ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 17.11.2015, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne

- obligarea pârâtului la declasificarea Ordinul MAI nr. S/107/2013 privind constituirea și dimensionarea unor compartimente organizatorice specifice unităților MAI, în temeiul art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare

- obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuială proprie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului menționat

- obligarea pârâtului să-i comunice răspuns la plângerea prealabilă formulată la data de 23.09.2015

- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 100 RON

- obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare în trei ziare centrale și pe pagina de internet a pârâtului, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea drepturilor sale la informație.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția netimbrării acțiunii.

Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1143 din 23 februarie 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor Legii nr. 182/2002 în ceea ce privește capătul principal de cerere.

2.1. Soluția instanței de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 martie 2016.

Prin cererea depusă la data de 06.10.2016, reclamantul a invocat nulitatea întâmpinării formulate de pârât, solicitând, în susținerea nulității întâmpinării, suspendarea aplicabilității Ordinul MAI nr. 100/2011 până la soluționarea definitivă a cauzei, suspendarea aplicabilități Ordinul MAI nr. 200/2011 și Instrucțiunilorl MAI nr. 1111/2005, a invocat excepția de nelegalitate a actelor de numire în funcție a numiților B., C. și D.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2016, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003.

Prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a Ordinul MAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anularea a Ordinul MAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anulare a Instrucțiunilorl MAI nr. 1111/2005, ca neîntemeiată, a respins excepția de nelegalitate a actelor de numire în funcție a numiților B., C. și D., ca inadmisibilă.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituțională, ca inadmisibilă.

A respins acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003, pronunțată prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, reclamantul A. a declarat recurs, nemotivat, la data de 23.02.2017.

Ulterior, la data de 20.03.2017, reclamantul a depus motivarea recursului privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin care a formulat critici inclusiv asupra fondului acțiunii soluționat prin aceeași sentință.

În ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 514/2003, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod eronat că excepția nu ar avea legătură cu cauza.

Astfel, dat fiind cele 3 noi capete de cerere ale acțiunii introductive, suspendarea și anularea Ordinul MAI nr. 100/2011, respectiv anularea Instrucțiunilor MAI nr. 1111/2005, este oportun ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe în vederea lămuririi cadrului procesual actual, astfel:

- dacă structura unei instituții/entități publice sau private poate reprezenta instituția/entitatea

- dacă polițistul, respectiv managerul-polițist, poate desfășura activități de avizare proiecte/contracte, asistență și consultanță juridică, respectiv reprezentarea MAI și a instituțiilor din subordine/coordonare precum funcționarul public exclusiv cu funcție de execuție-consilier juridic;

- dacă militarul, respectiv managerul-militar, poate desfășura activități de avizare proiecte/contracte, asistență și consultanță juridică, respectiv reprezentarea MAI și a instituțiilor din subordine/coordonare precum funcționarul public exclusiv cu funcție de execuție-consilier juridic;

- cine avizează persoana care desfășoară activități de avizare proiecte/contracte, asistență consultanță juridică stabilite de legiuitor exclusiv angajatului în funcția de execuție "consilier juridic": angajatorul sau organizația profesională a consilierilor juridici

La data de 05.04.2017, recurentul a mai depus completare a motivelor de recurs privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului vizând atât respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și fondul cauzei, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a arătat că hotărârea instanței este legală, față de obiectul acțiunii, care vizează declasificarea Instrucțiunilor MAI nr. S/107/2003 privind constituirea și dimensionarea unor componente organizatorice specifice unităților MAI și anularea Instrucțiunilor MAI nr. 1111/2005 privind activitatea de asistență juridică în MAI și a Ordinului MAI nr. 100/2011 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Generale Juridice.

4.1. Sesizată cu soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003, pronunțată prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluționării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

4.2. Analizând excepția lipsei calității de reprezentant invocată de recurentul-reclamant în ședință publică, Înalta Curte o va respinge, constatând că, la dosar, a fost depusă delegația de reprezentare a Ministerului Afacerilor Interne prin Direcția Generală Juridică prin consilier juridic D.

De asemenea, anexat întâmpinării, Ministerul Afacerilor Interne a depus Adeverința din 11.11.2016, din care reiese că domnul D. este angajat, în cadrul ministerului, în funcția de ofițer specialist principal I-consilier juridic, în cadrul Direcției Generale Juridice.

Conform art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Generale Juridice, aprobat prin Ordinul MAI nr. 100/2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 400 din 08 iunie 2011, Direcția Generală Juridică are competența materială și teritorială generală în domeniul asistenței juridice. Potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ, Direcția Generală Juridică, prin directorul general, directorii adjuncți sau personalul desemnat de către aceștia, reprezintă și angajează ministerul în raporturile cu instanțele de judecată și cu alte organe de jurisdicție.

Prin urmare, Ministerul Afacerilor Interne, în instanță, este reprezentat de Direcția Generală Juridică, consilierul juridic D. având delegație de reprezentare din partea acestei instituții.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că aceste aspecte au fost tranșate și prin Deciziile nr. 239 din 21 ianuarie 2010, Dosar nr. x/2007, și nr. 5457 din 30 noiembrie 2009, Dosar nr. x/2008, ale secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

4.3. Înalta Curte verificând regularitatea învestirii sale cu recursul vizând respingerea sesizării Curții Constituționale, constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Art. 470 alin. (5) C. proc. civ. dispune că, "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

În cauză, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, la data de 23.02.2017, a declarat recurs, nemotivat, împotriva soluției vizând respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003, pronunțată prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București.

Sentința i-a fost comunicată recurentului la data de 09.03.2017, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila 138 dosar de fond.

La data de 20.03.2017, recurentul-reclamant a depus motivarea recursului privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, prin care a formulat critici inclusiv asupra fondului acțiunii soluționat prin aceeași sentință.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Înalta Curte constată că recursul vizând soluționarea cererii de sesizare a fost motivat la data de 20.03.2017, cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care s-a împlinit la data de 11.03.2017.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de A. împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003.

4.4. În ceea ce privește soluționarea recursului reclamantului formulat împotriva sentinței nr. 565/2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, urmând a fi întocmit și comunicat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de recurentul A.

Anulează recursul declarat de A. împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 514/2003, pronunțată prin sentința nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Dispune comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 545 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2017.