ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5103/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.09.2016, sub numărul de dosar menționat, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând obligarea acestuia la declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 și publicarea acestuia, pe cheltuiala proprie, în Monitorul Oficial în conformitate cu CEDO și art. 11 din alin. (1), art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000; obligarea pârâtului să-i comunice documentele prevăzute la pct. 2 pe care le-a solicitat în data de 23.07.2016, orele 23:19; obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 RON pentru îngrădirea dreptului său la libertatea de exprimare și a dreptului său de a desfășura activități sindicale în condițiile legii, drepturi protejate de CEDO; obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central și pe pagina de internet a pârâtului, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului său la informație. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 414/26.01.2017 Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3143 din 13 septembrie 201 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de reclamant ca neîntemeiată.

Au fost respinse excepțiile de nelegalitate ca inadmisibile.

S-a admis excepția lipsei de interes a capătului 1 de cerere privind declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011, excepție invocată de pârât.

S-a respins capătul 1 de cerere ca lipsit de interes.

S-a respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința admiterii cererii introductive.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Recurentului - reclamant i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON conform O.U.G. nr. 80/2013, adresele instanței fiind comunicate acestuia la data de 16 ianuarie 2018 și ulterior, la data de 14 septembrie 2020, conform proceselor-verbale aflate la dosar.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru s-a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 2 februarie 2018.

Recurentul - reclamant nu a înțeles să acopere lipsa taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în cauză la data de 13 octombrie 2020.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Astfel, în raport de motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, deși i s-a adus la cunoștința, prin citație, obligația achitării taxei judiciare de timbru in cuantumul minim de 100 de RON, conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului, recurentul- reclamant nu s-a conformat dispoziției instanței.

Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat iar, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3143 din 13 septembrie 201 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.