ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 207/COM

din 1 februarie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepțiile privind lipsa calității de reprezentat a

administratorului judiciar „N.E.” I.P.U.R.L., lipsa calității procesuale pasive

a SC C.D. SRL și inadmisibilitatea acțiunii, invocate de pârâta SC C.D. SRL.

A fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL Botoșani, prin administrator

judiciar „N.E.” I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta SC C.D. SRL.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate excepția lipsei calității de

reprezentant a administratorului judiciar N.E. I.P.U.R.L și excepția nulității

cererii de chemare în judecată, pentru neindicarea sediului administratorului

judiciar.

Instanța a constatat

că la dosar s-au depus încheierea nr. 34 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului

Botoșani - judecător sindic, prin care se face dovada numirii în calitate de

administrator judiciar a N.E. I.P.U.R.L. Botoșani și relații privind sediul

administratorului.

A fost respinsă, de

asemenea, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.D. SRL.

Tribunalul a reținut

că, între reclamantă și pârâta SC C.D. SRL a fost încheiat contractul de

subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008, iar acțiunea se întemeiază pe

dispozițiile art. 54 alin. (1) și art. 58 alin. (1), potrivit cărora: „la

terminarea lucrărilor subantreprenorul va notifica C.D. că sunt îndeplinite

condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei de recepție”.

Față de aceste

prevederi legale și de conținutul adresei nr. 837 din 16 iulie 2009, emisă de

pârâtă către reclamantă, a fost respinsă și excepția privind inadmisibilitatea

cererii formulate de reclamantă.

Cu privire la fondul

cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 39 din Contractul de

subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008, perioada de garanție de bună

execuție a lucrărilor este de 12 luni și se calculează începând cu data

recepției la terminarea lucrărilor; recepția lucrărilor se va face în

conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului

de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora și că

după expirarea perioadei garanției de bună execuție, Construct Design va

efectua Recepția finală.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 8 din H.G. nr. 273/1994 cu dispozițiile art. 58 și

următoarele din contractul încheiat între părți, instanța a reținut că părțile

au condiționat convocarea comisiei de recepție de „terminarea lucrărilor”,

respectiv de executarea acestora în conformitate cu graficul de execuție. Or,

pârâta a invocat că reclamanta a executat lucrările defectuos, iar aceasta din

urmă nu a făcut nicio dovadă a susținerilor sale (nu a fost depus graficul de

execuție și nici alte înscrisuri din care să rezulte executarea conformă a

lucrărilor).

Față de aceste

considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 58

și următoarele din contractul părților, coroborate cu dispozițiile art. 12 din

Regulament privind recepția lucrărilor, aprobat prin H.G. nr. 273/1994,

instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.

Prin decizia

nr. 57 din 4 iulie 2011, Curtea de Apel Iași, secția

comercială, a respins apelul declarat de reclamanta

SC V. SRL și cererea

de aderare la apel formulată de pârâta SC C.D. SRL, reținând următoarele:

Referitor la apelul

reclamantei SC V. SRL Botoșani, prin administrator judiciar, instanța de apel a

constatat că este nefondat, în condițiile în care tribunalul a stabilit

judicios situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile relevante, reținând

din probele administrate (procesul - verbal de control din 5 martie 2010 și

corespondența purtată între SC C.D. SRL și SC V. SRL, depuse în copie la filele

39 - 43 ale dosarului Tribunalului Iași) - că lucrările nu au fost executate de

SC V. SRL potrivit dispozițiilor contractuale, nefiind - în consecință -

întrunite condițiile de convocare a recepției.

În ce privește

aderarea la apel curtea a constatat că nu poate fi primită, reținând că la 22

noiembrie 2010 s-a depus la tribunal o cerere de intervenție în interesul

pârâtei, formulată de SC M.I. SA, dar că în ședința publică din 25 ianuarie

2011 Tribunalul Iași a hotărât respingerea acesteia, rămânând în pronunțare pe

fondul pricinii.

Chiar dacă procedeul

primei instanțe nu constituie o pronunțare expresă în ce privește intervenția

accesorie, curtea a reținut că articolul 281 indice 2 C. proc. civ., introdus

prin Legea nr. 202/2010 (text aplicabil la data pronunțării hotărârii supuse

apelului de față), stabilește că nu poate fi cerută completarea hotărârii pe

calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile acestui text procedural.

S-a considerat că în

măsura în care aderării la apel i se aplică aceleași prevederi ca și apelului,

apare inadmisibilă completarea sentinței, cerută în aderarea la apel, iar în ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, curtea a

constatat că este neîntemeiată aderarea la apel, față de prevederile art. 58

alin. (1) din Contractul de subantrepriză încheiat între părți, pe care și-a

întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei,

SC V. SRL - prin administrator judiciar N.E. I.P.U.R.L. a

declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ. susținând următoarele:

- Relațiile

comerciale dintre părți s-au derulat normal până la sfârșitul anului 2008, când

intimata a dispus sistarea lucrărilor pentru o perioadă nedeterminată prin

procesul-verbal nr. 2273 din 20 noiembrie 2008.

Recurenta susține că

până la data sistării lucrărilor a executat lucrările conform contractului și

că, la solicitarea de a i se comunica punctul de vedere cu privire la derularea

contractului pentru investiția „locuințe colective” i s-a comunicat că poate

relua lucrările cu mențiunea că lucrările în discuție (aferente contractului de

subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008) vor fi coordonate direct de către

beneficiar.

În opinia recurentei,

lucrările luate în subantrepriză erau reglementate de un contract valabil

încheiat, iar pârâta – cu rea-credință – a modificat unilateral condițiile

contractuale, condiționând continuarea lucrărilor suspendate pe perioada

friguroasă de noi oferte.

De asemenea, se mai

arată că lucrările au fost efectuate, iar partea neexecutată datorită culpei

intimatei a fost executată de un alt antreprenor, urmărindu-se de către pârâtă

să se creeze o situație incertă astfel încât să se obțină restituirea garanției

de bună execuție.

Apreciază recurenta

că instanța de apel nu a avut în vedere adresa nr. 109 din 2 martie 2010, care

confirmă faptul că lucrările au fost integral executate și subliniază că

nefinalizarea lucrărilor nu s-a datorat culpei sale, ci faptului că

subantreprenorul a suspendat contractul.

Contrar susținerilor

pârâtei și ale instanței, recurenta arată că - la momentul suspendării

executării lucrărilor - cele deja executate corespundeau parametrilor de

calitate prevăzuți în contract și fuseseră achitate integral, iar așa-zisele

lipsuri invocate de pârâtă nu puteau să împiedice convocarea comisiei de

recepție.

Prin urmare, se

consideră că starea de fapt reținută îi aduce importante prejudicii prin

imposibilitatea recuperării garanției de bună execuție, în cuantum de

253.092,06 lei și că reaua-credință a pârâtei a generat promovarea acțiunii

sale în justiție.

Cererea de recurs

formulată de reclamantă este lovită de nulitate conform art. 302

1

lit. c) pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil analizei se

impune a se arăta că – prin cererea de recurs – s-a invocat ca temei și pct. 10

al art. 304 C. proc. civ., punct ce a fost abrogat, prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare a

ordonanței nr. 219/2006 situație în care nu poate face obiectul analizei.

În ce privește

celelalte motive de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ. ce vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia și lipsa temeiului legal al hotărârii atacate ori încălcarea și

aplicarea greșită a legii se constată că au fost indicate în mod formal nefiind

susținute de niciun argument concret care să se subsumeze vreunuia din cele

două texte.

Prin susținerile

conținute de cererea de recurs, recurenta descrie relația contractuală derulată

cu pârâta și aduce în discuție aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt

și de probatoriile administrate în fazele procesuale anterioare, considerând că

actele emise de intimată nu pot proba o situație de fapt, care să poată fi evaluată

legal, în detrimentul probelor sale.

De asemenea,

recurenta susține reaua – credință a intimatei în derularea raporturilor

contractuale cu trimitere tot la situația de fapt și consideră că situația de

fapt stabilită îi aduce importante prejudicii prin aceea că nu mai are

posibilitatea recuperării garanției de bună execuție.

Având în vedere cele

anterior menționate precum și faptul că, în calea de atac a recursului,

atribuțiile instanței de recurs sunt strict limitate numai la analiza motivelor

de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., instanța va

da eficiență dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. și va

constata nulitatea cererii de recurs, motivat de faptul că aceasta nu cuprinde

dezvoltarea motivelor de nelegalitate, acestea fiind indicate doar în mod

formal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC V. SRL - PRIN

ADMINISTRATOR JUDICIAR N.E. I.P.U.R.L.- BOTOȘANI împotriva deciziei nr. 57 din

4 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 februarie 2012.