ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2012

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 4055/99 din 4 mai 2010 Botoșani a chemat în judecată pe pârâta SC C.C.T. reclamanta SC V.D. SRL solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să convoace convenția de recepție la terminarea lucrărilor pe care reclamanta le-a efectuat pentru pârâtă în baza contractului de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008, și la plata de daune cominatorii, în valoare de 1000 lei /zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de convocare a comisiei de recepție (cererea fiind însușită ulterior de către administratorul judiciar N.E. IPURL Botoșani). Prin sentința nr. 309/com din 11 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, s-au dispus următoarele: A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC C.C.T.

D. SRL. A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC V.SRL, reprezentată prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoșani, în contradictoriu cu pârâta SC C.C.T.D. SRL. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă a fost găsită neîntemeiată și a fost respinsă, reclamanta având deschisă calea acțiunii în justiție pentru obiectul dedus judecății, cele invocate de pârâtă vizând ipoteza în care executantul consideră îndeplinite condițiile de recepție, dar investitorul refuză convocarea comisiei, executantul având posibilitatea de a convoca el însuși comisia de recepție, după ce și-a reînnoit cererea de convocare de cel puțin trei ori.

Între reclamanta SC V. SRL, în calitate de subantreprenor, și pârâta SC C.C.T.D. SRL, în calitate de antreprenor general, s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008, în baza căruia reclamanta s-a obligat să execute pe riscul său, cu materiale proprii, lucrări exterioare la obiectivul de investiție Blocuri locuințe. Relațiile contractuale dintre părți, astfel cum a arătat și reclamanta, s-au desfășurat normal până data de 20 noiembrie 2008, când pârâta, în calitate de antreprenor general a dispus, prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2008, sistarea executării unora dintre lucrările ce trebuiau executate de către reclamantă (fil.20 din dosar), pe o perioadă nedeterminată, o parte dintre lucrări continuând a fi efectuate – pct. 1 din procesul-verbal.

Prin adresa nr. 563 din 31 martie 2009, a reținut prima instanță, reclamanta a solicitat pârâtei comunicarea opțiunii ei cu privire la derularea contractului ale cărui lucrări au fost suspendate, iar în luna iulie 2009 pârâta a comunicat, cu adresa nr.837, că se pot relua lucrările, cu mențiunea că acest rest de lucrări aferente contractului de subantrepriză vor fi coordonate direct de către beneficiar (SC M.U. SA), urmând a i se comunica reclamantei oferte noi în vederea continuării acestor lucrări. Dată fiind această situație, apreciată de către reclamantă ca reprezentând o modificare unilaterală a condițiilor contractuale inițiale, prin adrese consecutive, reclamanta a notificat pârâta să își onoreze obligația ce îi revine, potrivit art. 58 alin. (1) și art. 54 alin. (1) din contract, de a convoca comisia de recepție în vederea predării obiectivului, dar pârâta nu a dat curs acestor solicitări.

Prima instanță a constatat, verificând înscrisurile aflate la dosar, că nu putea fi convocată comisia de recepție, la cererea reclamantei, în stadiul lucrărilor de la momentul cererilor, câtă vreme art. 54 alin. (1) din contractul de subantrepriză stipulează că, la terminarea lucrărilor (în sensul de lucrări contractate, la care reclamanta s-a obligat în scris), aceasta, ca subantreprenor, va notifica pârâta că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei de recepție, cu urmarea procedurii prevăzute în alin. (2) al art. 54. Lucrările contractate de reclamantă, ca subantreprenor, nu au fost finalizate, chestiunile invocate de părți depășind cadrul procesual de față, ambele părți având deschise căile procedurale legale pentru a obține executarea de către cealaltă parte a obligațiilor contractuale, cu obligarea eventuală la plata de daune interese compensatorii.

Restituirea garanției de bună execuție reprezintă, de asemenea, o problemă cu care prima instanța nu a fost învestită. S-a concluzionat că, în fapt, calea aleasă de reclamantă pentru realizarea drepturilor pe care le pretinde este cea greșită, convocarea comisiei de recepție de către pârâtă, în condițiile contractuale menționate, neputând fi dispusă de către instanță. Reclamanta SC V. SRL Botoșani, prin administrator judecătoresc N.E. IPURL a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. Prin decizia nr. 95 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 54 din contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008 încheiat între intimata SC C.C.C.T.D.

SRL (în calitate de antreprenor) și SC V. SRL (în calitate de subantreprenor), la terminarea lucrărilor, subantreprenorul trebuia să notifice antreprenorului că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei de recepție. Pe baza documentelor specifice, în termen de 10 zile, antreprenorul trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de convocare a comisiei de recepție, iar dacă constata lipsuri și deficiențe urma să stabilească termene de remediere, urmând ca, din nou, subantreprenorul, la terminarea lucrărilor, să solicite convocarea comisiei.

S-a reținut că apelanta a solicitat intimatei convocarea comisiei de recepție (cu adresele nr. 216 din 16 martie 2010, nr. 169 din 24 februarie 2010, nr. 1158 din 13 iulie 2009, nr. 998 din 11 iunie 2009, nr. 736 din 5 mai 2009 - înscrisuri aflate la filele 15-19 dosar fond), iar aceasta, la rândul său, verificând modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale, a constatat deficiențe, aduse și la cunoștința apelantei prin mai multe înscrisuri (nr. 837 din 16 iulie 2009, nr. 645 din 25 mai 2009, nr. 1032 din 15 octombrie 2009, nr. 21 din 15 ianuarie 2010, nr. 22 din 15 ianuarie 2010, nr. 41 din 27 ianuarie 2010, nr. 65 din 4 februarie 2010, nr. 109 din 2 martie 2010, nr. 119 din 8 martie 2010), cu stabilirea termenelor de remediere.

Mai mult, calitatea lucrărilor de hidroizolare a teraselor realizate de către apelantă la obiectivul ce constituie obiectul contractului de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008 a fost verificată în prezența tuturor părților contractante implicate, la data de 5 martie 2010 și, potrivit procesului-verbal întocmit (fila 28 dosar fond), s-au constatat deficiențe. Deși apelanta a susținut că și-a îndeplinit parțial obligațiile contractuale, în sensul că după iarna anului 2008 nu a mai putut executa lucrările din culpa intimatei, instanța de apel a reținut că, dimpotrivă, apelanta a executat lucrările cu deficiențe și că în absența unor înscrisuri care să dovedească remedierea acestora, aceasta nu poate solicita convocarea comisiei de recepție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC V.SRL, prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoșani, aducându-i următoarele critici: Între cele două părți în litigiu a intervenit contractul de subantrepriză nr. 1677 din 11 septembrie 2008. Relațiile contractuale dintre părți sau derulat normal până la sfârșitul anului 2008 când pârâta, prin procesul-verbal nr. 2273 din 20 noiembrie 2008 a dispus sistarea executării lucrărilor pentru o perioadă nedeterminată. Abia la data de 16 iulie 2009, pârâta a comunicat că restul de lucrări aferente contractului de subantrepriză vor fi coordonate direct de către beneficiarul SC M.U. SA. Dată fiind atitudinea pârâtei dar și a beneficiarului reclamanta nu a putut continua lucrările conform contractului.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dând crezare afirmațiilor mincinoase ale intimatei fără a le verifica. Susținerile pârâtei cu privire la lucrările de hidroizolație nu fac obiectul cauzei de față, deoarece au fost prevăzute într-un alt contract respectiv cel cu nr. 667 din 14 aprilie 2008. De asemenea, din nicio adresă depusă de către intimată nu rezultă că lucrările executate în baza contractului, nr. 1677/2008, prezintă deficiențe, așa cum greșit a reținut instanța de apel. Mai mult, recurenta-reclamantă susține că din adresele existente la dosarul cauzei cum ar fi adresa nr. 109 din 2 martie 2010 emisă de către pârâtă, ar rezulta că lucrările au fost finalizate și că era necesară convocarea comisie de recepție.

Se susține de către recurentă că această stare de fapt, respectiv refuzul pârâtei de a convoca comisia de recepție, i-a provocat un important prejudiciu prin aceea că nu a putut recupera garanția de bună execuție, în cuantum de 15.439,38 lei. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Deși recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, în realitate toate criticile sale vizează netemeinicia deciziei recurate, respectiv greșita interpretare a probelor administrate în cauză, însă, sub acest aspect, decizia instanței de apel nu mai poate fi analizată în calea de atac, extraordinară, a recursului, criticile nevizând legalitatea deciziei recurate, or, sub aspectul temeiniciei, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

De altfel, așa după cum a reținut și instanța de apel, cererea de chemare în judecată a fost greșit concepută, reclamanta având posibilitatea să ceară obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate, și în cadrul acestei cereri se putea discuta despre necesitatea convocării sau nu a comisiei de recepție a lucrărilor. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL prin administrator judiciar N.E. IPURL Botoșani împotriva deciziei nr. 95/2011 de la 10 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 martie 2012.