ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3803/2011

Ședința publică de la 23 noiembrie 2011 Asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 27796/3/2007 reclamanta SC T.E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 68435678,47 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice livrate și 31964422,69 lei penalități de întârziere. Cererea a fost restrânsă la data de 2 octombrie 2007, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 57287258,42 lei cu titlu de preț al energiei electrice livrate și suma de 31964422,69 lei penalități. La data de 1 aprilie 2008, pârâta SC E. SA în calitate de cedent a încheiat cu reclamantul cesionar Cabinet de Avocat V.B.O.

în calitate de cesionar, contractul de cesiune de drepturi litigioase ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului București, iar prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2009, instanța a luat act că în urma cesiunii, Cabinetul de Avocat V.B.O. are calitatea procesuală activă. Prin sentința comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă iar pârâta SC E. SA a fost obligată să plătească reclamantului Cabinet de avocat V.B.O. suma de 34425096 lei cu titlu de preț al energiei electrice livrate și suma de 26218425,06 lei penalități de întârziere. Împotriva sentinței comerciale nr. 5079/2009 pronunțată de Tribunalul București a formulat apel pârâta SC E. SA și reclamantul cesionar Cabinet de avocat V.B.O.

Prin încheierea nr. 1461 din 28 aprilie 2010, a fost admisă cererea de strămutare formulată de petentul Cabinet de Avocat V.B.O. și s-a dispus strămutarea dosarului nr. 27796/3/2007 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, la Curtea de Apel Cluj. La data de 29 septembrie 2010, SC R.B.S. SRL a formulat cererea de intervenție în interesul apelantului Cabinet de Avocat V.B.O., cerere admisă în principiu de instanță. Prin decizia civilă nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul formulat de Cabinet de avocat V.B.O. și cererea de intervenție în interesul acestui apelant, formulată de SC R.B.S. SRL, împotriva sentinței 5079/2009 pronunțată de Tribunalul București.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că pârâta SC E. SA a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului cesionar suma de 64.010.587,47 lei reprezentând diferența contravalorii energiei electrice furnizate și neachitate. A fost admis și apelul formulat de apelanta pârâtă SC E. SA, împotriva aceleiași sentințe, în sensul că a fost înlăturată obligarea acesteia la plata sumei de 913.700 lei cheltuieli de judecată. Apelanta intimată SC E. SA a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat în sumă de 322.112,41 lei. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că la data de 31 martie 2007, datoria pârâtei SC E. SA față de SC T.E.

SA se compunea din 168.435.678,47 lei debit principal și 26.218.425,06 lei penalități de întârziere calculate conform clauzelor contractuale încheiate de părți în condițiile art. 969-970 C. civ. La data de 1 aprilie 2008 pârâta SC T.E. SA în calitate de cedent a cesionat drepturile litigioase cesionarului Cabinet de avocat V.B.O., contract devenit opozabil cel mai târziu la data de 16 februarie 2009 și oricum în perioada 31 martie 2007 până la 16 februarie 2009 datoria SC E. SA către SC T.E. SA a rămas neschimbată, neintervenind plăți compensatorii, renunțări etc. Având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., instanța de apel a apreciat că datoria SC E. SA către Cabinet de avocat V.B.O. este de 68.435.678,47 lei debit și 26.218.425,06 lei penalități de întârziere motiv pentru care a admis apelul formulat de apelantul Cabinet de avocat V.B.O.

și cererea de intervenție în interesul acestui apelant, formulată de intervenienta SC R. SRL, a schimbat sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta SC E. SA să plătească 61.010.582,47 lei diferență contravaloare energie electrică furnizată și neachitată. A fost admis și apelul reclamantei SC E. SA și a înlăturat obligația acesteia vizând plata sumei de 913.708 lei cu motivarea că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 274 C. civ. în condițiile în care la data de 23 martie 2009, când au avut loc dezbaterile orale, reclamanta a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei comerciale nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs pârâta SC E. SA, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru rejudecare a cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 C. proc. civ., recurenta arată în esență următoarele: - instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității ce guvernează procedura de judecată prin aceea că fără a pune în dezbaterea părților chestiuni de fapt esențiale vizând stingerea prin compensare și virament bancar a datoriei T.E. și E. pe perioada 15 mai 2008 – 16 februarie 2009 a concluzionat eronat că această compensare nu există (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); - a fost încălcat grav dreptul la apărare al SC E., în condițiile în care nici unul din mijloacele de apărare utilizate sub forma actelor de procedură scrise și susținute oral nu au fost analizate de instanță (art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.). Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel vizând calitatea procesuală activă a Cabinetului de avocat V.B.O. prin mijlocirea contractului de cesiune de drepturi litigioase de creanță încheiat la data de 1 aprilie 2008 și asupra motivului de nelegalitate a încheierii interlocutorii din data de 16 februarie 2009. Prin încheierea din data de 10 decembrie 2007 Curtea de Apel București a respins excepția vizând lipsa calității procesuale active în apel a apelantului Cabinet de avocat V.B.O. și nicidecum asupra motivului de apel formulat ulterior care viza legitimarea procesuală stabilită prin încheierea din 16 februarie 2009 la judecata în primă instanță. Excepția viza pierderea calității, iar motivul de apel viza nelegala dobândire a calității, chestiuni conceptual diferite (art. 304 pct. 5 și 7 C. proc.

civ.). Au fost încălcate dispozițiile art. 3 C. proc. civ., vizând denigrarea de dreptate prin aceea că instanța de apel a socotit că nu este necesar să se pronunțe asupra chestiunii validității contractului de cesiune drepturi litigioase din 1 aprilie 2008 (art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); - nesocotirea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în condițiile în care pe rolul Tribunalului Alba se afla dosarul nr. 32930/3/2009 având ca obiect nulitatea contractelor de cesiune. Instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care cu adresa nr. 11092 din 2 octombrie 2007, T.E. a formulat cerere de restrângere a pretențiilor reprezentând prețul energiei electrice de la 68.435.678,74 cât a solicitat prin cererea introductivă, la suma de 57.287.258,42 lei întrucât pentru suma de 11.138.120.05 lei există deja titlu executoriu, plățile fiind făcute.

A fost achitat și debitul de 57.287.258,47 lei către SC T.E. SA fapt rezultat din Ordinele de Compensare și Ordinele de Plată înaintate Tribunalului București prin adresa nr. 3900/11339 din 3 februarie 2009. În concluzie, SC E. SA, a achitat toate debitele și pe cale de consecință nu mai poate fi obligată să achite pentru a doua oară același debit încălcându-se astfel un principiu de drept conform căruia orice debitor nu poate fi obligat să achite decât o singură dată debitul cu atât mai mult cu cât creditorul a recunoscut achitarea integrală a datoriei. În susținerea recursului au fost depuse la dosar acte, respectiv, ordine de plată, ordine de compensare, procese-verbale, etc. filele 31-70; 87 – 111; 114 – 173. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate și susținute oral în ședință publică, se constată că recursul este fondat.

Un prim aspect de nelegalitate al hotărârii recurate, vizează nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor criticilor formulate. Astfel, prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2009 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale active în apel a apelantului Cabinet de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune creanță încheiat la data de 1 aprilie 2009 dar nu s-a pronunțat asupra motivului de apel vizând legalitatea procesuală activă a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune încheiat cu T.E. la data de 1 martie 2008. Este evident că excepția soluționată în apel la data de 10 decembrie 2009 viza pierderea calității procesuale ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță din data de 1 aprilie 2009 cu R. (intervenientă) iar motivul de apel (nesoluționat) viza nelegala dobândire a calității procesuale prin încheierea contractului de cesiune drepturi litigioase cu SC T.E.

raportat la art. 1309 C. civ. Nepronunțându-se asupra motivului de apel vizând cadrul procesual, instanța de apel a încălcat dreptul apelantului la un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 CEDO și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. fapt ce atrage casarea cu trimitere a cauzei la aceiași instanță. În rejudecare instanța de apel va analiza critica vizând lipsa calității procesuale active a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat cu SC T.E. SA și mijloacele de apărare invocate, respectiv dispozițiile art. 1309 C. civ. și calitatea de avocat a cesionarului. Totodată se va analiza dacă se impune sau nu (în raport de stadiul procesual) aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. având în vedere că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul nr. 32930/3/2009 ce are ca obiect nulitatea contractului de cesiune drepturi litigioase. Și critica de la punctul IV al motivelor de recurs este întemeiată întrucât instanța de apel nu a avut în vedere că reclamanta SC T.E. SA a formulat în fața instanței de fond cerere de restrângere a pretențiilor reprezentând prețul energiei electrice. În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. întrucât instanța de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt esențial cauzei respectiv: cadrul procesual în raport de care erau aplicabile sau nu dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.; ce sume au fost plătite de pârâtă în baza raporturilor contractuale prin Ordinele de Plată și Ordinele de Compensare; ce sume au fost achitate în anul 2008 în contul indicat de către SC T.E.

SA prin adresa nr. 7822 din 31 iulie 2008. În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de pârâta SC E. SA, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. Față de admiterea motivelor arătate mai sus nu se impune a fi analizate și celelalte motive de recurs expuse de recurentă în ambele memorii, motive ce vor fi avute însă în vedere de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA București împotriva deciziei nr. 140 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.