ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 207/COM din 1 februarie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile privind lipsa calității de reprezentat a administratorului judiciar „N.E.” I.P.U.R.L., lipsa calității procesuale pasive a SC C.D. SRL și inadmisibilitatea acțiunii, invocate de pârâta SC C.D. SRL. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL Botoșani, prin administrator judiciar „N.E.” I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta SC C.D. SRL. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului judiciar N.E.

I.P.U.R.L și excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru neindicarea sediului administratorului judiciar. Instanța a constatat că la dosar s-au depus încheierea nr. 34 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - judecător sindic, prin care se face dovada numirii în calitate de administrator judiciar a N.E. I.P.U.R.L. Botoșani și relații privind sediul administratorului. A fost respinsă, de asemenea, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.D. SRL. Tribunalul a reținut că, între reclamantă și pârâta SC C.D. SRL a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008, iar acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 54 alin. (1) și art. 58 alin. (1), potrivit cărora: „la terminarea lucrărilor subantreprenorul va notifica C.D.

că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei de recepție”. Față de aceste prevederi legale și de conținutul adresei nr. 837 din 16 iulie 2009, emisă de pârâtă către reclamantă, a fost respinsă și excepția privind inadmisibilitatea cererii formulate de reclamantă. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 39 din Contractul de subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008, perioada de garanție de bună execuție a lucrărilor este de 12 luni și se calculează începând cu data recepției la terminarea lucrărilor; recepția lucrărilor se va face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora și că după expirarea perioadei garanției de bună execuție, Construct Design va efectua Recepția finală.

Din coroborarea dispozițiilor art. 8 din H.G. nr. 273/1994 cu dispozițiile art. 58 și următoarele din contractul încheiat între părți, instanța a reținut că părțile au condiționat convocarea comisiei de recepție de „terminarea lucrărilor”, respectiv de executarea acestora în conformitate cu graficul de execuție. Or, pârâta a invocat că reclamanta a executat lucrările defectuos, iar aceasta din urmă nu a făcut nicio dovadă a susținerilor sale (nu a fost depus graficul de execuție și nici alte înscrisuri din care să rezulte executarea conformă a lucrărilor). Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 58 și următoarele din contractul părților, coroborate cu dispozițiile art. 12 din Regulament privind recepția lucrărilor, aprobat prin H.G.

nr. 273/1994, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată. Prin decizia nr. 57 din 4 iulie 2011, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC V. SRL și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC C.D. SRL, reținând următoarele: Referitor la apelul reclamantei SC V. SRL Botoșani, prin administrator judiciar, instanța de apel a constatat că este nefondat, în condițiile în care tribunalul a stabilit judicios situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile relevante, reținând din probele administrate (procesul - verbal de control din 5 martie 2010 și corespondența purtată între SC C.D. SRL și SC V. SRL, depuse în copie la filele 39 - 43 ale dosarului Tribunalului Iași) - că lucrările nu au fost executate de SC V. SRL potrivit dispozițiilor contractuale, nefiind - în consecință - întrunite condițiile de convocare a recepției.

În ce privește aderarea la apel curtea a constatat că nu poate fi primită, reținând că la 22 noiembrie 2010 s-a depus la tribunal o cerere de intervenție în interesul pârâtei, formulată de SC M.I. SA, dar că în ședința publică din 25 ianuarie 2011 Tribunalul Iași a hotărât respingerea acesteia, rămânând în pronunțare pe fondul pricinii. Chiar dacă procedeul primei instanțe nu constituie o pronunțare expresă în ce privește intervenția accesorie, curtea a reținut că articolul 281 indice 2 C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 202/2010 (text aplicabil la data pronunțării hotărârii supuse apelului de față), stabilește că nu poate fi cerută completarea hotărârii pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile acestui text procedural.

S-a considerat că în măsura în care aderării la apel i se aplică aceleași prevederi ca și apelului, apare inadmisibilă completarea sentinței, cerută în aderarea la apel, iar în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, curtea a constatat că este neîntemeiată aderarea la apel, față de prevederile art. 58 alin. (1) din Contractul de subantrepriză încheiat între părți, pe care și-a întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată. Împotriva deciziei, SC V. SRL - prin administrator judiciar N.E. I.P.U.R.L. a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

susținând următoarele: - Relațiile comerciale dintre părți s-au derulat normal până la sfârșitul anului 2008, când intimata a dispus sistarea lucrărilor pentru o perioadă nedeterminată prin procesul-verbal nr. 2273 din 20 noiembrie 2008. Recurenta susține că până la data sistării lucrărilor a executat lucrările conform contractului și că, la solicitarea de a i se comunica punctul de vedere cu privire la derularea contractului pentru investiția „locuințe colective” i s-a comunicat că poate relua lucrările cu mențiunea că lucrările în discuție (aferente contractului de subantrepriză nr. 667 din 14 aprilie 2008) vor fi coordonate direct de către beneficiar. În opinia recurentei, lucrările luate în subantrepriză erau reglementate de un contract valabil încheiat, iar pârâta – cu rea-credință – a modificat unilateral condițiile contractuale, condiționând continuarea lucrărilor suspendate pe perioada friguroasă de noi oferte.

De asemenea, se mai arată că lucrările au fost efectuate, iar partea neexecutată datorită culpei intimatei a fost executată de un alt antreprenor, urmărindu-se de către pârâtă să se creeze o situație incertă astfel încât să se obțină restituirea garanției de bună execuție. Apreciază recurenta că instanța de apel nu a avut în vedere adresa nr. 109 din 2 martie 2010, care confirmă faptul că lucrările au fost integral executate și subliniază că nefinalizarea lucrărilor nu s-a datorat culpei sale, ci faptului că subantreprenorul a suspendat contractul. Contrar susținerilor pârâtei și ale instanței, recurenta arată că - la momentul suspendării executării lucrărilor - cele deja executate corespundeau parametrilor de calitate prevăzuți în contract și fuseseră achitate integral, iar așa-zisele lipsuri invocate de pârâtă nu puteau să împiedice convocarea comisiei de recepție.

Prin urmare, se consideră că starea de fapt reținută îi aduce importante prejudicii prin imposibilitatea recuperării garanției de bună execuție, în cuantum de 253.092,06 lei și că reaua-credință a pârâtei a generat promovarea acțiunii sale în justiție. Cererea de recurs formulată de reclamantă este lovită de nulitate conform art. 302 1 lit. c) pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prealabil analizei se impune a se arăta că – prin cererea de recurs – s-a invocat ca temei și pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., punct ce a fost abrogat, prin art. I pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare a ordonanței nr. 219/2006 situație în care nu poate face obiectul analizei.

În ce privește celelalte motive de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. ce vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și lipsa temeiului legal al hotărârii atacate ori încălcarea și aplicarea greșită a legii se constată că au fost indicate în mod formal nefiind susținute de niciun argument concret care să se subsumeze vreunuia din cele două texte. Prin susținerile conținute de cererea de recurs, recurenta descrie relația contractuală derulată cu pârâta și aduce în discuție aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de probatoriile administrate în fazele procesuale anterioare, considerând că actele emise de intimată nu pot proba o situație de fapt, care să poată fi evaluată legal, în detrimentul probelor sale.

De asemenea, recurenta susține reaua – credință a intimatei în derularea raporturilor contractuale cu trimitere tot la situația de fapt și consideră că situația de fapt stabilită îi aduce importante prejudicii prin aceea că nu mai are posibilitatea recuperării garanției de bună execuție. Având în vedere cele anterior menționate precum și faptul că, în calea de atac a recursului, atribuțiile instanței de recurs sunt strict limitate numai la analiza motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., instanța va da eficiență dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs, motivat de faptul că aceasta nu cuprinde dezvoltarea motivelor de nelegalitate, acestea fiind indicate doar în mod formal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC V. SRL - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR N.E. I.P.U.R.L.- BOTOȘANI împotriva deciziei nr. 57 din 4 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.