ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 723.777,63 RON, din care 101.554 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate conform contractului de subantrepriză nr. x din 28 august 2008 și a facturilor fiscale nr. x din 30 noiembrie 2010, nr. 145 din 17 decembrie 2010 și 622.223,63 RON cu titlu de daune interese, conform art. 23 din contractul de subantrepriză nr. x din 28 august 2008

Prin sentința nr. 1081 din 26 iunie 2014, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția invocată de pârâtă, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 723.777,63 RON, din care 101.554 RON contravaloare lucrări și 622.223,63 RON daune interese.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. S.R.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 148 din 10 martie 2015 de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pârâtă C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Ploiești.

La 4 aprilie 2016, prin punctul de vedere la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu, pârâta a reiterat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, invocată inițial prin răspunsul la întâmpinare.

Reclamantă A. S.R.L., prin întâmpinarea depusă față de cererea de recurs, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de recurenta-pârâtă C. S.R.L.

Prin decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de această soluție, pârâta a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2017.

Motivele de revizuire invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac menționează că prin Decizia nr. 369/2017 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională, această decizie fiind definitivă și general obligatorie. Arată că în cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 148 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești a invocat excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, iar instanța supremă a dispus sesizarea Curții Constituționale. Mai arată că, deși a susținut aceste argumente, recursul său a fost respins ca inadmisibil.

Revizuenta a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La termenul de la 6 decembrie 2017, instanța supremă a amânat judecarea cauzei la 14 martie 2018, pentru a fi atașate dosarele necesare soluționării litigiului.

La termenul de la 20 martie 2018, ulterior rămânerii în pronunțare, Înalta Curte a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților necesitatea sesizării completului competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este admisibilă cererea de revizuire a unei decizii pronunțată în completul de filtru, față de sintagma "decizia nu este supusă niciunei căi de atac", atunci când în urma sesizării Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege care a stat la baza soluționării recursului, după pronunțarea hotărârii în completul de filtru, decizie care poate constitui temei de revizuire, conform textului și jurisprudenței Curții Constituționale.

Prin încheierea din 23 mai 2018, instanța supremă, în temeiul art. 519 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul de a lămuri dacă: În interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este admisibilă cererea de revizuire a unei decizii pronunțată în completul de filtru, față de sintagma "decizia nu este supusă niciunei căi de atac", atunci când în urma sesizării Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege care a stat la baza soluționării recursului, după pronunțarea hotărârii în completul de filtru, decizie care poate constitui temei de revizuire, conform textului și jurisprudenței Curții Constituționale. Prin aceeași încheiere a suspendat soluționarea cererii de revizuire în temeiul art. 520 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

La termenul de la 12 decembrie 2018, Înalta Curte, față de pronunțarea Deciziei nr. 64 din 1 octombrie 2018, a repus cauza pe rol, iar la 27 februarie 2019, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. dispozițiilor 493 alin. (5) C. proc. civ., formulată de revizuenta C. S.R.L. În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din același cod a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire până la pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate.

Ca urmare a soluționării excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prin Decizia nr. 526 din 24 octombrie 2023, s-a acordat termen la 22 mai 2024, în vederea discutării repunerii cauzei pe rol și soluționării cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare, instanța supremă reține că aceasta a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul întrucât recursul a fost respins ca inadmisibil. Înalta Curte va respinge excepția invocată întrucât prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial la 1 februarie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "sintagma "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora." Ca urmare, calea de atac a revizurii este admisibilă și în cazul hotărârilor care nu evocă fondul pentru temeiul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cererii de revizuire, instanța supremă reține că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 și alin. (2) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, indiferent dacă evocă sau nu fondul, dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."

Se constată că hotărârea atacată cu revizuire este decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016 prin care instanța supremă a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei curții de apel, cu motivarea că art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, iar obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani, valoarea obiectului acțiunii fiind sub valoarea prag precizată anterior.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost invocată de pârâtă în dosarul de recurs anterior soluționării acestuia. Ulterior pronunțării deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională."

În lumina acestei soluții, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 629 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial la 16 ianuarie 2018, a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a aceleiași sintagme ridicată de societatea pârâta C. S.R.L. în dosarul nr. x/2013, cu soluționarea căreia fusese sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin încheierea din 28 iunie 2016.

Din considerentul 27 al Deciziei nr. 629 din 17 octombrie 2017 rezultă cu claritate că partea care a invocat excepția de neconstituționalitate respinsă ca devenită inadmisibilă păstrează dreptul de a solicita revizuirea hotărârii pronunțate în temeiul normei declarate neconstituționale, beneficiind în totalitate de soluția și de considerentele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017. Astfel cum a statuat instanța de control constituțional în considerentele Deciziei nr. 866 din 10 decembrie 2015, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret."

Ca urmare, revizuirea pe care partea o poate formula pentru a repara situația particulară în care drepturile i-au fost lezate trebuie să producă efecte concrete. Astfel în jurisprudența sa (Cauza Lungoci v. România), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că cerințele principiului securității juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerințelor art. 6 din Convenție.

Totodată, este de menționat că accesul liber la justiție și implicit dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Nu vor fi reținute argumentele invocate de intimată prin concluziile scrise depuse la 7 ianuarie 2019, ulterior expirării termenului de depunere a întâmpinării, prin care intimata invocă un nou temei al inadmisibilității cererii de revizuire, respectiv statuările din Decizia nr. 64/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Jusiție, întrucât sesizarea respectivă a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat, în esență, că nu este îndeplinită condiția ca problema de drept să suscite interpretări diferite sau contradictorii întrucât argumentele din cererea de sesizare subliniază neconstituționalitatea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., aspect care nu poate fi examinat de instanța supremă în cadrul unei hotărâri prealabile.

Se cuvine menționat că, ulterior pronunțării Deciziei nr. 64/2018, Curtea Constituțională a reținut, în esență, în considerentele nr. 30-32 ale Deciziei nr. 526 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2024, că "părțile din cauze în care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească ce nu era supusă recursului la momentul pronunțării și care au invocat excepția de neconstituționalitate ce privea acest aspect pot solicita aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale", respectiv deciziile Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și nr. 874 din 18 decembrie 2018, precum și deciziile prin care Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. Toate aceste decizii constituie motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.. A evidențiat că instanța de control constituțional a mai analizat chestiunea referitoare la posibilitatea de a folosi calea de atac a revizuirii, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri pronunțate în procedura de filtru, în baza unor dispoziții declarate neconstituționale, și "a reținut prin Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, paragraful 28, că autorul excepției va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanței supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, ca urmare a constatării neconstituționalității art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017."

Instanța supremă reține și statuările exprimate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 369/2017, care au stat la baza constatării caracterului neconstituțional al sintagmei ce prevedea un prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, reluate și prin Decizia nr. 629/2017, în sensul că:

"Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situații în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În consecință, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție."

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 raportat la art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, pronunțate de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2013. În temeiul art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., decizia nr. 1246 din 28 iunie 2016 va fi schimbată în tot în sensul că recursul va fi considerat admisibil prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013 și față de soluția din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, urmând a fi soluționat ulterior, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1246 din 28 iunie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Schimbă în tot decizia atacată și acordă termen la 9 octombrie 2024, ora 9, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.