ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 537/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 537/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7.225 din 24 mai
2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea astfel cum a
fost precizată formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA în contradictoriu cu
pârâta SN N. SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de
1.600.607,27 RON reprezentând penalități de întârziere precum și cheltuieli de
judecată în sumă de 20.122 RON.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
La 28 noiembrie 2005
reclamanta CN T. SA a încheiat cu pârâta SN N. SA Convenția de asumare a
responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005.
Obiectul convenției a
constat în vânzarea și cumpărarea de energie electrică între părți ca urmare a
producerii dezechilibrelor de producție/consum ale PRE care au fost compensate
de T. pe piața de echilibrare în conformitate cu prevederile Codului comercial
ale pieței en-gros de energie electrică, Codului tehnic al rețelei electrice de
transport și Codului de măsurare a energiei electrice, cu modificările și completările
ulterioare.
Pârâta avea obligația
să achite facturile emise de reclamantă în termen de 7 zile lucrătoare de la
data primirii acestora.
Părțile au convenit
că la obligațiile de plată neachitate de PRE sau T. în termenele prevăzute la
art. 28 din contract, se adaugă plata unei penalități corespunzătoare ca
procent al dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către
bugetul de stat pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței până în
ziua plății.
Reclamanta a emis
către pârâtă facturi pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea
sistemului, respectiv facturile nr. 910 din 1 februarie 2010 și 1.533 din 2
martie 2010.
Aceste facturi au
fost contestate de pârâtă, ce a invocat greșita încadrare ca dezechilibru
negativ.
Între părți s-a ajuns
la o înțelegere cu privire la debitul cuprins în facturile sus-menționate,
înțelegere în urma căreia a fost achitată de către pârâtă suma de 5.853.808,27
RON.
Achitarea facturilor
de către pârâtă a fost realizată cu întârziere, după împlinirea termenului de 7
zile prevăzut de art. 28 din contract.
Având în vedere că
pârâta a achitat cu întârziere debitele către reclamantă, aceasta a fost
obligată la penalități de întârziere în cuantum de 1.600.607,27 RON, după cum
rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel pârâta SC N. SA solicitând schimbarea în tot a
sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta consideră că
instanța a greșit atunci când a acordat penalitățile de întârziere solicitate
de reclamantă fără a ține seama de înțelegerea părților privind scutirea de la
această obligație.
Prin Decizia civilă
nr. 494 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a
respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:
Între părți nu a
existat vreo înțelegere care să aibă ca obiect scutirea apelantei pârâte de la
plata penalităților de întârziere datorate pentru neplata în termenul contractual
al debitelor datorate reclamantei și facturate pe seama pârâtei. Acest aspect
este dovedit de faptul că între părți nu s-a încheiat niciun act adițional la
Convenția de asumare a responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28
noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo derogare privind perceperea și
suportarea penalităților de întârziere aferente debitelor achitate cu depășirea
termenelor scadente stabilite prin aceeași convenție.
Realitatea și
legalitatea pretențiilor reclamantei a fost supusă controlului instanței de
fond, prin dispunerea de către aceasta a efectuării unei expertize contabile.
Din conținutul
acestui raport a rezultat aplicarea de către creditoare în mod corect a
clauzelor contractuale privind perceperea penalităților de întârziere, procentul
aplicabil în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere față de
termenul scadent, precum și câtimea exactă a penalităților de întârziere
aplicabile situației analizate.
ANRE a reținut în
scris și în mod expres că facturile reclamantei erau corect emise, adică în
conformitate cu reglementările tehnice aplicabile.
Înscrisul denumit
"Minuta - încheiată între SN N. SA și CN T. SA privind facturarea
dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie
2009" - nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei, obiectul cererii de
chemare în judecată constituindu-l solicitarea de obligare a pârâtei la plata
penalităților de întârziere datorate pentru plata debitului principal cu
depășirea termenelor scadente contractual agreate de părți, iar nu plata unor
eventuale costuri induse reclamantei și care ar fi fost sau ar fi putut fi
generate de incidentul produs în cursul lunii decembrie 2009.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SN N. SA, criticând-o sub următoarele motive
de nelegalitate:
Hotărârea pronunțată
este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a
legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea cuprinde
motive contradictorii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanța nu a ținut
cont de situația de fapt și de înțelegerea părților, atunci când arată că s-au
achitat cele două facturi cu depășirea termenului.
Prin adresa nr. 1.262
din 29 ianuarie 2010, transmisă atât intimatei cât și ANRE și MEC, recurenta a
contestat corectitudinea modului de calcul al dezechilibrului PRE SNN aferent
lunii decembrie 2009 și s-a solicitat refacerea notei, având în vedere
evenimentele petrecute în perioada 20 - 22 decembrie 2009.
ANRE confirmă faptul
că reducerile de putere cu care au funcționat Unitățile 1 și 2 ale CNE
Cernavodă în perioada 20 - 22 decembrie 2009 au avut loc ca urmare a
indisponibilităților liniilor din rețeaua electrică de transport aparținând T.
și arată că este necesară reconsiderarea tratamentului comercial aplicat în
situația respectivă.
Recunoașterea de
către intimată a volumului dezechilibrelor neimputabile societății recurente
este clară și demonstrează că aceasta a facturat în mod eronat sumele pentru
care se solicită penalități.
Sumele facturate
trebuie achitate chiar și în situația unei contestații însă acest lucru nu
înseamnă automat obligarea subscrisei la plata penalităților de întârziere,
atât timp cât aceste sume au fost facturate eronat.
Din adresa nr. 47.409
din 16 noiembrie 2010 rezultă că intimata reclamantă va restitui cu titlu de
daune diferența rezultată între sumele totale facturate ca dezechilibre și
valoarea dezechilibrelor neimputabile societății recurente.
Instanța nici nu a
amintit despre Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011, din care rezultă că părțile
au renunțat la solicitarea oricăror penalități sau alte pretenții legate de
costurile produse de incidentele din SEN Zona Dobrogea în luna decembrie 2009.
După ce părțile au
efectuat fiecare plățile la care au convenit, intimata, încălcând înțelegerea
intervenită între părți, a emis facturi aferente penalităților de întârziere
pentru plata cu întârziere a dezechilibrului negativ.
Din actele aflate la
dosarul cauzei și mai ales din Minuta nr. 3.503 din 5 aprilie 2011 rezultă că
nu s-a pus niciodată problema plății vreunei penalități, iar părțile au
renunțat prin minuta încheiată la solicitarea oricăror sume suplimentare,
astfel că solicitarea de penalități este neîntemeiată.
În cauză, intimata
C.N.T.E.E. "T." SA a depus întâmpinare solicitând respingerea ca
nefondat a recursului.
Analizând recursul
prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că
acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Între părți nu a fost
semnat niciun act adițional la Convenția de asumare a responsabilității
echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005 care să aibă ca obiect vreo
derogare privind perceperea și suportarea penalităților de întârziere aferente
debitelor achitate cu depășirea termenelor scadente stabilite prin aceeași
convenție, aceasta reprezentând contractul în temeiul căruia au fost emise
facturile de penalități la plata cărora s-a solicitat obligarea pârâtei.
Astfel, pârâta
recurentă este ținută să respecte prevederile convenției de asumare a
responsabilității echilibrării nr. C 279 din 28 noiembrie 2005.
Recurenta-pârâtă și-a
îndeplinit obligațiile contractuale de plată cu depășirea termenului scadent
prevăzut în contract, astfel că s-au calculat penalități de întârziere aferente
prin aplicarea prevederilor art. 32 cu modificările aduse prin Actul adițional
nr. 1.
Potrivit
dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (2) din contractul părților era prevăzută
obligația expresă de plată integrală a sumelor facturate în sarcina părților în
termenul scadent chiar și în ipoteza existenței unei contestații.
Partea contestatoare
dispune de posibilitatea de a formula în scris obiecțiile sale și de a le
comunica atât creditoarei cât și către OPCOM, eventualele corecții sau
regularizări rezultate în urma soluționării contestației urmând a fi efectuate
la următoarea facturare.
S-a stabilit prin
raportul de expertiză efectuat în cauză că s-au aplicat în mod corect clauzele
contractuale privind perceperea penalităților de întârziere, procentul aplicat
în calculul întinderii acestora, zilele de întârziere față de termenul scadent,
precum și câtimea exactă a penalităților de întârziere aplicabile în cauză.
Prin adresa ANRE nr.
47.409 din 16 noiembrie 2010 se precizează: "Nu sunt întrunite condițiile
de anulare a facturilor emise de către CN T. SA pentru dezechilibrele de la
notificare înregistrate de SN N. SA pentru luna decembrie 2010".
În finalul aceleiași
adrese se arată: "Considerentele exprimate nu implică în niciun fel
limitarea aplicabilității prevederilor din convenția de asumare a
responsabilității echilibrării încheiată între părți".
Stingerea daunelor
cuvenite recurentei-pârâte nu a condus și la anularea penalităților de
întârziere. Astfel, în condițiile în care clauzele convenției PRE nr. 279/2005
referitoare la perceperea penalităților de întârziere nu au fost modificate
prin acordul părților prin încheierea unui act adițional în acest sens, acestea
rămân aplicabile.
Părțile au încheiat
"Minuta - încheiată între SN N. SA și CN T. SA privind facturarea
dezechilibrelor apărute la incidentele din SEN Zona Dobrogea, în Decembrie
2009", care însă nu este un document care să exonereze recurenta-pârâtă de
îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate și nu poate duce la concluzia că
s-au facturat în mod eronat sumele pentru care s-au solicitat penalități.
Curtea de Apel a
reținut în mod corect că nicăieri în cuprinsul acestui înscris nu este
consemnată renunțarea de către reclamanta intimată la perceperea penalităților
de întârziere anterior calculate, conform contractului asumat de părți.
Minuta nu face în
niciun fel referire la realizarea acordului părților cu privire la neaplicarea
prevederilor art. 32 al Convenției nr. 279/2005 situației descrise în cuprinsul
acestui înscris sau la vreo aplicare diferită a aceluiași articol pentru
aceeași situație.
Pe de altă parte,
facturile de penalități au fost emise anterior semnării Minutei și în aceasta
nu sunt cuprinse mențiuni cu privire la anulare acestor două facturi fiscale.
Facturile care au
făcut obiectul calculului de penalități și pentru a căror plată s-a formulat
cerere de chemare în judecată au fost emise în baza Notelor OPCOM de decontare.
Prin Minuta încheiată
la 5 aprilie 2011 părțile nu au stabilit în mod expres că se renunță la dreptul
de a solicita penalități de întârziere la facturile achitate cu întârziere, ori
în contractul încheiat între părți este stabilită modalitatea de percepere și
suportare a penalităților aferente debitelor achitate cu depășirea termenelor
scadente stabilite.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de
nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe
cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta S.N. N. SA București împotriva Deciziei civile nr.
494 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM