ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2011

HOTĂRÂRE
25.01.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani reclamanta SC M. SRL Botoșani prin reprezentant legal -

administrator T.V. a chemat în judecată pe pârâții SC C. SA Botoșani și Consiliul

Local al Municipiului Botoșani, pentru ca în contradictoriu cu aceștia, în urma

probatoriului ce se va administra instanța să-i oblige în solidar la plata

sumei de 229.914 RON daune și 72.000 RON daune compensatorii pentru lipsa de

folosință a spațiului comercial U.52

În motivarea acțiunii

se arată, în esență, că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de finalizare a lucrărilor

de extindere a Pieții Agroalimentare Platou B în termenii stabiliți contractual

conform convenției din 6 mai 1998.

Arată reclamanta că vina

pentru neexecutarea obligației contractuale aparține atât antreprenorului general

SC C. SA Botoșani, cât și investitorului terțiar respectiv Regia Autonomă de Transport

Botoșani din cadrul Consiliului Local al Municipiului Botoșani, care avea obligația

de a superviza lucrările și de a întreprinde toate demersurile necesare pentru reluarea

și predarea spațiului către beneficiar, că spațiul în litigiu a fost practic abandonat,

nefiind executate lucrările de racordare a spațiului la diversele utilități, aceste

din urmă operațiuni fiind finalizate de o altă firmă.

Cauza se află în al doilea

ciclu procesual.

Astfel, prin sentința

nr. 373 din 6 iulie 2006 a Tribunalului Botoșani instanța a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâții Consiliul Local Botoșani și SC C. SA Botoșani

și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 83 din

11 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M. SRL

Botoșani împotriva sentinței nr. 373 din 16 iulie 2006 a Tribunalului Botoșani.

Prin decizia nr. 2158

din 5 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

admis recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Botoșani s-a modificat decizia

nr. 83 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, în sensul că s-a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 373 din 6 iulie 2006 a Tribunalului

Botoșani pe care a desființat-o și a trimis dosarul la Tribunalul Botoșani pentru

judecarea pe fond a cauzei.

S-a reținut în motivarea

deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție că prin acțiune, în temeiul

art. 6 din contract, reclamantul a solicitat penalități de întârziere în predarea

lucrărilor de 1 % pe zi, calculate pe perioada neprescrisă de 3 ani anterioară introducerii

acțiunii, calculate la suma de 229.914 RON și daune compensatorii pentru nefolosința

spațiului în sumă de 72.000 RON, penalități și daune care se prescriu în termenul

general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958.

Acest termen de prescripție

începe să curgă de la data predării obiectivului - 6 mai 2000, dar în fiecare zi

de întârziere se naște un nou termen de prescripție de 3 ani până la predarea și

recepționarea lucrărilor, respectiv procesul verbal de recepție parțială a lucrărilor

din 8 august 2005 privind spațiul comercial în litigiu.

Ca urmare sunt în termen

formulate pretențiile de penalități și daune compensatorii solicitate în completarea

penalităților, calculate pentru o perioadă de 3 ani anteriori sesizării instanței

(20 decembrie 2005) și până la recepționarea lucrărilor - 8 august 2005.

După reinvestirea instanței

cu rejudecarea cauzei, la 27 iulie 2007, pârâta SC C. SA Botoșani a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu a realizat procedura

prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 720 C. proc. civ., excepție respinsă

ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2007.

Prin sentința nr. 64 din

19 ianuarie 2010 Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantă și a obligat pârâta SC C. SA Botoșani să plătească reclamantei suma

de 87.300 RON cu titlu de despăgubiri civile și suma de 5.963,20 RON cheltuieli

de judecată.

În considerentele hotărârii

instanța de fond a reținut următoarele:

- coroborând art. 969

asumate, pârâta SC C. SA Botoșani urmează să răspundă pentru prejudiciul cauzat

reclamantei, în conformitate cu clauza penală prevăzută de art. 6 din contract;

- nu s-a dovedit prin

probele administrate nicio culpă a investitorului terțiar privind neexecutarea la

termen și în întregime a lucrărilor prevăzute în contract de către antreprenorul

general, așa încât acțiunea reclamantei în ce îl privește pe acesta a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamanta

SC M. SRL Botoșani cât și pârâta SC C. SA Botoșani,

reproșând instanței de fond reținerea eronată a situației de fapt, interpretarea

greșită a probelor administrate și aplicarea necorespunzătoare a legii din perspectiva

limitelor prejudiciului, a daunelor interese și a penalităților stabilite de instanță.

Prin decizia nr. 50 din

3 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC M. SRL Botoșani și de

pârâta SC C. SA Botoșani, reținând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub

aspectul criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs atât reclamanta SC M. SRL Botoșani cât și pârâta SC C. SA Botoșani.

Recurenta - reclamantă

SC M. SRL Botoșani își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- instanța de apel nu

a răspuns și nu a motivat temeinic criticile aduse sentinței, nu a răspuns criticilor

și solicitărilor invocate de această parte prin concluziile scrise la dosarul de

fond, motivelor de apel și deasemenea apărărilor și concluziilor scrise depuse în

apel, încălcând prevederile art. 969 și art. 970 C. civ., convenția părților din

art. 2 al contractului din 06 mai 2010;

- instanța de apel a răstălmăcit

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2158 din 05 iunie 2007, deși aceasta

cuprinde explicit printre altele, referirea la corelarea termenului de predare a

investiției, conform art. 2 din contract cu procesul verbal de recepție din 08

august 2005;

- instanța de apel este

deasemenea în eroare pentru că atât la judecata de la dosar I fond, apoi în rejudecare

la dosar II fond, în concluziile scrise de la fond, în judecata din apel și prin

concluziile scrise de la apel s-a cerut instanțelor decăderea pârâtelor din toate

probele tocmai pentru ca acestea nu au prezentat instanțelor, deși li s-a cerut,

procesele-verbale de recepție a spatiilor private și a investiției de bază. Atât

instanța de fond cât și instanța de apel nu au răspuns acestor probe solicitate

de recurentă și nu au motivat nimic în acest sens, neexercitându-și rolul activ;

- instanța de apel nu

a înțeles prevederile contractului, clauza penală a acestuia, care cuprinde doua

elemente: o penalitate de 1% și totodată, adăugate, daune compensatorii la nivelul

dobânzilor bancare corespunzătoare valorilor la care se raportează valorile neexecutate

sau neachitate dacă ar fi fost cazul.

Recurenta - pârâtă SC

atacate și admiterea apelului astfel cum a fost formulat, subsumându-și criticile

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ, reproșând instanței de apel interpretarea

greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 1085, art. 1086 și art. 1087 C.

civ. referitoare la stabilirea cuantumului prejudiciilor în caz de nerespectare

a prevederilor contractuale și interpretarea clauzei penale.

Înalta Curte examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că ambele recursuri

sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

În ceea ce privește recursul

reclamantei

SC

pe aspecte de netemeinicie ce poartă asupra situațiilor de fapt, a probelor administrate,

a interpretării acestora din perspectiva rolului activ al instanței și care nu pot

forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală.

Criticile aduse de recurenta

- reclamantă deciziei atacate care vizează aspecte de nelegalitate au în vedere

interpretarea eronată de către instanță a prevederilor contractuale, mai exact a

clauzei penale care în opinia recurentei - reclamante cuprinde două elemente: o

penalitate de 1% și totodată, adăugate, daune compensatorii la nivelul dobânzilor

bancare corespunzătoare valorilor la care se raportează valorile neexecutate sau

neachitate, după caz.

Această critică nu poate

fi primită întrucât instanța de control, judiciar a dat clauzei penale înțelesul

pe care chiar părțile l-au convenit la momentul manifestării acordului de voință

sub aspectul conținutului acesteia și ținând cont de perioada pentru care s-au calculat

respectivele despăgubiri, asupra căreia a statuat în mod irevocabil Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2158 din 5 iunie 2007.

Referitor la recursul

pârâtei SC C. SA Botoșani, Înalta Curte reține că nu se poate reproșa instanței

de control judiciar încălcarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1.085,

art. 1.086 și art. 1.087 C. civ., dată fiind analiza corectă dată de instanță clauzei

penale inserată la art. 6 alin. (3) din contract care este expresia voinței unanime

a părților precum și a limitelor prejudiciului și acestea fiind determinate tot

în mod convențional, în stabilirea întinderii prejudiciului instanța luând în calcul

criteriile avute în vedere la efectuarea expertizei.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor

formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

Respinge

recursul declarat de recurenta

- pârâtă

SC

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de recurenta - reclamantă

SC M. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 50 din 3 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie

2011.

Sursă