ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a

VI-

a comercială, la data

de 27 noiembrie 2009, sub nr. 47215/3/2009, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată

pe pârâta SN N. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

obligarea paratei la semnarea următoarelor acte adiționale la contractul de vânzare-cumpărare

a energiei electrice din 27 iunie 2005: Actul adițional nr. XX, în conformitate

cu Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 emisă de către A.N.R.E. pentru perioada 1-17

august 2009; Actul adițional nr. XY, care să reflecte înțelegerea dintre societăți

conform adreselor din 17 august 2009 și din 20 august 2009; obligarea pârâtei la

plata sumei de 588,178.87 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a nerecunoașterii

cantității de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16

iulie 2009 și achiziționarea de pe piața de echilibrare a cantităților de energie

necesare, care nu au fost livrate de către SN N. SA, în contradicție cu dispozițiile

deciziei susmenționate; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale conform O.G.

nr. 9/2000, calculată de la data înregistrării prejudiciului și până la data plații

efective; cu cheltuieli de judecată;

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, la data de 27 iunie 2005 între SC E. SA și SN N. SA s-a

perfectat contractul de vânzare-cumpărare energie electrică, prin care SN N. SA,

în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă energie electrică cumpărătorului SC

E. SA, în vederea furnizării către consumatorii captivi, în cantitățile și la preturile

stabilite prin deciziile A.N.R.E.

Totodată la

art. 30 alin. (2) din contract s-a specificat că „dacă printr-un act normativ (Lege,

O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi contrare clauzelor

din prezentul contract, se aplică prevederile din actul normativ de la data intrării

în vigoare a acestuia, iar părțile contractante au obligația preluării modificării/completării

într-un act adițional la contract".

Reclamanta a menționat

că de la data încheierii contractului și până în prezent, SC E. SA s-a divizat,

iar continuatoarea societății în acest contract este SC E. SA.

Susține reclamanta

că, la data de 8 iulie 2009, a transmis către SN N. SA adresa prin care a solicitat

ca în baza procedurii de modificare a cantităților de reglementare prevăzute în

Decizia A.N.R.E. nr. 1007/2006 să accepte o majorare a cantităților contractate

pentru luna august 2009, însă pârâta nu a răspuns acestei adrese conform decizia

mai susmenționată.

Ulterior, la 16

iulie 2009, A.N.R.E. a emis Decizia nr. 1615/2009 pe care SN N. SA nu a adus-o la

cunoștința reclamantei în termen de 5 zile, deși avea această obligație, conform

art. 3 din decizie. în conformitate cu prevederile art. 30 din Contractul din

26 iulie 2005, această decizie se aplică raporturilor juridice dintre părți, modificând

obligatoriu aceste raporturi de la data intrării sale în vigoare (01 august 2009

conform art. 2 al deciziei), părțile având obligația de a încheia un act adițional

în consecință.

SN N. SA a propus

prin adresa din 31 iulie 2009 o reducere a cantităților obligatorii stabilite prin

decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, reducere pe care reclamanta nu a acceptat-o din

cauza deficitului de energie electrica pe care îl avea la acea data, răspunzând

astfel negativ prin adresa din 4 august 2009.

Urmare a livrării

de către SN N. SA a unor cantități mai mici de energie decât cele prevăzute în decizia

A.N.R.E., reclamanta a fost nevoită ca pentru luna august să notifice diferența

(diferența de cantitate de energie electrica prevăzută în decizie și cantitatea

efectiv livrată) în piața de echilibrare.

Notificările efectuate

în piața de echilibrare pentru perioada 1-17 august 2009, au condus la prejudicierea

reclamantei cu suma de 588,178.78 RON (inclusiv TVA), reprezentând cost suplimentar

pentru achiziționarea de energie electrică. Acest cost suplimentar este generat,

pe de o parte, de nerespectarea de către SN N. SA a deciziei A.N.R.E. nr. 1615/2009

prin livrarea unor cantități mai mici decât cele prevăzute în decizie, iar pe de

altă parte, de achiziționarea diferenței de energie electrică la un preț mai mare

în vederea îndeplinirii obligației de livrare către consumatorii captivi.

A mai susținut

reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile de furnizare a energiei electrice către

consumatorii captivi, în detrimentul său, făcând eforturi financiare deosebite,

în timp ce pârâta SN N nu și-a respectat obligațiile expres impuse de către A.N.R.E.,

singura instituție abilitată să stabilească/reglementeze cantitățile lunare de energie

electrică produse și tranzacționate.

Ca urmare a situației

create, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă, aceasta notificând

SN N. SA, în temeiul art. 720

1

C. proc. civ., cu scopul de a stinge litigiul

dintre părți însă, pârâta nu s-a prezentat la conciliere.

În drept, au fost

invocate disp. art. 969, 1073 și urm. C. civ., Legea nr. 13/2007, Contractul de

vânzare-cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, Decizia nr. 1615 din

16 iulie 2009 emisă de A.N.R.E.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei parate la plata

sumei totale de 1.113.136,62 RON compusa din: 918.429,62 RON, rest de plata aferent

facturii din 31 august 2009, factura pe care reclamanta a primit-o in data de 1

septembrie 2009 și pe care a achitat-o parțial; 194.707 RON, reprezentând penalitatea

in valoare de 0,1%/zi de întârziere calculata conform art. 13 din contractul

din 27 iunie 2005 la valoarea restului de debit de 918.429,62 RON pentru perioada

15 septembrie 2009 (10 zile financiare de la data emiterii) - 15 aprilie 2010 (data

prezentei) 212 zile de întârziere.

În motivare, reconvenienta

a arătat că pentru cantitatea de energie livrata, reclamantei a emis factura fiscala

din 31 august 2009, pe care aceasta a înregistrat-o din 1 septembrie 2009, în valoare

de 9.018.009,46 RON, suma care reprezintă cantitatea de energie livrată în perioada

1-31 august 2009.

Din totalul acestei

facturi, reclamanta pârâtă a achitat doar suma de 8.099.579,84 RON cu OP din 29

septembrie 2009; OP din 30 septembrie 2009, OP din 2 octombrie 2009; OP din 5

octombrie 2009.

În speță, reclamanta

pârâtă nu a contestat în termen de 3 zile valoarea facturii fiscale din 31

august 2009, în valoare de 9.018.009.46 RON, sumă care reprezintă cantitatea de

energie livrată în perioada 1-31 august 2009, și mai mult, a recunoscut această

factură prin achitarea parțială.

Susține pârâta

că prin Actul adițional XQ din 4 iulie 2007 s-a modificat art. 12 din contractul

din 27 iunie 2005, în sensul că facturile se vor achita în termen de 10 zile financiare

de la data emiterii, iar potrivit art. 13 modificat prin același act adițional,

în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenței a obligațiilor

prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de întârziere o sumă

egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata la termen a obligațiilor

către bugetul de stat începând cu prima zi după data scadenței până în ziua plății.

Pârâta reclamantă

a mai arătat că a convocat reclamanta-pârâtă la conciliere însă aceasta nu a înțeles

să achite factura în discuție.

Prin cererea depusă

la dosar la data de 15 aprilie 2011, reclamanta a precizat cuantumul dobânzii legale

solicitate, acesta fiind de 13.494,27 RON pentru perioada 17 august-24

noiembrie 2009. Totodată a atașat acestei cereri detalierea modului de stabilire

a prejudiciului.

Prin notele de

ședință depuse de pârâta SN N. SA, aceasta a invocat excepția lipsei obiectului

primului capăt de cerere, având in vedere ca prin decizia A.N.R.E. nr. 2972 din

23 decembrie 2009 (Anexa 1) s-a abrogat Decizia nr. 2915 din 22 decembrie 2008 și

implicit Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009, astfel că, instanța de judecată nu

o mai poate obliga la încheierea unui act adițional în baza unui act care nu era

valabil la momentul formulării prezentei acțiuni.

În cazul în care,

în urma probelor ce se vor administra, instanța de judecată va stabili ca prejudiciul

invocat de reclamantă este real, și având în vedere sumele datorate de către reclamantă,

astfel cum rezultă din cererea reconvențională, pe cale de consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 1144 C. civ. și următoarele, pârâta a solicitat instanței să

constate că a intervenit compensarea legală a creanțelor reciproce pană la concurența

sumei datorată de reclamantă.

Prin încheierea

de ședință din data de 2 septembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei de

obiect a primului capăt de cerere întrucât reclamanta a formulat o pretenție concretă,

solicitând obligarea pârâtei la semnarea actului adițional nr. XX la contractul

de vânzare a energiei electrice, în conformitatea cu Decizia A.N.R.E. nr. 1615

din 16 iulie 2009, această decizie producând efecte juridice până la data abrogării

ei. Prin Decizia nr. 2972 din 23 decembrie 2009, astfel cum susține pârâta reclamantă.

În cauză, a fost

încuviințată ambelor părți proba cu înscrisuri, interogatoriul și proba cu expertiza

contabilă.

La data de 31

ianuarie 2011, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă, iar la data

de 13 aprilie 2011 a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni.

Prin sentința

comercială nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 47215/3/2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SN N. SA. A fost

respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la semnarea Actelor

adiționale nr. XX și nr. XY la Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice

încheiat între părți: din 27 iunie 2005, ca neîntemeiat. A fost obligată pârâta

la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca

urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009. A fost obligată

pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului mai sus menționat, în cuantum

de 55.522,95 RON, calculată de la data de 30 septembrie 2009 până la data de 31

martie 2011 și în continuare, până la data pronunțării hotărârii. A fost admisă

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SN N. SA. A fost obligată

reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 918.429,62 RON reprezentând

debit restant aferent facturii fiscale din 31 august 2009. A fost obligată reclamanta-pârâtă

să plătească pârâtei-reclamante penalității de întârziere în sumă de 194.707 RON,

calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010. Au fost compensate

în parte creanțele reciproce ale părților în sumă de 549.792,5 RON și respectiv

în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurența celei mai mici și a fost obligată

reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante restul sumei de 563.344,12 RON

cu titlu de debit și penalități de întârziere. Totodată a fost obligată reclamanta-pârâtă

să plătească pârâtei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 53.447,37 RON.

S-a luat act că reclamanta-pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că între pârâta SN N. SA, în calitate

de vânzător și SC E. SA, în calitatea de cumpărător, s-a încheiat contractul de

vânzare cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, având ca obiect vânzarea

și respectiv cumpărarea de energie electrică în vederea furnizării către consumatorii

captivi în cantităților și la prețurile stabilite prin deciziile A.N.R.E.

Conform susținerilor

reclamantei, necontestate de pârâtă, de la data încheierii contractului și până

în prezent, SC E. SA s-a divizat, iar continuatoarea societății in acest contract

este SC E. SA.

Conform prevederilor

art. 3 din contract, cantitățile de energie electrică contractate și prețul acestora

vor fi revizuite conform Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților

de energie electrică, vândute de producători prin contractele reglementate și a

prețurilor pentru energia termică livrate din centrale cu grupuri de cogenerare,

aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 26 publicat în M. Of. nr. 1011/02.11.2004,

cu modificările ulterioare sau conform ordinelor/deciziilor de stabilire a tarifelor

reglementate de vânzare a energiei electrice emise de A.N.R.E. atunci când sunt

îndeplinite prevederile menționate în art. 19, cantitățile de energie electrică

și prețul din contract revizuite, urmând a face obiectul unor acte adiționale la

contract.

S-a prevăzut,

de asemenea, posibilitatea modificării cantităților de energie electrică din contract,

conform prevederilor din Procedura de modificare a cantităților din contractele

reglementate de vânzare-cumpărare încheiate între producători și furnizorii consumatorilor

captivi, aprobată prin Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 664 din 8 iunie 2005.

Conform prevederilor

art. 18 din contractul de vânzare-cumpărare, în sensul contractului „modificare

de circumstanțe" semnifică modificarea cadrului legislativ, existența unor

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, existența unor modificări ale

statutului părților care împiedică îndeplinirea obligațiilor contractuale precum

și alte situații prevăzute în reglementările specifice emise de A.N.R.E., iar conform

prevederilor art. 19, dacă apare o modificare de circumstanțe, părțile pot solicita

A.N.R.E., împreună sau separat, revizuirea prețului de contract sau a cantităților

de energie electrică din contract.

În Anexa 2 a contractului

au fost menționate cantitățile de energie electrică contractate lunar pentru perioada

iulie 2005-iunie 2006, tabelul cuprinzând aceste cantități fiind completat conform

Deciziei A.N.R.E. 2915 din 22 decembrie 2008, Anexa 1.

Din înscrisurile

depuse la dosar tribunalul reține că prin adresa din 7 iulie 2007, reclamanta a

solicitat pârâtei analizarea posibilității măririi cantității de energie electrică

din contractele reglementate. Reclamanta a menționat cantitățile de energie electrică

de care are nevoie în anexa atașată acestei adrese, urmând ca în cazul acceptării

parțiale a solicitării sale să fie încheiate acte adiționale.

Prin Decizia

nr. 1615 din 16 iulie 2009 a A.N.R.E., Anexa 1 la Decizia A.N.R.E. 2915 din 22

decembrie 2008 a fost înlocuită cu Anexa nr. 1 a acesteia decizii ce a intrat în

vigoare la data de 1 august 2009. Conform Anexei nr. 1 la Decizia nr. 1615 din

16 iulie 2009 a A.N.R.E., au fost mărite cantitățile de energie electrică pe care

pârâta SN N. SA urma să le livreze operatorilor economici menționați în anexă, producătorul-vânzător

având obligația să aducă această decizie la cunoștința operatorilor economici implicați.

Prin adresa

din 31 iulie 2009 și prin adresa din 3 august 2009 pârâta SN N. SA a solicitat reclamantei

reducerea cantităților de energie electrică din Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009,

propunând suplimentarea cantităților de energie reglementate din contractul din

2005 conform graficului anexat cu 9 MWh pe fiecare IBD.

Prin răspunsul

din 4 august 2009, reclamanta a respins propunerea pârâtei arătând că respectă Decizia

A.N.R.E. nr. 1615/2009, în Piața de echilibrare cantitățile orare de energie electrică

notificate pentru contractul din 2005 fiind confirmate prin această decizie.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la semnarea Actului

Adițional nr. XX în conformitate cu Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, pentru perioada

1-17 august și Actul Adițional nr. XY care să reflecte înțelegerea dintre societăți

conform adreselor din 17 august 2009 și din 20 august 2009.

Tribunalul a apreciat

ca neîntemeiat acest capăt de cerere, având în vedere că nu există acordul pârâtei

pentru încheierea Actului Adițional nr. XX la contractul de vânzare-cumpărare din

2005, pentru cantitățile de energie prevăzute în Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009,

pe de o parte pentru că în perioada 1-17 august nu a livrat întreaga cantitatea

de energie prevăzută Anexa nr. 1 la decizie, iar pe de altă parte pentru că a contestat

legalitatea acestei decizii. Prin urmare, instanța nu poate obliga pârâta la încheierea

unui act adițional, care nu este în concordanță cu cantitatea de energie livrată

reclamantei și pentru care nu există acordul de voință al pârâtei deoarece s-ar

încălca principiul libertății contractuale, consacrat de disp. art. 942 C. civ.

Totodată Tribunalul

a reținut ca fiind neîntemeiată și solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la

încheierea Actului Adițional nr. XY care să reflecte înțelegerea dintre societăți

conform adreselor din 20 august 2009.

Astfel, la

art. 4 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 2005 s-a prevăzut că părțile

pot conveni, de comun acord, asupra modificării cantităților de energie electrică

contractate lunar conform prevederilor din tabelul 2.0 din anexa 2, parcurgând etapele

prevăzute în „Procedura de modificare a cantităților din contractele încheiate între

producători și furnizorii consumatorilor captivi"cu specificațiile din Anexa

4 la contract.

Prin adresa

din 20 august 2009 reclamanta a fost de acord cu diminuarea propusă de pârâtă prin

adresa din 17 august 2009 respectiv de 5 MWh pe fiecare IBD, părțile convenind ca,

începând cu data de 18 august 2009, cantitățile de energie să fie suplimentate cu

9 MWh, această înțelegerea echivalând cu un act adițional la contractul din 2005,

conform prevederilor pct. 4 din Anexa 4 la contract.

În plus, prin

adresa din 23 septembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantei semnarea Actului adițional

nr. XX din 15 septembrie 2009 la contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005,

cuprinzând modificările cantităților de energie electrică pentru lunile august și

noiembrie, în conformitatea cu cantitățile livrate, semnarea acestui contract fiind

refuzată de reclamantă, conform răspunsului din 28 septembrie 2009 întrucât acest

act adițional nu respectă Decizia nr. 1615/2009 a A.N.R.E. Reclamanta a solicitat

pârâtei transmiterea a două acte adiționale, unul pentru perioada 1-17 august 2009,

care să cuprindă cantitățile corespunzătoare Decizie nr. 1615/2009 a A.N.R.E. și

unul pentru perioada 18-31 august 2009 care să reflecte înțelegerea părților privind

cantitatea de energie livrată.

Prin adresa

din 8 octombrie 2009, pârâta a transmis reclamantei Actul Adițional nr. XY/2009

și Actul Adițional nr. XZ/2009, care să înlocuiască Actul adițional nr. XX, acestea

fiind întocmite defalcat, pentru perioada 1-17 august 2009 fiind menționată cantitatea

de energie efectiv livrată, iar pentru perioada 18-31 august fiind menționată cantitatea

de energie livrată efectiv și care a fost diminuată față de cea stabilită prin Decizia

A.N.R.E. nr. 1615/2009 cu 5 MWh conform adresei reclamantei din 20 august 2009.

Reclamanta nu

a semnat nici unul din actele adiționale transmise de pârâtă, chiar în condițiile

în care Actul Adițional nr. XZ/2009 conținea cantitățile de energie livrate conform

înțelegerii părților.

Întrucât nesemnarea

actului adițional, care să reflecte înțelegerea părților conform adreselor din

17 august 2009 și din 20 august 2009, nu s-a datorat culpei reconvenientei, ci refuzului

nejustificat al reclamantei, tribunalul a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei la semnarea acestui act adițional.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a prejudiciului

în sumă de 588.178,87 RON, suferit de aceasta ca urmarea a achiziționării de pe

piața de echilibrare a cantităților de energie necesare care nu au fost livrate

de pârâtă conform Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, tribunalul l-a considerat

ca fiind întemeiat, în parte.

Conform prevederilor

art. 30 alin. (2) din Contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, dacă printr-un

act normativ (Lege, O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi

contrare clauzelor contractului, se aplică prevederile din actul normativ de la

data intrării în vigoare a acestuia, iar părțile contractante au obligația preluării

modificării /completării într-un act adițional.

Art. 11 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 dispune că A.N.R.E. stabilește reglementări cu

caracter obligatoriu pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice,

iar conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 „Pe piața reglementată

de energie electrică, autoritatea competentă stabilește prețurile și cantitățile

contractate, aferente tranzacțiilor angro dintre producători și furnizorii clienților

captivi.

Deși Decizia A.N.R.E.

nr. 1615/2009 era obligatorie pentru pârâta SN N. SA potrivit prevederilor 11

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 și prevederilor art. 30 alin. (2) din Contractul

de vânzare-cumpărare, pârâta nu a livrat reclamantei cantitatea de energie stabilită

prin Anexa 1 la această decizie ci o cantitatea mai mică, reclamanta fiind nevoită

să achiziționeze diferența de cantitate de energie de pe Piața de echilibrare.

Din raportul de

expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecțiuni, tribunalul reține că

urmare a nerespectării de către pârâta SN N. SA a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615

din 16 iulie 2009, reclamanta a fost nevoită, să achiziționeze de pe Piața de echilibrare

în perioada 1 august 2009-17 august 2009 cantitatea de 2040 MWh de energie electrică

la un preț mediu de deficit de 242,289 RON, înregistrând un prejudiciu de 494.269,60

RON (fără TVA).

În răspunsul la

obiecțiunile la raportul de expertiză, expertul contabil a arătat că deși suma de

295.122,27 RON se regăsește cu titlu de cheltuieli în contabilitatea reclamantei,

această sumă nu reprezintă prețul efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică

achiziționată din Piața de echilibrare în perioada 1-17 august 2009, afirmațiile

pârâtei în sensul că acesta ar fi prejudiciul real suferit de reclamantă fiind nefondate.

În realitatea,

această cheltuială este aferentă perioade 1-31 august 2009 și reprezintă valoarea

netă a dezechilibrului de deficit pentru toate cele trei categorii de consum pe

care le gestionează reclamanta.

Expertul a precizat

că reclamanta gestionează în piața de echilibrare dezechilibrele înregistrate de

3 categorii de consumuri și anume consumul clienților captivi, consumul clienților

eligibili și consumul propriu tehnologic.

Defalcarea dezechilibrelor

între cele trei categorii se efectuează după metoda de redistribuire internă a plăților

care este identică cu metoda de decontare utilizată și de PRE E. SA între membrii

acestei entități și reprezintă un algoritm matematic ce permite repartizarea valorii

dezechilibrelor între consumurile gestionate, iar în final, se face verificarea

corectitudinii calculului efectuând soldul între facturile venite din PRE E. SA,

care trebuie să fie identic cu soldul sumelor dezechilibrelor înregistrate de fiecare

categorie de consum.

Tribunalul a reținut

concluzia expertului, în sensul că prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi

calculat într-un mod simplist, prin împărțirea sumei înregistrate cu titlu de cheltuială,

în valoare de 295.122,27 RON, la 2040 MWh, obținându-se un preț mediu de 144,667

RON/MWh, așa cum sugerează pârâta, ci acesta trebuie calculat după criterii de eficiență

economică luându-se în calcul atât pierderea efectivă cât și profitul nerealizat.

în acest sens, din înscrisurile analizate a reieșit că prețul efectiv plătit de

reclamantă pentru fiecare interval orar, în perioada 1-17 august, este prețul de

deficit, determinat ca medie ponderată a prețurilor energiei de echilibrare la creștere,

fiind un preț penalizator de 242,289 RON, prejudiciul suferit de reclamantă pentru

achiziționarea din Piața energiei a cantității de 2040 MWh fiind de 494.269,60.

Așa fiind instanța

a constatat că prejudiciul suferit de reclamantă se datorează faptei ilicite a pârâtei

ce constă în nerespectarea întocmai a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009

astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare din 27 iunie 2005 (art.

30) și cum dispun prevederile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007.

În consecință

în temeiul art. 969 C. civ. care consacră principiul forței obligatorii a convențiilor

legal făcute între părțile contractante și a prevederilor art. 1082 C. civ., care

dispun că „debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru

neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării", tribunalul va obliga

pârâta la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei

ca urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009.

În materie comercială,

art. 43 C. com. stabilește regula potrivit căreia datoriile comerciale lichide și

plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Așadar în privința

obligațiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept

în întârziere din momentul când obligația devine exigibilă, în consecință, dobânzile

curg de la data scadenței, iar nu de la data chemării în judecată.

Explicația regulii

curgerii de drept a dobânzilor pentru datoriile comerciale ține de specificul activității

comerciale, considerându-se că dacă debitorul comercial nu plătește la scadență

suma de bani datorată, înseamnă că folosește el această sumă, îmbogățindu-se fără

justă cauză.

Potrivit art.

3 din O.G. nr. 9/2000, în forma modificată, în materie comercială, dobânda legală

se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Această

dobândă se aplică în raporturile comerciale, indiferent dacă debitorul este sau

nu comerciant.

În cauza de față,

obligația de plată a prejudiciului suferit de pârâtă a devenit scadentă la data

înregistrării acestuia în contabilitate, respectiv la data de 30 septembrie 2009,

astfel că în temeiul art. 3 din O.G. nr. 9/2000, tribunalul a obligat pârâta la

plata dobânzii legale aferente prejudiciului suferit de reclamantă de la data de

30 septembrie 2009 (data înregistrării în contabilitate) până la data de 31 martie

2011, în sumă de 55.522,95 RON, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză

contabilă.

În ceea ce privește

cererea reconvențională formulată de pârâta SN N. SA, tribunalul a reținut că și

aceasta este întemeiată.

Pentru energia

furnizată reclamantei în perioada 1 august-31 august 2009, pârâta a emis factura

fiscală din 31 august 2009, primită de reclamantă la data de 1 septembrie 2009.

Din raportul de

expertiză contabilă, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat parțial factura

fiscală din 31 august 2009, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON.

Chiar dacă pârâta

nu a respectat întocmai Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, suplimentând

livrările de energie către reclamantă în luna august 2009 doar cu 9 MWh, în loc

de 14 MWh, cum s-a dispus prin decizia A.N.R.E., acest fapt nu justifică refuzul

reclamantei de a achita contravaloarea energiei ce i-a fost livrată și pe care a

vândut-o la rândul său consumatorilor.

Apărarea pârâtei

în sensul că nu datorează această diferența facturată de pârâtă, deoarece nu există

nu act adițional la contractul de vânzare cumpărare din 2005, nu a fost reținut,

având în vedere că potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare

din 27 iunie 2005, clauzele contractului referitoare la cantitatea de energie electrică

(Anexa 2 la contract) au o fost modificate prin Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din

16 iulie 2009, părțile convenind ca reglementările A.N.R.E. intervenite ulterior,

să se aplice de la data intrării lor în vigoare.

Decizia A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009 a modificat doar acele clauze ale contractului de vânzare-cumpărare

din 27 iunie 2005, referitoare la cantitatea de energie livrată de pârâta-reclamată

SN N. SA, în perioada 1-17 august 2008, celelalte clauze rămânând neschimbate.

Pentru perioada

18 august-31 august 2009 cantitatea de energie livrată de vânzător în baza contractului

de vânzare-cumpărare din 27 mai 2005, a fost stabilită prin înțelegerea părților

reflectată prin adresele din 17 august 2009 și din 20 august 2009, înțelegere echivalentă

unui act adițional la contract, celelalte clauze ale contractului rămânând neschimbate.

Chiar dacă, aceste

modificări ale clauzelor contractului nu îmbrăcă forma unui act adițional, în formă

scrisă, la contractul de vânzare cumpărare, ele s-au produs, de drept, la data intrării

în vigoare a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 și respectiv la data acordului

de voință al părților privind reducerea suplimentării cantității de energie stabilită

prin decizia A.N.R.E., astfel că reclamanta are obligația de a achita contravaloarea

energiei electrice primite de la pârâta în luna august 2009, conform prevederilor

art. 12 din contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional

XQ din 4 iulie 2007, respectiv în termen de 10 zile financiare de la data primirii

facturii.

Întrucât reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a întregului preț al energiei

electrice livrate, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON, în temeiul art.

969 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante

suma de 918.429,62 RON, reprezentând debit restant aferent facturii fiscale din

31 august 2009.

De asemenea s-a

reținut ca fiind întemeiată și cererea pârâtei-reclamante privind obligarea reclamantei

pârâte la plata penalităților de aferente debitului restant de 918.429,62, calculate

pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010.

Conform prevederilor

art. 13 din Contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional

XQ din 4 iulie 2007, în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenței

a obligațiilor prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de

întârziere o sumă egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata

la termen a obligațiilor către bugetul de stat, începând cu prima zi după data scadenței,

până în ziua plății (exclusiv). Valoarea totală a penalităților nu poate depăși

valoarea sumei datorate.

Întrucât reclamanta

pârâtă nu a achitat prețul energiei livrate de pârâta reclamantă, în termenul prevăzut

în contractul, a fost activată clauza penală prevăzută art. 13 din Contractul din

2005, modificat prin Actul Adițional XQ din 4 iulie 2007.

Din raportul de

expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a reținut

că penalitățile de întârziere aferente debitului restant de 918.429,62 RON, calculate

pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010, conform art. 13 din contract,

avându-se în vedere și prevederile art. 120 alin. (7) din O.U.G. nr. 88/2010 pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., sunt în sumă

de 194.707 RON.

În consecință,

în temeiul art. 969 și art. 1081 C. civ., tribunalul a obligat pârâta și la plata

penalităților de întârziere în sumă de 194.707 RON, calculate pentru perioada 15

septembrie 2009-15 aprilie 2010.

Conform prevederilor

art. 1144 C. civ., compensația operează de drept în puterea legii chiar când debitorii

n-ar ști despre aceasta, cele două datorii stingându-se reciproc în momentul în

care ele se găsesc existând deodată și până la concurența cantităților lor respective.

În cauza de față,

sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația între creanța reclamantei

în sumă de 549.792,5 RON(debit și dobândă legală) și creanța pârâtei în sumă de

1.113.136,62 RON (debit și penalități de întârziere) deoarece obligațiile de plată

sunt reciproce creanțele au ca obiect sume de bani și sunt certe, lichide și exigibile.

În consecință,

în temeiul art. 1144 C. civ. tribunalul a admis cererea pârâtei -reclamante și a

compensat, în parte, creanțele reciproce ale părților în sumă de 549.792,5 RON și

respectiv în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurența celei mai mici (549.792,5

RON), obligând reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante diferența de 563.344,12

RON cu titlu de debit și penalități de întârziere.

Având în vedere

că la data pronunțării hotărârii, creanța reclamantei compusă din 494.269,60 RON,

reprezentând prejudiciul și 55.522,95 RON, dobândă legală calculată de la data de

30 septembrie 2009, până la data de 31 martie 2011, a fost compensată în întregime,

tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului în sumă

de 494.269,60 RON, de la data de 31 martie 2011 până la data pronunțării hotărârii.

În temeiul disp.

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a obligat reclamanta la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 53.447,37 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariul expertului

contabil și onorariul avocatului, conform contractului de asistență juridică

din 06 noiembrie 2009 și a înscrisurilor ce fac dovada plății onorariului, luând

act că reclamanta pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâta SN N. SA și reclamanta SC E. SA.

Prin decizia civilă

nr. 199 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâta SN N. SA București, împotriva sentinței comerciale

nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

în Dosarul nr. 47215/3/2009.

A admis apelul

declarat de reclamanta SC E. SA București, împotriva sentinței comerciale nr.

7602 din 2 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în tot acțiunea reclamantei și

a obligat pârâta SN N. SA la plata sumei de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu

calculat SC E. SA.

A compensat creanțele

reciproce ale părților în sumă de 643.701,82 RON, prejudiciu creat reclamantei (compus

din 588.178,87 RON energie electrică achiziționată de pe piața de echilibrare și

TVA inclus în sumă de 93.909,27 RON, precum și a sumei de 55.222,95 RON reprezentând

dobândă legală, calculată de la 30 septembrie 2009 până la 31 martie 2011) și respectiv

1.113.136,62 RON până la concurența celei mai mici și în final, a obligat reclamanta

SC E. SA să plătească pârâtei SN N. SA suma de 469.434,82 RON, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

A obligat apelanta

pârâtă SN N. SA către apelanta reclamantă SC E. SA la plata sumei de 5.063,87 RON

reprezentând taxă timbru, reținându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei

de la fond au fost solicitate pe cale separată.

Curtea verificând

actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a respins apelul declarat

de pârâta SN N. SA ca nefondat și a admis apelul declarat de reclamanta SC E.

SA pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamanta SC E. SA, curtea a reținut că din eroare instanța

de fond nu a acordat suma de 93.909,27 RON, reprezentând valoare TVA aferentă sumei

de 494.269,60 RON contravaloare energie electrică achiziționată de pe piața de echilibrare.

În acest sens

instanța a reținut că prin acțiunea formulată de reclamantă în capătul doi de cerere

s-a solicitat suma de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia din

nerecunoașterea cantității de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E.

nr. 1615 din 16 iulie 2009.

Expertul contabil

a arătat că prejudiciul în valoare de 494.269,60 RON este calculat fără TVA, ceea

ce înseamnă că incluzând și acest element al TVA-ului, în sumă de 93.909,27 RON,

rezultă că prejudiciul creat reclamantei este de 588.178,87 RON cât s-a solicitat

prin capătul doi de cerere.

Apelanta pârâtă,

prin întâmpinare a susținut că, TVA-ul nu se acordă, având în vedere dispozițiile

art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc. potrivit cu care Baza de impozitare nu cuprinde

sumele reprezentând daune interese. întrucât în cauză ne aflăm în fața unui prejudiciu

cauzat ca urmare a nerespectării de către apelanta pârâtă a deciziei A.N.R.E. nr.

1615 din 16 iulie 2009, Curtea urmează a respinge susținerile apelantei pârâte în

sensul că nu ne aflăm în situația unor daune interese.

În cauză, reclamanta

a fost nevoită, pentru realizarea unui echilibru real să achiziționeze de pe Piața

de echilibrare cantitatea de 2040 MWh de energie electrică la un preț mediu de 242,289

RON, ceea ce rezultă conform expertizei de la fond un prejudiciu de 494.269,60 RON

(fără TVA).

Așadar obiectul

cererii l-a reprezentat restituirea prejudiciului de 588.178,87 RON reprezentând

prețul de deficit și nu daune interese cum a susținut apelanta pârâtă.

În ceea ce privește

apelul declarat de pârâta SC SN N. SA, curtea a reținut că în mod corect expertul

a arătat că prejudiciul creat reclamantei este în sumă de 558.178,87 RON (inclusiv

TVA) raportându-se la contractul de vânzare-cum para re de energie electrică

nr. 191 din 27 iunie 2005 și decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 și că nereal

a susținut apelanta pârâtă că valoarea de 558.178,87 RON reprezintă daune interese.

În realitate această

sumă este rezultatul înmulțirii cantității de energie electrică nelivrată de 2040

Mwh cu prețul de 242,289 RON, la care s-a adăugat TVA, cantitatea de energie electrică

achiziționată și achitată de alți producători, pentru această cantitate de energie

electrică virându-se la bugetul de stat valoarea TVA-ului, valoarea de 242,289 RON

pentru un Mwh, reprezintă media ponderată a prețurilor energiei de echilibrare și

nu o valoare maximală a prețului energiei electrice pe care reclamanta a fost obligată

să o achiziționeze de pe piața de echilibrare.

Pentru aceste

considerente instanța a respins apelul declarat de pârâta SN N. SA ca nefondat.

Cum potrivit

art. 1144 C. civ. compensația operează de drept în puterea legii Curtea urmează

a opera compensațiile funcție de prejudiciul creat reclamantei în sumă de 588.178,87

RON.

Astfel a compensat

prejudiciul creat reclamantei în sumă de 643.701,82 RON (compusă din 588.178,87

RON+55.222,95 RON dobândă legală, așa cum a fost calculată la fond) cu prejudiciul

creat pârâtei reconveniente în sumă de 1.113.136,62 RON (compusă din 918.429,62

RON reprezentând debit restant din factura+194.707 RON reprezentând penalități de

întârziere pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010) până la concurența

celei mai mici, astfel că reclamanta SC E. SA va plăti pârâtei SN N. SA suma de

469.434,82 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Potrivit art.

274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta pârâtă către apelanta reclamantă la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5063,87 RON, reprezentând taxă de timbru,

reținându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei de la fond au fost solicitate

pe cale separată.

Împotriva deciziei

civile nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SN N. SA București, întemeiat pe art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte

a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului său, schimbării sentinței în sensul,

admiterii numai capătului al doilea al cererii de chemare în judecată doar pentru

suma de 51.346,8 RON și 4.965,52 RON cu titlu de dobândă legală și respingerii apelului

reclamantei.

Cu privire la

admiterea apelului reclamantei SC E. SA, consideră că decizia instanței de apel

este nelegală, întrucât în cauză în raport de dispozițiile art. 137 alin. (3)

lit. b) din C. fisc. în mod greșit a acordat și TVA-ul la valoarea prejudiciului,

avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată cu titlu de

cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză

contabilă efectuat la instanța de fond, astfel că prin urmare, doar la această sumă

s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită cu titlu de prejudiciu.

Chiar dacă reclamanta

a achitat TVA la energia achiziționată de pe piața de echilibrare, aceasta l-a recuperat

ulterior, deoarece nu a mai achitat TVA aferent pentru vânzările ulterioare, TVA

nefiind un venit neîncasat, ci reprezintă un impozit indirect ce se virează la bugetul

de stat.

Și cu privire

la respingerea apelului său, apreciază că decizia din apel este nelegală, întrucât

nu s-au luat în considerare susținerile sale referitoare la cuantumul și modul de

determinare al prejudiciului, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă,

în care se regăsește cu titlu de cheltuieli suma de 294.312, 27 RON, sumă reprezentând

preț plătit pentru energia electrică.

În opinia sa prejudiciul

trebuie calculat după criterii de eficiență economică, avându-se în vedere pierderea

efectivă și profitul nerealizat.

S-a arătat că

din raportul de expertiză contabilă realizat la instanța de fond s-a concluzionat

că urmare a achiziționării cantității de 2040 Mwh din Piața de echilibrare, și din

urma redistribuirii costurilor, beneficiilor și compensărilor între participanții

la acest P.R.E. după metoda de redistribuire internă a plăților, în contabilitatea

SC E. SA se regăsesc cu titlu de cheltuieli suma de 294.312,27 RON.

Susține că reclamanta

a achiziționat de pe piața de echilibrare cantitatea de 2040 Mwh, însă echilibrarea

s-a realizat în cadrul P.R.E.-ului SC E. SA, utilizându-se metode de redistribuire

internă a plăților pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate

de dezechilibrele nete ale P.R.E..

Această metodă

permite compensarea reciprocă a dezechilibrelor create de fiecare participant și

redistribuirea costurilor și beneficiilor între participanți la acel P.R.E..

Acest lucru rezultă

din tabelele prezentate de expert la raportul de obiecțiuni.

Din studiul celor

două tabele rezultă că atât valoarea totală excedentului cât și a deficitului sunt

mult mai mari în tabelul cu situația facturilor defalcate pe clienți pentru luna

august 2009 (excedent 2.460.877,77 RON și deficit 1.031.276,29 RON).

Ca urmare a compensării

reciproce a dezechilibrelor în cadrul P.R.E.-ului, SC E. SA, utilizându-se metoda

de redistribuire internă a plăților au rezultat valorile din tabelul cu situația

facturilor PRE E. SA pentru luna august 2009.

Din studiul acestui

tabel a rezultat că, în urma compensării reciproce a dezechilibrelor valoarea totală

a excedentului cât și a deficitului s-au diminuat cu mult față de situația facturilor

defalcate pe clienți pentru luna august 2009 (excedent 1.724.723,76 RON și definit

295.122,27 RON).

În total, prețul

efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică achiziționată din Piața de

echilibrare, este de 294,312,27 RON.

Raportat la această

valoare, care reprezintă prețul efectiv plătit de reclamantă expertul trebuia să

calculeze prejudiciul acesteia la suma de 51.346,8 RON și dobândă legală la suma

de 4.965,52 RON, conform calculului matematic prezentat.

Intimata-reclamantă

SC E. SA prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea

au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor

de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate,

în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art.

304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Argumentația adusă

de recurenta pârâtă în susținerea criticilor sale vizează istoricul cauzei, atitudinea

procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, neîncadrabile

în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei

pârâte, prin care a susținut că instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantei

SC E. SA, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (3) lit. b) din C. fisc., acordând

și TVA-ul la valoarea prejudiciului, avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia

a fost înregistrată cu titlu de cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, după cum

rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond, astfel

că doar la această sumă s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită

cu titlu de prejudiciu, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea

situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate

în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de

recurs, prin care recurenta pârâtă a susținut că decizia din apel este nelegală,

întrucât nu s-au luat în considerare susținerile sale referitoare la cuantumul și

modul de determinare al prejudiciului, cu indicarea expresă a raportului de expertiză

contabilă efectuată la fond prin care s-a concluzionat că urmare a achiziționării

cantității de 2040 Mwh din piața de echilibrare și utilizării metodelor de redistribuire

internă a plăților pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate

de dezechilibrele nete ale P.R.E., precum și tabelele prezentate de expert la raport,

la obiecțiuni, în care se regăsește suma de 294.312, 27 RON, nu poate fi încadrat

în art. 304 C. proc. civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie

de către recurenta pârâtă, reiterarea unor situații de fapt și referirile la probatoriul

administrat, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera

temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului

de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă nu s-a conformat obligației reglementată

de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii

de recurs în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SN N. SA București împotriva deciziei civile

nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.