ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.04.2015 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența/inexistența "Regulamentului Militar" de aplicare a sancțiunii disciplinare dată prin Ordinul I.G.P. nr. 01107/25.06.1998.

Prin Sentința civilă nr. 573 din 23.02.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, respingând acțiunea formulată de reclamantul A. și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, ca inadmisibile.

Prin aceeași sentință, instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 24, art. 31, art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituția României, cerere formulată de reclamant, respingând-o, ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu există o legătură cu prezenta cauză; soluționarea litigiului de față nedepinzând de constituționalitatea sau neconstituționalitatea art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Împotriva Sentinței civile nr. 573/23.02.2016 a declarat recurs reclamantul A., însă doar cu privire la soluția dată de instanță pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată la momentul judecării pe fond a pricinii, apreciind că cererea de sesizare este admisibilă, având în vedere că excepția a fost ridicată în fața instanțelor judecătorești și se referă la neconstituționalitatea unei legi sau a unei dispoziții dintr -o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.

Mai susține recurentul că instanța constituțională nu a constatat, print-o decizie anterioară, neconstituționalitatea prevederilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 24 și art. 31 din Constituție.

Apărările intimaților

La recursul formulat de reclamant a depus întâmpinare intimatul-intervenient principal, domnul B., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant, apreciind că cererea de sesizare este admisibilă, având în vedere că excepția a fost ridicată în fața instanțelor judecătorești și se referă la neconstituționalitatea unei legi sau a unei dispoziții dintr-o lege în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei. În plus, a mai susținut că, anterior, Curtea Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 24 și art. 31 din Constituție.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, raportat și la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 488 C. proc. civ., constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel cum se poate constata din cuprinsul hotărârii recurate, este evident că, în mod temeinic și legal, prima instanță a analizat cererea de sesizare a Curții Constituționale, în raport de cerințele de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, această analiză fiind, de altfel, obligatorie.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pornind de la această reglementare a condițiilor cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Analizând dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, instanța de control judiciar reține că acestea prevăd următoarele: "Recompensele se acordă, iar sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare" iar dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 prevăd că "Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare".

Totodată, Înalta Curte, analizând și obiectul cererii de chemare în judecată observă că, prin acțiune, reclamantul a solicitat "constatarea existenței/inexistenței "Regulamentului militar" de aplicare a sancțiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul litigiului de fond, ce privește doar o acțiune în constatare, concluzia curții de apel, în sensul că normele vizate de excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea acestei cauze, este întemeiată, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă doar constatarea existenței/inexistenței "Regulamentului militar" de aplicare a sancțiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998.

Înalta Curte reține că dispozițiile apreciate ca fiind neconstituționale (respectiv dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare) se referă la sancțiunile disciplinare, la constituirea consiliilor de onoare și a consiliilor de judecată, or, obiectul litigiului îl reprezintă o "acțiune în constatare - constatarea existenței/inexistenței Regulamentului militar"; nefiind vorba deci de analizarea legalității unui act administrativ emis în baza dispozițiilor legale invocate, ori în strânsă legătură cu acestea.

De altfel, Înalta Curte observă că, prin motivarea adusă excepției de neconstituționalitate invocată, recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare, deși, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții legale, implică verificarea prealabilă a îndeplinirii cumulative a trei condiții de admisibilitate, respectiv: a) dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; b) excepția să fie ridicată la cererea unei părți, a procurorului sau de către instanța de judecată din oficiu; c) neconstituționalitatea prevederilor legale criticate să nu fi fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legătura dintre prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate.

În cazul de față, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, ce privește o acțiune în constatare - constatarea existenței/inexistenței "Regulamentului militar de aplicare a sancțiunii disciplinare dată prin Ordinul IGP nr. 01107/25.06.1998"; nefiind deci supusă cenzurii instanței de față legalitatea Ordinului IGP nr. 01107/25.06.1998, o eventuală declarare, ca fiind neconstituționale, dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu ar avea o influență hotărâtoare asupra modului de soluționare a acțiunii de față, deoarece textele considerate neconstituționale nu sunt esențiale pentru soluționarea litigiului de față, neavând legătură cu acesta.

"Legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte, existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Nici în recurs recurentul-reclamant nu a argumentat în niciun fel care este relevanța normelor legale a căror neconstituționalitate a solicitat a se constata în cauza cu care a învestit instanța de judecată și nici nu a probat conexiunea acestora cu obiectul litigiului dedus judecății.

Înalta Curte constată, astfel, că soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este temeinică și legală și că, în mod judicios, prima instanță a considerat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare), este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, respingând-o ca inadmisibilă în raport cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 29 din legea nr. 47/1992 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 573 din 23.02.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN