ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3803/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3803/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra
recursului de față,
Din
actele și lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 27796/3/2007
reclamanta SC T.E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând
instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 68435678,47 lei
reprezentând contravaloarea energiei electrice livrate și 31964422,69 lei
penalități de întârziere.
Cererea
a fost restrânsă la data de 2 octombrie 2007, reclamanta solicitând obligarea pârâtei
la plata sumei de 57287258,42 lei cu titlu de preț al energiei electrice
livrate și suma de 31964422,69 lei penalități.
La
data de 1 aprilie 2008, pârâta SC E. SA în calitate de cedent a încheiat cu
reclamantul cesionar Cabinet de Avocat V.B.O. în calitate de cesionar,
contractul de cesiune de drepturi litigioase ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2009,
aflat pe rolul Tribunalului București, iar prin încheierea de ședință din data
de 16 februarie 2009, instanța a luat act că în urma cesiunii, Cabinetul de
Avocat V.B.O. are calitatea procesuală activă.
Prin
sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul
București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă iar pârâta SC
E. SA a fost obligată să plătească reclamantului Cabinet de avocat V.B.O. suma
de 34425096 lei cu titlu de preț al energiei electrice livrate și suma de
26218425,06 lei penalități de întârziere.
Împotriva
sentinței comerciale nr. 5079/2009 pronunțată de Tribunalul București a
formulat apel pârâta SC E. SA și reclamantul cesionar Cabinet de avocat V.B.O.
Prin
încheierea nr. 1461 din 28 aprilie 2010, a fost admisă cererea de strămutare
formulată de petentul Cabinet de Avocat V.B.O. și s-a dispus strămutarea
dosarului nr. 27796/3/2007 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a
V-a comercială, la Curtea de Apel Cluj.
La
data de 29 septembrie 2010, SC R.B.S. SRL a formulat cererea de intervenție în
interesul apelantului Cabinet de Avocat V.B.O., cerere admisă în principiu de
instanță.
Prin
decizia civilă nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj
a fost admis apelul formulat de Cabinet de avocat V.B.O. și cererea de
intervenție în interesul acestui apelant, formulată de SC R.B.S. SRL, împotriva
sentinței 5079/2009 pronunțată de Tribunalul București. A fost schimbată în
parte sentința apelată, în sensul că pârâta SC E. SA a fost obligată să
plătească în favoarea reclamantului cesionar suma de 64.010.587,47 lei
reprezentând diferența contravalorii energiei electrice furnizate și
neachitate.
A
fost admis și apelul formulat de apelanta pârâtă SC E. SA, împotriva aceleiași
sentințe, în sensul că a fost înlăturată obligarea acesteia la plata sumei de
913.700 lei cheltuieli de judecată.
Apelanta
intimată SC E. SA a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată în apel
reprezentând onorariu avocat în sumă de 322.112,41 lei.
În
motivarea deciziei instanța de apel a reținut că la data de 31 martie 2007,
datoria pârâtei SC E. SA față de SC T.E. SA se compunea din 168.435.678,47 lei
debit principal și 26.218.425,06 lei penalități de întârziere calculate conform
clauzelor contractuale încheiate de părți în condițiile art. 969-970 C. civ.
La
data de 1 aprilie 2008 pârâta SC T.E. SA în calitate de cedent a cesionat drepturile
litigioase cesionarului Cabinet de avocat V.B.O., contract devenit opozabil cel
mai târziu la data de 16 februarie 2009 și oricum în perioada 31 martie 2007
până la 16 februarie 2009 datoria SC E. SA către SC T.E. SA a rămas
neschimbată, neintervenind plăți compensatorii, renunțări etc.
Având
în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., instanța de apel a apreciat că datoria
SC E. SA către Cabinet de avocat V.B.O. este de 68.435.678,47 lei debit și
26.218.425,06 lei penalități de întârziere motiv pentru care a admis apelul
formulat de apelantul Cabinet de avocat V.B.O. și cererea de intervenție în
interesul acestui apelant, formulată de intervenienta SC R. SRL, a schimbat sentința
apelată, în sensul că a obligat pârâta SC E. SA să plătească 61.010.582,47 lei
diferență contravaloare energie electrică furnizată și neachitată.
A
fost admis și apelul reclamantei SC E. SA și a înlăturat obligația acesteia
vizând plata sumei de 913.708 lei cu motivarea că în mod greșit au fost
aplicate dispozițiile art. 274 C. civ. în condițiile în care la data de 23
martie 2009, când au avut loc dezbaterile orale, reclamanta a precizat că nu
solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva
deciziei comerciale nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel
Cluj a formulat recurs pârâta SC E. SA, prin care a solicitat admiterea
recursului și casarea cu trimitere pentru rejudecare a cauzei.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304
pct. 5, 6, 7, 9 C. proc. civ., recurenta arată în esență următoarele:
- instanța
de apel a încălcat principiul contradictorialității ce guvernează procedura de
judecată prin aceea că fără a pune în dezbaterea părților chestiuni de fapt
esențiale vizând stingerea prin compensare și virament bancar a datoriei T.E. și
E. pe perioada 15 mai 2008 – 16 februarie 2009 a concluzionat eronat că această
compensare nu există (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.);
- a
fost încălcat grav dreptul la apărare al SC E., în condițiile în care nici unul
din mijloacele de apărare utilizate sub forma actelor de procedură scrise și
susținute oral nu au fost analizate de instanță (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
Instanța
nu s-a pronunțat asupra motivului de apel vizând calitatea procesuală activă a
Cabinetului de avocat V.B.O. prin mijlocirea contractului de cesiune de
drepturi litigioase de creanță încheiat la data de 1 aprilie 2008 și asupra
motivului de nelegalitate a încheierii interlocutorii din data de 16 februarie
2009.
Prin
încheierea din data de 10 decembrie 2007 Curtea de Apel București a respins
excepția vizând lipsa calității procesuale active în apel a apelantului Cabinet
de avocat V.B.O. și nicidecum asupra motivului de apel formulat ulterior care
viza legitimarea procesuală stabilită prin încheierea din 16 februarie 2009 la
judecata în primă instanță.
Excepția
viza pierderea calității, iar motivul de apel viza nelegala dobândire a calității,
chestiuni conceptual diferite (art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.).
Au
fost încălcate dispozițiile art. 3 C. proc. civ., vizând denigrarea de dreptate
prin aceea că instanța de apel a socotit că nu este necesar să se pronunțe
asupra chestiunii validității contractului de cesiune drepturi litigioase din 1
aprilie 2008 (art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.);
- nesocotirea
dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în condițiile în care pe
rolul Tribunalului Alba se afla dosarul nr. 32930/3/2009 având ca obiect
nulitatea contractelor de cesiune.
Instanța
de apel a dat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care cu adresa nr. 11092
din 2 octombrie 2007, T.E. a formulat cerere de restrângere a pretențiilor
reprezentând prețul energiei electrice de la 68.435.678,74 cât a solicitat prin
cererea introductivă, la suma de 57.287.258,42 lei întrucât pentru suma de
11.138.120.05 lei există deja titlu executoriu, plățile fiind făcute. A fost
achitat și debitul de 57.287.258,47 lei către SC T.E. SA fapt rezultat din
Ordinele de Compensare și Ordinele de Plată înaintate Tribunalului București
prin adresa nr. 3900/11339 din 3 februarie 2009.
În
concluzie, SC E. SA, a achitat toate debitele și pe cale de consecință nu mai
poate fi obligată să achite pentru a doua oară același debit încălcându-se
astfel un principiu de drept conform căruia orice debitor nu poate fi obligat
să achite decât o singură dată debitul cu atât mai mult cu cât creditorul a
recunoscut achitarea integrală a datoriei.
În
susținerea recursului au fost depuse la dosar acte, respectiv, ordine de plată,
ordine de compensare, procese-verbale, etc. filele 31-70; 87 – 111; 114 – 173.
Analizând
decizia recurată, în limitele controlului de legalitate în raport de criticile
formulate și susținute oral în ședință publică, se constată că recursul este
fondat.
Un
prim aspect de nelegalitate al hotărârii recurate, vizează nepronunțarea
instanței de apel asupra tuturor criticilor formulate.
Astfel,
prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2009 Curtea de Apel București
a respins excepția lipsei calității procesuale active în apel a apelantului
Cabinet de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune creanță încheiat la
data de 1 aprilie 2009 dar nu s-a pronunțat asupra motivului de apel vizând
legalitatea procesuală activă a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la
contractul de cesiune încheiat cu T.E. la data de 1 martie 2008.
Este
evident că excepția soluționată în apel la data de 10 decembrie 2009 viza
pierderea calității procesuale ca urmare a încheierii contractului de cesiune
de creanță din data de 1 aprilie 2009 cu R. (intervenientă) iar motivul de apel
(nesoluționat) viza nelegala dobândire a calității procesuale prin încheierea
contractului de cesiune drepturi litigioase cu SC T.E. raportat la art. 1309 C.
civ.
Nepronunțându-se
asupra motivului de apel vizând cadrul procesual, instanța de apel a încălcat
dreptul apelantului la un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 CEDO
și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
fapt ce atrage casarea cu trimitere a cauzei la aceiași instanță.
În
rejudecare instanța de apel va analiza critica vizând lipsa calității
procesuale active a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la contractul de
cesiune drepturi litigioase încheiat cu SC T.E. SA și mijloacele de apărare
invocate, respectiv dispozițiile art. 1309 C. civ. și calitatea de avocat a
cesionarului. Totodată se va analiza dacă se impune sau nu (în raport de
stadiul procesual) aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ. având în vedere că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul nr. 32930/3/2009
ce are ca obiect nulitatea contractului de cesiune drepturi litigioase.
Și
critica de la punctul IV al motivelor de recurs este întemeiată întrucât
instanța de apel nu a avut în vedere că reclamanta SC T.E. SA a formulat în
fața instanței de fond cerere de restrângere a pretențiilor reprezentând prețul
energiei electrice.
În
cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. întrucât instanța
de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt esențial cauzei
respectiv: cadrul procesual în raport de care erau aplicabile sau nu
dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.; ce sume au fost plătite de
pârâtă în baza raporturilor contractuale prin Ordinele de Plată și Ordinele de
Compensare; ce sume au fost achitate în anul 2008 în contul indicat de către SC
T.E. SA prin adresa nr. 7822 din 31 iulie 2008.
În
consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de pârâta SC E.
SA, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași
instanță.
Față
de admiterea motivelor arătate mai sus nu se impune a fi analizate și celelalte
motive de recurs expuse de recurentă în ambele memorii, motive ce vor fi avute
însă în vedere de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC E. SA București împotriva deciziei nr. 140 din 15 octombrie 2010 a
Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23
noiembrie 2011.