON penalități de întârziere precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 194/2015 din 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2011 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
Prin decizia nr. 746 din 25 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. București împotriva sentinței nr. 194/2015 din 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Buzău, cauză venită spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 1395 din 20 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
A schimbat în tot sentința și pe fond a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 212.820,32 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 27 aprilie 2008 până la data plății efective.
A admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 64.260,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Pârâta S.C. B. S.R.L. Buzău a formulat contestație la titlu vizând lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 746 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Prin decizia civilă nr. 312 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu formulată de petanta S.C. B. S.R.L. Buzău, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. A. S.R.L., vizând lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 746 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta S.C. B. S.R.L. Buzău a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii contestației la titlu formulată, cu consecința explicării modului de aplicare a părții din dispozitiv referitoare la dobânda legală, prin indicarea actelor normative în raport cu care aceasta urmează a fi cuantificată în vederea executării.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 august 2018.
La data de 10 octombrie 2018, recurenta S.C. B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata recursului, sens în care solicită a se lua act de manifestarea sa de voință.
Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurentă, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. și a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 10 octombrie 2018, recurenta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului.
Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act.
Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 246 C. proc. civ.
Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 246 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 312 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentei S.C. B. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 312 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2018.