ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2461/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC E. SA BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.018.913,13 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a energiei livrate pârâtei calculate pe perioada 11 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2006. În motivarea acțiunii, s-a învederat faptul că, la data de 19 octombrie 2006, a încheiat cu pârâta contractul cadru de opțiune de vânzare cumpărare energie electrică nr. 150 și că în baza acestui contract a livrat pârâtei energie electrică pentru care au fost emise facturi fiscale achitate cu întârziere de către pârâtă, astfel că au fost calculate penalități de întârziere.

Prin sentința comercială nr. 4950 din data de 7 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 1.023.620,29 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru intervalul 11 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a ratificat concluziile raportului de expertiză contabilă prin care s-a concluzionat că față de clauzele contractuale și datele de confirmare a plăților, penalitățile datorate de pârâtă sunt în sumă de 1.023.620,29 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC H. SA, criticile de netemeinicie vizând suma de 26.959,09 lei pe care pârâta apreciază că nu o datorează din suma totală de 1.023.620.29 lei la care a fost obligată.

În susținerea exonerării sale la plată se arată că modul de calcul al penalităților în temeiul art. 120 C. proc. fisc., este greșit din moment ce nu este vorba de o creanță fiscală ci de una rezultată dintr-un contract. În speță, penalitățile trebuie calculate de la scadență până la data plății inclusiv, pe zile libere. Prin decizia comercială nr. 47 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că modalitatea de facturare, condițiile de plată și penalitățile de întârziere rezultă din contractul încheiat între părți, dispoziții care au fost avute în vedere și de către expert. Curtea a mai constatat că cele 7 facturi au fost primite și înregistrate de către pârâtă.

Totodată, Curtea a reținut că expertul contabil s-a raportat la data primirii facturilor și nu la data emiterii acestora. Cu privire la incidența O.G. nr. 92/2003, s-a reținut că aceasta nu este incidentă în cauză, trimiterea făcută la art. 120 C. proc. fisc., fiind făcută numai cu privire la analogia metodei intervalului închis de calcul. De asemenea, Curtea a precizat că uzanța în materia stabilirii momentului plății este cel în care creditorul obligației intră efectiv în posesia creanței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC H. SA BUCUREȘTI, în termen legal, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurenta a susținut următoarele: - instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv dispozițiile din contractul încheiat între părți, considerând că expertul contabil a calculat în mod corect penalitățile de întârziere, raportându-se la data primirii facturilor; - art. 6 alin. (3) din contract, prevede că plata se efectuează în termen de 10 zile de la data primirii facturii, iar în caz de neîndeplinire a obligației, cumpărătorul va plăti o penalitate pentru fiecare zi de întârziere, până în ziua plății, exclusiv, egală cu cea a utilizată pentru plata obligațiilor față de bugetul de stat; - instanța de apel a evaluat greșit situația de fapt și de drept, în condițiile în care pârâta a depus la dosarul cauzei un centralizator din care rezultă data emiterii facturilor și data primirii lor, date care nu au fost contestate de reclamantă; - instanța de apel a validat concluziile raportului de expertiză, deși expertul a avut în vedere la determinarea cuantumul penalităților dispozițiile art. 120 C. proc.

fisc.; Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează: Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de către recurentă, vizează nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ., cu referire la interpretarea greșită a clauzelor contractuale. Astfel, prin art. 10,12,13; I 14 din contractul nr. 150 din 19 octombrie 2006, părțile au stabilit modalitatea de facturare, condițiile de plată și penalitățile datorate. Instanța de apel amplu argumentat, a analizat dispozițiile contractuale referitoare la facturare și condițiile de plată, raportat la data primirii facturilor. În această privință curtea de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 969 C. civ., data scadenței fiind confirmată pe fiecare factură, precizându-se în concret termenul scadentei acesteia.

În ceea ce privește interpretarea metodologiei de calcul a penalităților sub aspectul neincluderii datei la care s-a făcut plata de către debitoare, în mod corect instanța de apel a reținut că aceasta reprezintă doar o aplicare a metodei analogiei, consacrată de art. 120 C. proc. fisc., ceea ce nu poate conduce la concluzia incidenței O.G. nr. 92/2003 în speța de față. Față de critica privind considerarea datei plății fiind data existentă în extrasul de cont prezentat de debitoare, instanța de apel a avut în vedere uzanța în momentul stabilirii momentului plății datoriei, respectiv data intrării sumelor în contul reclamantei. Așa fiind, instanța de apel, nu putea să dea o altă interpretare raporturilor dintre părți sub aspectul obligațiilor izvorâte din contract.

În raport de toate aceste considerente, toate criticile invocate de recurentă sunt nefondate, instanța de apel pronunțând o hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 969 C. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins. În consecință, pentru motivele analizate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 47 din data de 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.