ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 537/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 7.225 din 24 mai 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA în contradictoriu cu pârâta SN N. SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.600.607,27 RON reprezentând penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată în sumă de 20.122 RON.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: La 28 noiembrie 2005 reclamanta CN T. SA a încheiat cu pârâta SN N. SA Convenția de asumare a responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005. Obiectul convenției a constat în vânzarea și cumpărarea de energie electrică între părți ca urmare a producerii dezechilibrelor de producție/consum ale PRE care au fost compensate de T. pe piața de echilibrare în conformitate cu prevederile Codului comercial ale pieței en-gros de energie electrică, Codului tehnic al rețelei electrice de transport și Codului de măsurare a energiei electrice, cu modificările și completările ulterioare. Pârâta avea obligația să achite facturile emise de reclamantă în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii acestora.

Părțile au convenit că la obligațiile de plată neachitate de PRE sau T. în termenele prevăzute la art. 28 din contract, se adaugă plata unei penalități corespunzătoare ca procent al dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței până în ziua plății. Reclamanta a emis către pârâtă facturi pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului, respectiv facturile nr. 910 din 1 februarie 2010 și 1.533 din 2 martie 2010. Aceste facturi au fost contestate de pârâtă, ce a invocat greșita încadrare ca dezechilibru negativ. Între părți s-a ajuns la o înțelegere cu privire la debitul cuprins în facturile sus-menționate, înțelegere în urma căreia a fost achitată de către pârâtă suma de 5.853.808,27 RON.

Achitarea facturilor de către pârâtă a fost realizată cu întârziere, după împlinirea termenului de 7 zile prevăzut de art. 28 din contract. Având în vedere că pârâta a achitat cu întârziere debitele către reclamantă, aceasta a fost obligată la penalități de întârziere în cuantum de 1.600.607,27 RON, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC N. SA solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta consideră că instanța a greșit atunci când a acordat penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă fără a ține seama de înțelegerea părților privind scutirea de la această obligație.

Prin Decizia civilă nr. 494 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Între părți nu a existat vreo înțelegere care să aibă ca obiect scutirea apelantei pârâte de la plata penalităților de întârziere datorate pentru neplata în termenul contractual al debitelor datorate reclamantei și facturate pe seama pârâtei. Acest aspect este dovedit de faptul că între părți nu s-a încheiat niciun act adițional la Convenția de asumare a responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo derogare privind perceperea și suportarea penalităților de întârziere aferente debitelor achitate cu depășirea termenelor scadente stabilite prin aceeași convenție.

Realitatea și legalitatea pretențiilor reclamantei a fost supusă controlului instanței de fond, prin dispunerea de către aceasta a efectuării unei expertize contabile. Din conținutul acestui raport a rezultat aplicarea de către creditoare în mod corect a clauzelor contractuale privind perceperea penalităților de întârziere, procentul aplicabil în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere față de termenul scadent, precum și câtimea exactă a penalităților de întârziere aplicabile situației analizate. ANRE a reținut în scris și în mod expres că facturile reclamantei erau corect emise, adică în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile.

Înscrisul denumit "Minuta - încheiată între SN N. SA și CN T. SA privind facturarea dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie 2009" - nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere datorate pentru plata debitului principal cu depășirea termenelor scadente contractual agreate de părți, iar nu plata unor eventuale costuri induse reclamantei și care ar fi fost sau ar fi putut fi generate de incidentul produs în cursul lunii decembrie 2009. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SN N. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Hotărârea cuprinde motive contradictorii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța nu a ținut cont de situația de fapt și de înțelegerea părților, atunci când arată că s-au achitat cele două facturi cu depășirea termenului. Prin adresa nr. 1.262 din 29 ianuarie 2010, transmisă atât intimatei cât și ANRE și MEC, recurenta a contestat corectitudinea modului de calcul al dezechilibrului PRE SNN aferent lunii decembrie 2009 și s-a solicitat refacerea notei, având în vedere evenimentele petrecute în perioada 20 - 22 decembrie 2009. ANRE confirmă faptul că reducerile de putere cu care au funcționat Unitățile 1 și 2 ale CNE Cernavodă în perioada 20 - 22 decembrie 2009 au avut loc ca urmare a indisponibilităților liniilor din rețeaua electrică de transport aparținând T. și arată că este necesară reconsiderarea tratamentului comercial aplicat în situația respectivă.

Recunoașterea de către intimată a volumului dezechilibrelor neimputabile societății recurente este clară și demonstrează că aceasta a facturat în mod eronat sumele pentru care se solicită penalități. Sumele facturate trebuie achitate chiar și în situația unei contestații însă acest lucru nu înseamnă automat obligarea subscrisei la plata penalităților de întârziere, atât timp cât aceste sume au fost facturate eronat. Din adresa nr. 47.409 din 16 noiembrie 2010 rezultă că intimata reclamantă va restitui cu titlu de daune diferența rezultată între sumele totale facturate ca dezechilibre și valoarea dezechilibrelor neimputabile societății recurente.

Instanța nici nu a amintit despre Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011, din care rezultă că părțile au renunțat la solicitarea oricăror penalități sau alte pretenții legate de costurile produse de incidentele din SEN Zona Dobrogea în luna decembrie 2009. După ce părțile au efectuat fiecare plățile la care au convenit, intimata, încălcând înțelegerea intervenită între părți, a emis facturi aferente penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere a dezechilibrului negativ. Din actele aflate la dosarul cauzei și mai ales din Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011 rezultă că nu s-a pus niciodată problema plății vreunei penalități, iar părțile au renunțat prin minuta încheiată la solicitarea oricăror sume suplimentare, astfel că solicitarea de penalități este neîntemeiată.

În cauză, intimata C.N.T.E.E. "T." SA a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Între părți nu a fost semnat niciun act adițional la Convenția de asumare a responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo derogare privind perceperea și suportarea penalităților de întârziere aferente debitelor achitate cu depășirea termenelor scadente stabilite prin aceeași convenție, aceasta reprezentând contractul în temeiul căruia au fost emise facturile de penalități la plata cărora s-a solicitat obligarea pârâtei.

Astfel, pârâta recurentă este ținută să respecte prevederile convenției de asumare a responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005. Recurenta-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plată cu depășirea termenului scadent prevăzut în contract, astfel că s-au calculat penalități de întârziere aferente prin aplicarea prevederilor art. 32 cu modificările aduse prin Actul adițional nr. 1. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (2) din contractul părților era prevăzută obligația expresă de plată integrală a sumelor facturate în sarcina părților în termenul scadent chiar și în ipoteza existenței unei contestații. Partea contestatoare dispune de posibilitatea de a formula în scris obiecțiile sale și de a le comunica atât creditoarei cât și către OPCOM, eventualele corecții sau regularizări rezultate în urma soluționării contestației urmând a fi efectuate la următoarea facturare.

S-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză că s-au aplicat în mod corect clauzele contractuale privind perceperea penalităților de întârziere, procentul aplicat în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere față de termenul scadent, precum și câtimea exactă a penalităților de întârziere aplicabile în cauză. Prin adresa ANRE nr. 47.409 din 16 noiembrie 2010 se precizează: "Nu sunt întrunite condițiile de anulare a facturilor emise de către CN T. SA pentru dezechilibrele de la notificare înregistrate de SN N. SA pentru luna decembrie 2010". În finalul aceleiași adrese se arată: "Considerentele exprimate nu implică în niciun fel limitarea aplicabilității prevederilor din convenția de asumare a responsabilității echilibrării încheiată între părți". Stingerea daunelor cuvenite recurentei-pârâte nu a condus și la anularea penalităților de întârziere.

Astfel, în condițiile în care clauzele convenției PRE nr. 279/2005 referitoare la perceperea penalităților de întârziere nu au fost modificate prin acordul părților prin încheierea unui act adițional în acest sens, acestea rămân aplicabile. Părțile au încheiat "Minuta - încheiată între SN N. SA și CN T. SA privind facturarea dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie 2009", care însă nu este un document care să exonereze recurenta-pârâtă de îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate și nu poate duce la concluzia că s-au facturat în mod eronat sumele pentru care s-au solicitat penalități. Curtea de Apel a reținut în mod corect că nicăieri în cuprinsul acestui înscris nu este consemnată renunțarea de către reclamanta intimată la perceperea penalităților de întârziere anterior calculate, conform contractului asumat de părți.

Minuta nu face în niciun fel referire la realizarea acordului părților cu privire la neaplicarea prevederilor art. 32 al Convenției nr. 279/2005 situației descrise în cuprinsul acestui înscris sau la vreo aplicare diferită a aceluiași articol pentru aceeași situație. Pe de altă parte, facturile de penalități au fost emise anterior semnării Minutei și în aceasta nu sunt cuprinse mențiuni cu privire la anulare acestor două facturi fiscale. Facturile care au făcut obiectul calculului de penalități și pentru a căror plată s-a formulat cerere de chemare în judecată au fost emise în baza Notelor OPCOM de decontare. Prin Minuta încheiată la 5 aprilie 2011 părțile nu au stabilit în mod expres că se renunță la dreptul de a solicita penalități de întârziere la facturile achitate cu întârziere, ori în contractul încheiat între părți este stabilită modalitatea de percepere și suportare a penalităților aferente debitelor achitate cu depășirea termenelor scadente stabilite.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N. N. SA București împotriva Deciziei civile nr. 494 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014. Procesat de GGC - AM