ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 819/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 607/2006 la Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta SC A.93.S. SA Iași a chemat în judecată pe pârâta SC L. SRL Iași și a solicitat evacuarea acesteia din spațiul ce constituie obiectul contractului de închiriere nr. 2 din 1 august 2004 motivat de faptul că aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei. Pârâta SC L. SRL Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii precizând că a achitat contravaloarea chiriei. Totodată, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 57.198.301 ROL reprezentând contravaloarea energiei electrice pe care a achitat-o în contul reclamantei în perioada 14 iulie 2004 – 28 octombrie 2005. Față de cererea reconvențională, reclamanta SC A.93.S.

SA a depus întâmpinare prin care invocă lipsa calității sale procesuale pasive motivat de faptul că cea obligată în contractul de furnizare a energici electrice este S.C. V.W. S.R.L Iași. La data de 5 mai 2006, SC V.W. SRL Iași a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei SC A.93.S. SA în ceea ce privește cererea reconvențională susținând că această societate intervenientă datorează pârâtei reconveniente contravaloarea energiei electrice. La termenul de judecată din 26 mai 2006 instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientă SC V.W. SRL în interesul pârâtei reconveniente SC A.93.S. SA. Prin Sentința comercială nr. 81/ COM din 30 aprilie 2008, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus următoarele: A respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a numitei Ș. P., excepții invocate de pârâta-reclamantă SC L. SRL.

A admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă SC A.93.S. SA și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 140 m 2 situat în municipiul Iași. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.93.S. SA Iași și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC L. SRL, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC A.93.S. SA. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC V.W. SRL, în favoarea pârâtei SC A.93.S. SA Iași. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta-reclamantă SC L. SRL a fost obligată să plătească reclamantei-pârâte SC A.93.S. SA suma de 3.510.30 ROL cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța Sentință nr. 81/ COM din 30 aprilie 2008 instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a numitei Ș. P., instanța a constatat că aceste excepții sunt neîntemeiate.

Ș. P. avea calitatea de reprezentant legal să semneze cererea de chemare în judecată, întrucât era administratorul SC A.93.S. SA la data înregistrării cererii la instanță, respectiv 10 februarie 2006, iar actele de procedură pe tot parcursul procesului civil au fost semnate de către d-na Ș. P.. Nici excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în sensul că reclamanta ar fi trebuit să investească instanța în constatarea rezilierii de drept a contractului, potrivit pactului comisoriu de gradul II, nu este întemeiată, cadrul procesual este ales de reclamantă. Între părțile din cauza dedusă judecății a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2 din 1 august 2004 pentru durata cuprinsă între 1 iulie 2004 – 31 decembrie 2012, având ca obiect închirierea unui spațiu de 140 m 2 , amplasat la parterul imobilului aflat în proprietatea reclamantului.

Art. 2 din contract constată că prețul chiriei, pe care pârâtul se obligă să îl plătească pentru folosința spațiului a fost stabilit de comun acord la 2.000.000 ROL/lună, prin art. 3 pârâtul obligându-se să îl plătească până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni contractuale, pe baza facturii emise de reclamant. Sancțiunea ce va interveni în cazul neexecutării acestei obligații la termen de către pârât a fost prevăzută de părți în art. 3 din contract, constând în „desființarea de drept a contractului”. Verificând facturile depuse la dosar, instanța a constatat că, în unele cazuri, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a emite factura fiscală în cursul lunii la sfârșitul căreia se împlinea termenul de scadență pentru plata chiriei de către pârât.

Dacă în aceste situații pârâtul este îndreptățit să invoce neexecutarea obligației corelative de către cealaltă parte, în cazul facturilor emise pentru lunile mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie 2005, cu privire la care reclamantul a respectat condițiile stabilite în contract, pârâtul nu a produs probe care să dovedească executarea în termen a obligației sale de plată a chiriei lunare. Apărarea societății pârâte că aceste facturi i-au fost comunicate cu recomandata nr. 2194 din 23 decembrie 2005 sau sub semnătură la 31 octombrie 2005 nu poate fi primită atât timp cât pe documentele contabile respective figurează semnătura de primire a delegatului pârâtului, pe nume Ș.P. identificat cu act de identitate.

De altfel, precizând că o parte din aceste facturi fiscale i-au fost comunicate sub semnătură la data de 31 octombrie 2005 și că plata lor a fost făcută la 4 ianuarie 2006, pârâtul recunoaște implicit efectuarea plății chiriei cu nerespectarea termenului prevăzut prin contract. Astfel, luând ca exemplu luna septembrie 2005, instanța a constatat că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația de emitere a facturii fiscale pentru această lună, fapt precizat expres la rubrica „Denumirea probelor sau a serviciilor”, la data de 1 septembrie 2005, factură ce a fost comunicată pârâtului sub semnătură de primire la aceeași dată, acesta nefăcând dovada plății chiriei până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii septembrie, potrivit art. 3 din contract, și nici a existenței vreunei cauze de natură a înlătura răspunderea sa contractuală.

Este evident că societatea pârâtă nu și-a respectat obligațiile de plată a chiriei lunare la termenul de scadență, sancțiunea ce intervine în această situație fiind desființarea de drept a contractului, după cum au convenit părțile în contractul de închiriere.

Având în vedere cele arătate anterior și faptul că, prin art. 17 din contract, părțile au stabilit că, în cazul desființării de drept a contractului, pârâtul își va demonta și ridica bunurile în termen de maxim 5 zile de la data când contractul încetează a-și mai produce efectele, instanța a apreciat că stabilirea unui termen scurt de evacuare a bunurilor societății pârâte din spațiul închiriat, de numai 5 zile, echivalează cu intenția părților de a nu mai fi parcursă procedura punerii în întârziere, motiv pentru care sancțiunea desființării de drept a contractului reprezintă un pact comisoriu de gradul IV, ce are ca efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare, fără îndeplinirea obligației de către pârât, împrejurarea că acesta și-a respectat ulterior respectiva obligație neavând relevanță.

Înscrierea acestui pact comisoriu de gradul IV în convenția părților nu mai face necesară intervenția instanței de judecată pentru rezilierea contractului, ea putând face numai verificările pe care însăși clauzele convenționale le permit. Pentru aceste considerente și apreciind că cererea de evacuare a societății pârâte din spațiul închiriat nu este condiționată de constatarea, în prealabil, a intervenirii rezilierii contractului de închiriere amintit mai sus de către instanța judecătorească, Tribunalul, în baza disp. art. 969 C. civ., ce consacră principiul obligativității efectelor contractului între părți, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât și a admis prezenta cerere, dispunând evacuarea societății pârâte.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.93.S. SA Iași în cererea reconvențională, instanța a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională, deoarece în calitate de proprietar al spațiului comercial în discuție, reclamanta pârâtă nu a beneficiat de energia electrică plătită în plus de către SC L. SRL și nu a existat alt temei legal sau convențional pentru plata contravalorii energiei electrice. Față de aceste precizări cererea reconvențională a fost respinsă. De energia electrică, achitată în plus de pârâta - reclamantă, a beneficiat intervenientul accesoriu, în perioada indicată în cererea reconvențională, iar societatea intervenientă, în calitate de locatar, a deținut spațiul respectiv.

Pentru aceste considerente, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.93.S. SA Iași, s-a respins cererea reconvențională și s-a admis cererea de intervenție accesorie. Prin Decizia comercială nr. 68 din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul declarat de SC L. SRL Iași împotriva Sentinței nr. 81/ COM din 30 aprilie 2010 pe care a păstrat-o. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut: Cu privire la calitatea numitei Ș.P., Curtea de apel a constatat că în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta este administrator la SC A.93.S. SA la momentul promovării acțiunii, iar faptul că a semnat actele de procedură pe tot parcursul procesului nu are relevanță în atribuirea calității de reprezentant legal al unei societăți comerciale.

Curtea de apel a constatat că pârâta - apelantă SC L. SRL a invocat, pentru prima dată în calea de atac a apelului lipsa calității de reprezentant a numitei Ș.P. pentru reclamanta SC A.93.S. SA, invocând dispozițiile art. 161 C. proc. civ. Prin formularea întâmpinării, curtea de apel a apreciat că reprezentantul legal H.M. și-a însușit acțiunea și s-a acoperit lipsa calității de reprezentant invocată de către apelantă. A apreciat că nefondată este și critica privind neprecizarea în concret referitoare la obligația intervenientului accesoriu. Intervenția accesorie a fost reglementată în vederea ocrotirii intereselor terților, interese ce se pot afirma și realiza deopotrivă prin sprijinirea poziției procesuale a uneia dintre părți.

Între intervenientul accesoriu care a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei și pârâtul din respectiva cauză nu există raporturi juridice directe, iar efectele procesuale produse față de intervenientul accesoriu se referă doar la opozabilitate. De altfel, apelanta nici nu avea interesul în invocarea acestui motiv de apel, ci, eventual, doar intervenientul accesoriu. Cu privire la cererea reconvențională, curtea a constatat că aceasta a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și că această cerere a fost soluționată în strânsă legătură cu intervenția accesorie. Curtea de apel a mai reținut că sentința apelată cuprinde argumentele de fapt și de drept pe care se întemeiază respingerea cererii reconvenționale din hotărâre.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la cele efectuate de părți în acțiunea principală și cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a respins cererea reconvențională, instanța de fond în mod corect nu s-a mai pronunțat pe aceste cheltuieli deoarece numai partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. S-a apreciat că este neîntemeiată și excepția autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități, cu referire la obiectul cauzei. În condițiile în care însăși apelanta recunoaște că între părți nu a existat o înțelegere scrisă de compensare a obligațiilor (poziție exprimată de apărătorul acestora, la interpelarea instanței de fond, în ședința din 26 mai 2006) și nici unul din înscrisurile depuse nu poate fi considerat un început de dovadă scrisă, în mod corect instanța de fond a reținut culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Celelalte facturi, chiar dacă au semnătura de primire a reprezentantului pârâtei, nu sunt relevante față de obiectul acțiunii - evacuare - deoarece fie nu se specifică luna pentru care s-a facturat chiria, fie au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 din contractul de închiriere. Constatând că pârâta a folosit spațiul închiriat, dar nu și-a respectat obligația contractuală de plată a chiriei, curtea de apel a apreciat că în mod legal instanța de fond a dispus evacuarea acesteia. Împotriva Deciziei nr. 68 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel a declarat recurs pârâta SC L. SRL Iași, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă formulează astfel următoarele critici: Instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 161, art. 67, art. 83, art. 108, art. 133 C. proc. civ. Referitor la calitatea de reprezentant legal al numitei Ș. P., solicită să constate că în mod greșit, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că aceasta era administrator la SC A.93.S. SA la momentul promovării acțiunii continuând pe tot parcursul procesului să semneze actele de procedură în mod legal. Așa cum se poate observa și din actele depuse la dosar, mandatul de administrator al numitei Ș. P. încetase înainte de promovarea acțiunii, respectiv în 28 februarie 2005, iar din anul 2003, aceasta avea încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată cu SC V.W.

SRL. Potrivit dispozițiilor art. 108 C. proc. civ. nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar și direct în apel, iar faptul că această excepție a fost ridicată pentru prima dată în apel este motivată și de faptul că la acel moment a descoperit înscrisuri potrivit cărora, aceasta fusese revocată din funcția de administrator din anul 2005. Soluția instanței este nelegală și în ceea ce privește motivele de respingere a cererii reconvenționale ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Astfel, pe toată perioada contractului, intimata SC A. SA a încasat de la intervenientă contravaloarea energiei electrice pe care ar fi trebuit să o compenseze cu chiria lunară ce era datorată de recurentă, ținând cont de faptul că aceasta suporta costul acestor utilități, dovedit cu facturile depuse la dosar.

Consideră că decizia curții de apel este nelegală și în ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât intimata datora recurentei SC L. SRL contravaloarea energiei electrice conform facturilor emise în perioada 2003-2005, iar aceasta s-a adresat instanței cu o acțiune în pretenții aferente perioadei 2003-2004 care a făcut obiectul dosarului și prin sentința nr. 3240/2007, judecătoria a admis acțiunea reclamantei SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.93.S. SA, aceasta fiind obligată la plata sumei de 4.779 RON contravaloare energie electrică. Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului, precum și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele: În ce privește primul motiv de recurs se observă că nu este întemeiat, întrucât instanța de apel a reținut corect că deși numita Ș.P.

a primit actele de procedură pentru SC A.93.S. SA, nu era obligatoriu a fi asimilată calității de reprezentant legal al acestei societăți și, de altfel, administratorul legal al societății a recunoscut și și-a asumat toate actele procedurale efectuate de societate, acoperind astfel orice aspecte de nelegalitate în privința reprezentării legale. De asemenea, întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în apel de SC A.93.S. SA a fost semnată de M.H., în calitate de reprezentant legal, curtea de apel apreciind în mod judicios că reprezentantul legal M.H. și-a însușit acțiunea și a fost complinită lipsa calității de reprezentant legal al intimatei, așa cum a fost invocată de către apelanta SC L. SRL Iași.

În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greșita respingere a cererii reconvenționale, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, se reține că și acesta este neîntemeiat, atât timp cât ambele instanțe au constatat corect lipsa calității procesuale pasive a SC A.93.S. SA, deoarece spațiul în discuție a fost închiriat către cele două societăți comerciale, SC V.W. SRL și SC L. SRL, iar SC A.93.S. SA, în calitate de proprietar al spațiului nu a beneficiat de energia electrică plătită în plus de către SC L. SRL, de această energie electrică beneficiind intervenientul, care a deținut spațiul respectiv în perioada indicată în cererea reconvențională.

În fine, nici cel de-al treilea motiv de recurs, privind greșita respingere a excepției autorității lucrului judecat, invocate în susținerea cererii reconvenționale, nu este întemeiat deoarece instanța de apel a apreciat corect că nu este îndeplinită condiția triplei identități cu referire la obiectul cauzei, de vreme ce într-un alt litigiu, acțiunea reclamantei SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.93.S.

SA a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 4.779 RON contravaloare energie electrică, dar în acel litigiu era vizată perioada 25 martie 2003 – 31 mai 2004, pe când cererea reconvențională din prezenta cauză se referă la perioada 14 iulie 2004 – 28 octombrie 2005. Totodată, în hotărârea pronunțată în celălalt litigiu s-a menționat că începând cu data de 1 august 2004, SC L. SRL a procedat la încheierea unor contracte distincte, cu reclamanta și intervenienta accesorie, iar pe de altă parte, respectivele contracte nu mai prevedeau obligațiile locatarilor de a achita utilitățile. În consecință, reținându-se că recurenta-pârâtă SC L. SRL nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1) – 9) C. proc.

civ. să conducă la casarea ori modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC L. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SRL Iași prin administrator C.C. împotriva Deciziei nr. 68 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 februarie 2011.