ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI- a comercială, la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 47215/3/2009, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pe pârâta SN N. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea paratei la semnarea următoarelor acte adiționale la contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005: Actul adițional nr. XX, în conformitate cu Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 emisă de către A.N.R.E. pentru perioada 1-17 august 2009; Actul adițional nr. XY, care să reflecte înțelegerea dintre societăți conform adreselor din 17 august 2009 și din 20 august 2009; obligarea pârâtei la plata sumei de 588,178.87 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a nerecunoașterii cantității de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009 și achiziționarea de pe piața de echilibrare a cantităților de energie necesare, care nu au fost livrate de către SN N. SA, în contradicție cu dispozițiile deciziei susmenționate; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000, calculată de la data înregistrării prejudiciului și până la data plații efective; cu cheltuieli de judecată; În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 27 iunie 2005 între SC E. SA și SN N. SA s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare energie electrică, prin care SN N. SA, în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă energie electrică cumpărătorului SC E. SA, în vederea furnizării către consumatorii captivi, în cantitățile și la preturile stabilite prin deciziile A.N.R.E.

Totodată la art. 30 alin. (2) din contract s-a specificat că „dacă printr-un act normativ (Lege, O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi contrare clauzelor din prezentul contract, se aplică prevederile din actul normativ de la data intrării în vigoare a acestuia, iar părțile contractante au obligația preluării modificării/completării într-un act adițional la contract". Reclamanta a menționat că de la data încheierii contractului și până în prezent, SC E. SA s-a divizat, iar continuatoarea societății în acest contract este SC E. SA. Susține reclamanta că, la data de 8 iulie 2009, a transmis către SN N. SA adresa prin care a solicitat ca în baza procedurii de modificare a cantităților de reglementare prevăzute în Decizia A.N.R.E.

nr. 1007/2006 să accepte o majorare a cantităților contractate pentru luna august 2009, însă pârâta nu a răspuns acestei adrese conform decizia mai susmenționată. Ulterior, la 16 iulie 2009, A.N.R.E. a emis Decizia nr. 1615/2009 pe care SN N. SA nu a adus-o la cunoștința reclamantei în termen de 5 zile, deși avea această obligație, conform art. 3 din decizie. în conformitate cu prevederile art. 30 din Contractul din 26 iulie 2005, această decizie se aplică raporturilor juridice dintre părți, modificând obligatoriu aceste raporturi de la data intrării sale în vigoare (01 august 2009 conform art. 2 al deciziei), părțile având obligația de a încheia un act adițional în consecință. SN N. SA a propus prin adresa din 31 iulie 2009 o reducere a cantităților obligatorii stabilite prin decizia A.N.R.E.

nr. 1615/2009, reducere pe care reclamanta nu a acceptat-o din cauza deficitului de energie electrica pe care îl avea la acea data, răspunzând astfel negativ prin adresa din 4 august 2009. Urmare a livrării de către SN N. SA a unor cantități mai mici de energie decât cele prevăzute în decizia A.N.R.E., reclamanta a fost nevoită ca pentru luna august să notifice diferența (diferența de cantitate de energie electrica prevăzută în decizie și cantitatea efectiv livrată) în piața de echilibrare. Notificările efectuate în piața de echilibrare pentru perioada 1-17 august 2009, au condus la prejudicierea reclamantei cu suma de 588,178.78 RON (inclusiv TVA), reprezentând cost suplimentar pentru achiziționarea de energie electrică.

Acest cost suplimentar este generat, pe de o parte, de nerespectarea de către SN N. SA a deciziei A.N.R.E. nr. 1615/2009 prin livrarea unor cantități mai mici decât cele prevăzute în decizie, iar pe de altă parte, de achiziționarea diferenței de energie electrică la un preț mai mare în vederea îndeplinirii obligației de livrare către consumatorii captivi. A mai susținut reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile de furnizare a energiei electrice către consumatorii captivi, în detrimentul său, făcând eforturi financiare deosebite, în timp ce pârâta SN N nu și-a respectat obligațiile expres impuse de către A.N.R.E., singura instituție abilitată să stabilească/reglementeze cantitățile lunare de energie electrică produse și tranzacționate.

Ca urmare a situației create, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă, aceasta notificând SN N. SA, în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., cu scopul de a stinge litigiul dintre părți însă, pârâta nu s-a prezentat la conciliere. În drept, au fost invocate disp. art. 969, 1073 și urm. C. civ., Legea nr. 13/2007, Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 emisă de A.N.R.E.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei parate la plata sumei totale de 1.113.136,62 RON compusa din: 918.429,62 RON, rest de plata aferent facturii din 31 august 2009, factura pe care reclamanta a primit-o in data de 1 septembrie 2009 și pe care a achitat-o parțial; 194.707 RON, reprezentând penalitatea in valoare de 0,1%/zi de întârziere calculata conform art. 13 din contractul din 27 iunie 2005 la valoarea restului de debit de 918.429,62 RON pentru perioada 15 septembrie 2009 (10 zile financiare de la data emiterii) - 15 aprilie 2010 (data prezentei) 212 zile de întârziere.

În motivare, reconvenienta a arătat că pentru cantitatea de energie livrata, reclamantei a emis factura fiscala din 31 august 2009, pe care aceasta a înregistrat-o din 1 septembrie 2009, în valoare de 9.018.009,46 RON, suma care reprezintă cantitatea de energie livrată în perioada 1-31 august 2009. Din totalul acestei facturi, reclamanta pârâtă a achitat doar suma de 8.099.579,84 RON cu OP din 29 septembrie 2009; OP din 30 septembrie 2009, OP din 2 octombrie 2009; OP din 5 octombrie 2009. În speță, reclamanta pârâtă nu a contestat în termen de 3 zile valoarea facturii fiscale din 31 august 2009, în valoare de 9.018.009.46 RON, sumă care reprezintă cantitatea de energie livrată în perioada 1-31 august 2009, și mai mult, a recunoscut această factură prin achitarea parțială.

Susține pârâta că prin Actul adițional XQ din 4 iulie 2007 s-a modificat art. 12 din contractul din 27 iunie 2005, în sensul că facturile se vor achita în termen de 10 zile financiare de la data emiterii, iar potrivit art. 13 modificat prin același act adițional, în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de întârziere o sumă egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat începând cu prima zi după data scadenței până în ziua plății. Pârâta reclamantă a mai arătat că a convocat reclamanta-pârâtă la conciliere însă aceasta nu a înțeles să achite factura în discuție.

Prin cererea depusă la dosar la data de 15 aprilie 2011, reclamanta a precizat cuantumul dobânzii legale solicitate, acesta fiind de 13.494,27 RON pentru perioada 17 august-24 noiembrie 2009. Totodată a atașat acestei cereri detalierea modului de stabilire a prejudiciului. Prin notele de ședință depuse de pârâta SN N. SA, aceasta a invocat excepția lipsei obiectului primului capăt de cerere, având in vedere ca prin decizia A.N.R.E. nr. 2972 din 23 decembrie 2009 (Anexa 1) s-a abrogat Decizia nr. 2915 din 22 decembrie 2008 și implicit Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009, astfel că, instanța de judecată nu o mai poate obliga la încheierea unui act adițional în baza unui act care nu era valabil la momentul formulării prezentei acțiuni.

În cazul în care, în urma probelor ce se vor administra, instanța de judecată va stabili ca prejudiciul invocat de reclamantă este real, și având în vedere sumele datorate de către reclamantă, astfel cum rezultă din cererea reconvențională, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 1144 C. civ. și următoarele, pârâta a solicitat instanței să constate că a intervenit compensarea legală a creanțelor reciproce pană la concurența sumei datorată de reclamantă. Prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere întrucât reclamanta a formulat o pretenție concretă, solicitând obligarea pârâtei la semnarea actului adițional nr. XX la contractul de vânzare a energiei electrice, în conformitatea cu Decizia A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009, această decizie producând efecte juridice până la data abrogării ei. Prin Decizia nr. 2972 din 23 decembrie 2009, astfel cum susține pârâta reclamantă. În cauză, a fost încuviințată ambelor părți proba cu înscrisuri, interogatoriul și proba cu expertiza contabilă. La data de 31 ianuarie 2011, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă, iar la data de 13 aprilie 2011 a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni. Prin sentința comercială nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 47215/3/2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SN N. SA.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la semnarea Actelor adiționale nr. XX și nr. XY la Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiat între părți: din 27 iunie 2005, ca neîntemeiat. A fost obligată pârâta la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009. A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului mai sus menționat, în cuantum de 55.522,95 RON, calculată de la data de 30 septembrie 2009 până la data de 31 martie 2011 și în continuare, până la data pronunțării hotărârii. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SN N. SA.

A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 918.429,62 RON reprezentând debit restant aferent facturii fiscale din 31 august 2009. A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante penalității de întârziere în sumă de 194.707 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010. Au fost compensate în parte creanțele reciproce ale părților în sumă de 549.792,5 RON și respectiv în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurența celei mai mici și a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante restul sumei de 563.344,12 RON cu titlu de debit și penalități de întârziere. Totodată a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 53.447,37 RON.

S-a luat act că reclamanta-pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între pârâta SN N. SA, în calitate de vânzător și SC E. SA, în calitatea de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, având ca obiect vânzarea și respectiv cumpărarea de energie electrică în vederea furnizării către consumatorii captivi în cantităților și la prețurile stabilite prin deciziile A.N.R.E. Conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârâtă, de la data încheierii contractului și până în prezent, SC E. SA s-a divizat, iar continuatoarea societății in acest contract este SC E. SA.

Conform prevederilor art. 3 din contract, cantitățile de energie electrică contractate și prețul acestora vor fi revizuite conform Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică, vândute de producători prin contractele reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrate din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 26 publicat în M. Of. nr. 1011/02.11.2004, cu modificările ulterioare sau conform ordinelor/deciziilor de stabilire a tarifelor reglementate de vânzare a energiei electrice emise de A.N.R.E. atunci când sunt îndeplinite prevederile menționate în art. 19, cantitățile de energie electrică și prețul din contract revizuite, urmând a face obiectul unor acte adiționale la contract.

S-a prevăzut, de asemenea, posibilitatea modificării cantităților de energie electrică din contract, conform prevederilor din Procedura de modificare a cantităților din contractele reglementate de vânzare-cumpărare încheiate între producători și furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 664 din 8 iunie 2005. Conform prevederilor art. 18 din contractul de vânzare-cumpărare, în sensul contractului „modificare de circumstanțe" semnifică modificarea cadrului legislativ, existența unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, existența unor modificări ale statutului părților care împiedică îndeplinirea obligațiilor contractuale precum și alte situații prevăzute în reglementările specifice emise de A.N.R.E., iar conform prevederilor art. 19, dacă apare o modificare de circumstanțe, părțile pot solicita A.N.R.E., împreună sau separat, revizuirea prețului de contract sau a cantităților de energie electrică din contract.

În Anexa 2 a contractului au fost menționate cantitățile de energie electrică contractate lunar pentru perioada iulie 2005-iunie 2006, tabelul cuprinzând aceste cantități fiind completat conform Deciziei A.N.R.E. 2915 din 22 decembrie 2008, Anexa 1. Din înscrisurile depuse la dosar tribunalul reține că prin adresa din 7 iulie 2007, reclamanta a solicitat pârâtei analizarea posibilității măririi cantității de energie electrică din contractele reglementate. Reclamanta a menționat cantitățile de energie electrică de care are nevoie în anexa atașată acestei adrese, urmând ca în cazul acceptării parțiale a solicitării sale să fie încheiate acte adiționale. Prin Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 a A.N.R.E., Anexa 1 la Decizia A.N.R.E.

2915 din 22 decembrie 2008 a fost înlocuită cu Anexa nr. 1 a acesteia decizii ce a intrat în vigoare la data de 1 august 2009. Conform Anexei nr. 1 la Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 a A.N.R.E., au fost mărite cantitățile de energie electrică pe care pârâta SN N. SA urma să le livreze operatorilor economici menționați în anexă, producătorul-vânzător având obligația să aducă această decizie la cunoștința operatorilor economici implicați. Prin adresa din 31 iulie 2009 și prin adresa din 3 august 2009 pârâta SN N. SA a solicitat reclamantei reducerea cantităților de energie electrică din Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, propunând suplimentarea cantităților de energie reglementate din contractul din 2005 conform graficului anexat cu 9 MWh pe fiecare IBD.

Prin răspunsul din 4 august 2009, reclamanta a respins propunerea pârâtei arătând că respectă Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, în Piața de echilibrare cantitățile orare de energie electrică notificate pentru contractul din 2005 fiind confirmate prin această decizie. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la semnarea Actului Adițional nr. XX în conformitate cu Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, pentru perioada 1-17 august și Actul Adițional nr. XY care să reflecte înțelegerea dintre societăți conform adreselor din 17 august 2009 și din 20 august 2009. Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat acest capăt de cerere, având în vedere că nu există acordul pârâtei pentru încheierea Actului Adițional nr. XX la contractul de vânzare-cumpărare din 2005, pentru cantitățile de energie prevăzute în Decizia A.N.R.E.

nr. 1615/2009, pe de o parte pentru că în perioada 1-17 august nu a livrat întreaga cantitatea de energie prevăzută Anexa nr. 1 la decizie, iar pe de altă parte pentru că a contestat legalitatea acestei decizii. Prin urmare, instanța nu poate obliga pârâta la încheierea unui act adițional, care nu este în concordanță cu cantitatea de energie livrată reclamantei și pentru care nu există acordul de voință al pârâtei deoarece s-ar încălca principiul libertății contractuale, consacrat de disp. art. 942 C. civ.

Totodată Tribunalul a reținut ca fiind neîntemeiată și solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la încheierea Actului Adițional nr. XY care să reflecte înțelegerea dintre societăți conform adreselor din 20 august 2009. Astfel, la art. 4 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 2005 s-a prevăzut că părțile pot conveni, de comun acord, asupra modificării cantităților de energie electrică contractate lunar conform prevederilor din tabelul 2.0 din anexa 2, parcurgând etapele prevăzute în „Procedura de modificare a cantităților din contractele încheiate între producători și furnizorii consumatorilor captivi"cu specificațiile din Anexa 4 la contract.

Prin adresa din 20 august 2009 reclamanta a fost de acord cu diminuarea propusă de pârâtă prin adresa din 17 august 2009 respectiv de 5 MWh pe fiecare IBD, părțile convenind ca, începând cu data de 18 august 2009, cantitățile de energie să fie suplimentate cu 9 MWh, această înțelegerea echivalând cu un act adițional la contractul din 2005, conform prevederilor pct. 4 din Anexa 4 la contract. În plus, prin adresa din 23 septembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantei semnarea Actului adițional nr. XX din 15 septembrie 2009 la contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, cuprinzând modificările cantităților de energie electrică pentru lunile august și noiembrie, în conformitatea cu cantitățile livrate, semnarea acestui contract fiind refuzată de reclamantă, conform răspunsului din 28 septembrie 2009 întrucât acest act adițional nu respectă Decizia nr. 1615/2009 a A.N.R.E.

Reclamanta a solicitat pârâtei transmiterea a două acte adiționale, unul pentru perioada 1-17 august 2009, care să cuprindă cantitățile corespunzătoare Decizie nr. 1615/2009 a A.N.R.E. și unul pentru perioada 18-31 august 2009 care să reflecte înțelegerea părților privind cantitatea de energie livrată. Prin adresa din 8 octombrie 2009, pârâta a transmis reclamantei Actul Adițional nr. XY/2009 și Actul Adițional nr. XZ/2009, care să înlocuiască Actul adițional nr. XX, acestea fiind întocmite defalcat, pentru perioada 1-17 august 2009 fiind menționată cantitatea de energie efectiv livrată, iar pentru perioada 18-31 august fiind menționată cantitatea de energie livrată efectiv și care a fost diminuată față de cea stabilită prin Decizia A.N.R.E.

nr. 1615/2009 cu 5 MWh conform adresei reclamantei din 20 august 2009. Reclamanta nu a semnat nici unul din actele adiționale transmise de pârâtă, chiar în condițiile în care Actul Adițional nr. XZ/2009 conținea cantitățile de energie livrate conform înțelegerii părților. Întrucât nesemnarea actului adițional, care să reflecte înțelegerea părților conform adreselor din 17 august 2009 și din 20 august 2009, nu s-a datorat culpei reconvenientei, ci refuzului nejustificat al reclamantei, tribunalul a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la semnarea acestui act adițional. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a prejudiciului în sumă de 588.178,87 RON, suferit de aceasta ca urmarea a achiziționării de pe piața de echilibrare a cantităților de energie necesare care nu au fost livrate de pârâtă conform Deciziei A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009, tribunalul l-a considerat ca fiind întemeiat, în parte. Conform prevederilor art. 30 alin. (2) din Contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, dacă printr-un act normativ (Lege, O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi contrare clauzelor contractului, se aplică prevederile din actul normativ de la data intrării în vigoare a acestuia, iar părțile contractante au obligația preluării modificării /completării într-un act adițional. Art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 dispune că A.N.R.E. stabilește reglementări cu caracter obligatoriu pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice, iar conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 „Pe piața reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabilește prețurile și cantitățile contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii clienților captivi.

Deși Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009 era obligatorie pentru pârâta SN N. SA potrivit prevederilor 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 și prevederilor art. 30 alin. (2) din Contractul de vânzare-cumpărare, pârâta nu a livrat reclamantei cantitatea de energie stabilită prin Anexa 1 la această decizie ci o cantitatea mai mică, reclamanta fiind nevoită să achiziționeze diferența de cantitate de energie de pe Piața de echilibrare. Din raportul de expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecțiuni, tribunalul reține că urmare a nerespectării de către pârâta SN N. SA a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, reclamanta a fost nevoită, să achiziționeze de pe Piața de echilibrare în perioada 1 august 2009-17 august 2009 cantitatea de 2040 MWh de energie electrică la un preț mediu de deficit de 242,289 RON, înregistrând un prejudiciu de 494.269,60 RON (fără TVA).

În răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză, expertul contabil a arătat că deși suma de 295.122,27 RON se regăsește cu titlu de cheltuieli în contabilitatea reclamantei, această sumă nu reprezintă prețul efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică achiziționată din Piața de echilibrare în perioada 1-17 august 2009, afirmațiile pârâtei în sensul că acesta ar fi prejudiciul real suferit de reclamantă fiind nefondate. În realitatea, această cheltuială este aferentă perioade 1-31 august 2009 și reprezintă valoarea netă a dezechilibrului de deficit pentru toate cele trei categorii de consum pe care le gestionează reclamanta. Expertul a precizat că reclamanta gestionează în piața de echilibrare dezechilibrele înregistrate de 3 categorii de consumuri și anume consumul clienților captivi, consumul clienților eligibili și consumul propriu tehnologic.

Defalcarea dezechilibrelor între cele trei categorii se efectuează după metoda de redistribuire internă a plăților care este identică cu metoda de decontare utilizată și de PRE E. SA între membrii acestei entități și reprezintă un algoritm matematic ce permite repartizarea valorii dezechilibrelor între consumurile gestionate, iar în final, se face verificarea corectitudinii calculului efectuând soldul între facturile venite din PRE E. SA, care trebuie să fie identic cu soldul sumelor dezechilibrelor înregistrate de fiecare categorie de consum.

Tribunalul a reținut concluzia expertului, în sensul că prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi calculat într-un mod simplist, prin împărțirea sumei înregistrate cu titlu de cheltuială, în valoare de 295.122,27 RON, la 2040 MWh, obținându-se un preț mediu de 144,667 RON/MWh, așa cum sugerează pârâta, ci acesta trebuie calculat după criterii de eficiență economică luându-se în calcul atât pierderea efectivă cât și profitul nerealizat. în acest sens, din înscrisurile analizate a reieșit că prețul efectiv plătit de reclamantă pentru fiecare interval orar, în perioada 1-17 august, este prețul de deficit, determinat ca medie ponderată a prețurilor energiei de echilibrare la creștere, fiind un preț penalizator de 242,289 RON, prejudiciul suferit de reclamantă pentru achiziționarea din Piața energiei a cantității de 2040 MWh fiind de 494.269,60.

Așa fiind instanța a constatat că prejudiciul suferit de reclamantă se datorează faptei ilicite a pârâtei ce constă în nerespectarea întocmai a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare din 27 iunie 2005 (art. 30) și cum dispun prevederile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007. În consecință în temeiul art. 969 C. civ. care consacră principiul forței obligatorii a convențiilor legal făcute între părțile contractante și a prevederilor art. 1082 C. civ., care dispun că „debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării", tribunalul va obliga pârâta la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009. În materie comercială, art. 43 C. com. stabilește regula potrivit căreia datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Așadar în privința obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul când obligația devine exigibilă, în consecință, dobânzile curg de la data scadenței, iar nu de la data chemării în judecată. Explicația regulii curgerii de drept a dobânzilor pentru datoriile comerciale ține de specificul activității comerciale, considerându-se că dacă debitorul comercial nu plătește la scadență suma de bani datorată, înseamnă că folosește el această sumă, îmbogățindu-se fără justă cauză.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, în forma modificată, în materie comercială, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Această dobândă se aplică în raporturile comerciale, indiferent dacă debitorul este sau nu comerciant. În cauza de față, obligația de plată a prejudiciului suferit de pârâtă a devenit scadentă la data înregistrării acestuia în contabilitate, respectiv la data de 30 septembrie 2009, astfel că în temeiul art. 3 din O.G. nr. 9/2000, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente prejudiciului suferit de reclamantă de la data de 30 septembrie 2009 (data înregistrării în contabilitate) până la data de 31 martie 2011, în sumă de 55.522,95 RON, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta SN N. SA, tribunalul a reținut că și aceasta este întemeiată. Pentru energia furnizată reclamantei în perioada 1 august-31 august 2009, pârâta a emis factura fiscală din 31 august 2009, primită de reclamantă la data de 1 septembrie 2009. Din raportul de expertiză contabilă, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat parțial factura fiscală din 31 august 2009, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON. Chiar dacă pârâta nu a respectat întocmai Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, suplimentând livrările de energie către reclamantă în luna august 2009 doar cu 9 MWh, în loc de 14 MWh, cum s-a dispus prin decizia A.N.R.E., acest fapt nu justifică refuzul reclamantei de a achita contravaloarea energiei ce i-a fost livrată și pe care a vândut-o la rândul său consumatorilor.

Apărarea pârâtei în sensul că nu datorează această diferența facturată de pârâtă, deoarece nu există nu act adițional la contractul de vânzare cumpărare din 2005, nu a fost reținut, având în vedere că potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, clauzele contractului referitoare la cantitatea de energie electrică (Anexa 2 la contract) au o fost modificate prin Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, părțile convenind ca reglementările A.N.R.E. intervenite ulterior, să se aplice de la data intrării lor în vigoare. Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 a modificat doar acele clauze ale contractului de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, referitoare la cantitatea de energie livrată de pârâta-reclamată SN N. SA, în perioada 1-17 august 2008, celelalte clauze rămânând neschimbate.

Pentru perioada 18 august-31 august 2009 cantitatea de energie livrată de vânzător în baza contractului de vânzare-cumpărare din 27 mai 2005, a fost stabilită prin înțelegerea părților reflectată prin adresele din 17 august 2009 și din 20 august 2009, înțelegere echivalentă unui act adițional la contract, celelalte clauze ale contractului rămânând neschimbate. Chiar dacă, aceste modificări ale clauzelor contractului nu îmbrăcă forma unui act adițional, în formă scrisă, la contractul de vânzare cumpărare, ele s-au produs, de drept, la data intrării în vigoare a Deciziei A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009 și respectiv la data acordului de voință al părților privind reducerea suplimentării cantității de energie stabilită prin decizia A.N.R.E., astfel că reclamanta are obligația de a achita contravaloarea energiei electrice primite de la pârâta în luna august 2009, conform prevederilor art. 12 din contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional XQ din 4 iulie 2007, respectiv în termen de 10 zile financiare de la data primirii facturii. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a întregului preț al energiei electrice livrate, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON, în temeiul art. 969 C. proc.

civ., tribunalul va obliga reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 918.429,62 RON, reprezentând debit restant aferent facturii fiscale din 31 august 2009. De asemenea s-a reținut ca fiind întemeiată și cererea pârâtei-reclamante privind obligarea reclamantei pârâte la plata penalităților de aferente debitului restant de 918.429,62, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010. Conform prevederilor art. 13 din Contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional XQ din 4 iulie 2007, în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de întârziere o sumă egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, începând cu prima zi după data scadenței, până în ziua plății (exclusiv).

Valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea sumei datorate. Întrucât reclamanta pârâtă nu a achitat prețul energiei livrate de pârâta reclamantă, în termenul prevăzut în contractul, a fost activată clauza penală prevăzută art. 13 din Contractul din 2005, modificat prin Actul Adițional XQ din 4 iulie 2007. Din raportul de expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a reținut că penalitățile de întârziere aferente debitului restant de 918.429,62 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010, conform art. 13 din contract, avându-se în vedere și prevederile art. 120 alin. (7) din O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc., sunt în sumă de 194.707 RON. În consecință, în temeiul art. 969 și art. 1081 C. civ., tribunalul a obligat pârâta și la plata penalităților de întârziere în sumă de 194.707 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010. Conform prevederilor art. 1144 C. civ., compensația operează de drept în puterea legii chiar când debitorii n-ar ști despre aceasta, cele două datorii stingându-se reciproc în momentul în care ele se găsesc existând deodată și până la concurența cantităților lor respective. În cauza de față, sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația între creanța reclamantei în sumă de 549.792,5 RON(debit și dobândă legală) și creanța pârâtei în sumă de 1.113.136,62 RON (debit și penalități de întârziere) deoarece obligațiile de plată sunt reciproce creanțele au ca obiect sume de bani și sunt certe, lichide și exigibile.

În consecință, în temeiul art. 1144 C. civ. tribunalul a admis cererea pârâtei -reclamante și a compensat, în parte, creanțele reciproce ale părților în sumă de 549.792,5 RON și respectiv în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurența celei mai mici (549.792,5 RON), obligând reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante diferența de 563.344,12 RON cu titlu de debit și penalități de întârziere. Având în vedere că la data pronunțării hotărârii, creanța reclamantei compusă din 494.269,60 RON, reprezentând prejudiciul și 55.522,95 RON, dobândă legală calculată de la data de 30 septembrie 2009, până la data de 31 martie 2011, a fost compensată în întregime, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului în sumă de 494.269,60 RON, de la data de 31 martie 2011 până la data pronunțării hotărârii.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 53.447,37 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariul expertului contabil și onorariul avocatului, conform contractului de asistență juridică din 06 noiembrie 2009 și a înscrisurilor ce fac dovada plății onorariului, luând act că reclamanta pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta SN N. SA și reclamanta SC E. SA. Prin decizia civilă nr. 199 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SN N. SA București, împotriva sentinței comerciale nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 47215/3/2009.

A admis apelul declarat de reclamanta SC E. SA București, împotriva sentinței comerciale nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în tot acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SN N. SA la plata sumei de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu calculat SC E. SA. A compensat creanțele reciproce ale părților în sumă de 643.701,82 RON, prejudiciu creat reclamantei (compus din 588.178,87 RON energie electrică achiziționată de pe piața de echilibrare și TVA inclus în sumă de 93.909,27 RON, precum și a sumei de 55.222,95 RON reprezentând dobândă legală, calculată de la 30 septembrie 2009 până la 31 martie 2011) și respectiv 1.113.136,62 RON până la concurența celei mai mici și în final, a obligat reclamanta SC E. SA să plătească pârâtei SN N. SA suma de 469.434,82 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A obligat apelanta pârâtă SN N. SA către apelanta reclamantă SC E. SA la plata sumei de 5.063,87 RON reprezentând taxă timbru, reținându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei de la fond au fost solicitate pe cale separată. Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a respins apelul declarat de pârâta SN N. SA ca nefondat și a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SA pentru următoarele considerente: În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta SC E. SA, curtea a reținut că din eroare instanța de fond nu a acordat suma de 93.909,27 RON, reprezentând valoare TVA aferentă sumei de 494.269,60 RON contravaloare energie electrică achiziționată de pe piața de echilibrare.

În acest sens instanța a reținut că prin acțiunea formulată de reclamantă în capătul doi de cerere s-a solicitat suma de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia din nerecunoașterea cantității de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009. Expertul contabil a arătat că prejudiciul în valoare de 494.269,60 RON este calculat fără TVA, ceea ce înseamnă că incluzând și acest element al TVA-ului, în sumă de 93.909,27 RON, rezultă că prejudiciul creat reclamantei este de 588.178,87 RON cât s-a solicitat prin capătul doi de cerere. Apelanta pârâtă, prin întâmpinare a susținut că, TVA-ul nu se acordă, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc.

potrivit cu care Baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune interese. întrucât în cauză ne aflăm în fața unui prejudiciu cauzat ca urmare a nerespectării de către apelanta pârâtă a deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, Curtea urmează a respinge susținerile apelantei pârâte în sensul că nu ne aflăm în situația unor daune interese. În cauză, reclamanta a fost nevoită, pentru realizarea unui echilibru real să achiziționeze de pe Piața de echilibrare cantitatea de 2040 MWh de energie electrică la un preț mediu de 242,289 RON, ceea ce rezultă conform expertizei de la fond un prejudiciu de 494.269,60 RON (fără TVA). Așadar obiectul cererii l-a reprezentat restituirea prejudiciului de 588.178,87 RON reprezentând prețul de deficit și nu daune interese cum a susținut apelanta pârâtă.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC SN N. SA, curtea a reținut că în mod corect expertul a arătat că prejudiciul creat reclamantei este în sumă de 558.178,87 RON (inclusiv TVA) raportându-se la contractul de vânzare-cum para re de energie electrică nr. 191 din 27 iunie 2005 și decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 și că nereal a susținut apelanta pârâtă că valoarea de 558.178,87 RON reprezintă daune interese.

În realitate această sumă este rezultatul înmulțirii cantității de energie electrică nelivrată de 2040 Mwh cu prețul de 242,289 RON, la care s-a adăugat TVA, cantitatea de energie electrică achiziționată și achitată de alți producători, pentru această cantitate de energie electrică virându-se la bugetul de stat valoarea TVA-ului, valoarea de 242,289 RON pentru un Mwh, reprezintă media ponderată a prețurilor energiei de echilibrare și nu o valoare maximală a prețului energiei electrice pe care reclamanta a fost obligată să o achiziționeze de pe piața de echilibrare. Pentru aceste considerente instanța a respins apelul declarat de pârâta SN N. SA ca nefondat. Cum potrivit art. 1144 C. civ. compensația operează de drept în puterea legii Curtea urmează a opera compensațiile funcție de prejudiciul creat reclamantei în sumă de 588.178,87 RON.

Astfel a compensat prejudiciul creat reclamantei în sumă de 643.701,82 RON (compusă din 588.178,87 RON+55.222,95 RON dobândă legală, așa cum a fost calculată la fond) cu prejudiciul creat pârâtei reconveniente în sumă de 1.113.136,62 RON (compusă din 918.429,62 RON reprezentând debit restant din factura+194.707 RON reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010) până la concurența celei mai mici, astfel că reclamanta SC E. SA va plăti pârâtei SN N. SA suma de 469.434,82 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Potrivit art. 274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta pârâtă către apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5063,87 RON, reprezentând taxă de timbru, reținându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei de la fond au fost solicitate pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SN N. SA București, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului său, schimbării sentinței în sensul, admiterii numai capătului al doilea al cererii de chemare în judecată doar pentru suma de 51.346,8 RON și 4.965,52 RON cu titlu de dobândă legală și respingerii apelului reclamantei. Cu privire la admiterea apelului reclamantei SC E. SA, consideră că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât în cauză în raport de dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) din C. fisc.

în mod greșit a acordat și TVA-ul la valoarea prejudiciului, avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată cu titlu de cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond, astfel că prin urmare, doar la această sumă s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită cu titlu de prejudiciu. Chiar dacă reclamanta a achitat TVA la energia achiziționată de pe piața de echilibrare, aceasta l-a recuperat ulterior, deoarece nu a mai achitat TVA aferent pentru vânzările ulterioare, TVA nefiind un venit neîncasat, ci reprezintă un impozit indirect ce se virează la bugetul de stat.

Și cu privire la respingerea apelului său, apreciază că decizia din apel este nelegală, întrucât nu s-au luat în considerare susținerile sale referitoare la cuantumul și modul de determinare al prejudiciului, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, în care se regăsește cu titlu de cheltuieli suma de 294.312, 27 RON, sumă reprezentând preț plătit pentru energia electrică. În opinia sa prejudiciul trebuie calculat după criterii de eficiență economică, avându-se în vedere pierderea efectivă și profitul nerealizat. S-a arătat că din raportul de expertiză contabilă realizat la instanța de fond s-a concluzionat că urmare a achiziționării cantității de 2040 Mwh din Piața de echilibrare, și din urma redistribuirii costurilor, beneficiilor și compensărilor între participanții la acest P.R.E.

după metoda de redistribuire internă a plăților, în contabilitatea SC E. SA se regăsesc cu titlu de cheltuieli suma de 294.312,27 RON. Susține că reclamanta a achiziționat de pe piața de echilibrare cantitatea de 2040 Mwh, însă echilibrarea s-a realizat în cadrul P.R.E.-ului SC E. SA, utilizându-se metode de redistribuire internă a plăților pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate de dezechilibrele nete ale P.R.E.. Această metodă permite compensarea reciprocă a dezechilibrelor create de fiecare participant și redistribuirea costurilor și beneficiilor între participanți la acel P.R.E.. Acest lucru rezultă din tabelele prezentate de expert la raportul de obiecțiuni. Din studiul celor două tabele rezultă că atât valoarea totală excedentului cât și a deficitului sunt mult mai mari în tabelul cu situația facturilor defalcate pe clienți pentru luna august 2009 (excedent 2.460.877,77 RON și deficit 1.031.276,29 RON).

Ca urmare a compensării reciproce a dezechilibrelor în cadrul P.R.E.-ului, SC E. SA, utilizându-se metoda de redistribuire internă a plăților au rezultat valorile din tabelul cu situația facturilor PRE E. SA pentru luna august 2009. Din studiul acestui tabel a rezultat că, în urma compensării reciproce a dezechilibrelor valoarea totală a excedentului cât și a deficitului s-au diminuat cu mult față de situația facturilor defalcate pe clienți pentru luna august 2009 (excedent 1.724.723,76 RON și definit 295.122,27 RON). În total, prețul efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică achiziționată din Piața de echilibrare, este de 294,312,27 RON. Raportat la această valoare, care reprezintă prețul efectiv plătit de reclamantă expertul trebuia să calculeze prejudiciul acesteia la suma de 51.346,8 RON și dobândă legală la suma de 4.965,52 RON, conform calculului matematic prezentat.

Intimata-reclamantă SC E. SA prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Argumentația adusă de recurenta pârâtă în susținerea criticilor sale vizează istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei pârâte, prin care a susținut că instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantei SC E. SA, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) din C. fisc., acordând și TVA-ul la valoarea prejudiciului, avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată cu titlu de cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond, astfel că doar la această sumă s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită cu titlu de prejudiciu, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta pârâtă a susținut că decizia din apel este nelegală, întrucât nu s-au luat în considerare susținerile sale referitoare la cuantumul și modul de determinare al prejudiciului, cu indicarea expresă a raportului de expertiză contabilă efectuată la fond prin care s-a concluzionat că urmare a achiziționării cantității de 2040 Mwh din piața de echilibrare și utilizării metodelor de redistribuire internă a plăților pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate de dezechilibrele nete ale P.R.E., precum și tabelele prezentate de expert la raport, la obiecțiuni, în care se regăsește suma de 294.312, 27 RON, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc.

civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta pârâtă, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SN N. SA București împotriva deciziei civile nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.