ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3755/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința nr. 415 din 18 mai 2011, Tribunalul Prahova, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 399.485,23 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului și suma de 8.110,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând probatoriile admistrate în cauză, a reținut că între reclamanta C.T. SA și pârâta SC E.T. SA a fost încheiată convenția de asumare a responsabilității echilibrării, având ca obiect vânzarea și cumpărarea de energie electrică între părți, ca urmare a producerii dezechilibrelor de producție/consum ale P.R.E.

care au fost compensate de T. pe piața de echilibrare, convenție în baza căreia reclamanta a facturat pârâtei contravaloarea serviciilor prestate pentru echilibrarea sistemului. În raport de situația de fapt stabilită, tribunalul a tăcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ. raportat la art. 28 alin. (2) din convenție, potrivit cărora P.R.E., respectiv pârâta SC E.T. SA avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de reclamantă în termen de 7 zile financiare de la data emiterii, facturi pe care aceasta și le-a asumat, necontestându-le conform art. 29 alin. (1) din convenție. II. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel, pârâta SC E.T. SA Sinaia, solicitând modificarea în tot a încheierii din 11 mai 2011, anularea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de probatorii formulate la termenul din 11 mai 2011 și administrării acestora, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei conf.

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., și în subsidiar, în cazul în care se va reține cauza spre rejudecare, să se respingă acțiunea introductivă și să se admită cererea reconvențională și pe cale de consecința să se constate nulitatea clauzei prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2) și a dispozițiilor art. 61 teza a II-a din convenție, ca având caracter de clauză leonină în favoarea exclusivă a reclamantei, să fie obligată reclamanta-pârâtă C.N.T.E.E.T. SA la anularea facturilor din 16 august 2007 și din 01 octombrie 2007, la refacerea notificărilor transmise către O.P.C.O.M. SA în sensul individualizării valorilor contractate pe puncte de racordare și pe fiecare contract în parte, la retransmiterea către O.P.C.O.M.

SA a valorilor măsurate pentru energia electrică furnizată pe fiecare punct de racordare în S.E.N., respectiv pentru fiecare unitate de producție în parte, la emiterea de facturi aferente dezechilibrelor P.R.E. pentru lunile aprilie - iunie 2007 în valoare totală de 32.660,76 RON aferente contractului negociat. Prin decizia din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei SC E.T. SA, împotriva sentinței nr. 415 din data de 18 mai 2011 pronunțate de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de prim control și-a argumentat soluția pronunțată reținând următoarele: Deși instanța de fond a fost în mod legal învestită de pârâtă cu soluționarea cererii reconvenționale pe care aceasta a formulat-o, deducând judecății pretenții proprii față de reclamantă, tribunalul, în mod nejustificat nu a soluționat cererea reconvențională și nici cererea de chemare în garanție formulată de aceasta, încălcând astfel dreptul părții la apărare și dreptul la un proces echitabil. Întrucât raportul juridic dedus judecății are caracter complex, părțile litigante având drepturi și obligații reciproce, în mod obligatoriu din punct de vedere procedural, acțiunea principală trebuie soluționată concomitent cu cererea reconvențională, și cu cererea de chemare în garanție, ceea ce a apreciat instanța de control ca fiind de natură să atragă sancționarea hotărârii atacate a nulitatea, cu consecința desființării acesteia.

III. Împotriva deciziei nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, de contencios, administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, criticând decizia atacată tară să încadreze criticile devoltate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea a hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe și, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii reconvenționale ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de pârâtă prin concluziile scrise, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: În cuprinsul declarației de recurs, reclamanta nu a încadrat criticile formulate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., indicând generic dispozițiile art. 299-316 C. proc.

civ. Dezvoltând referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând clemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt administrarea și interpretarea probatoriilor, tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a tăcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, sunt reținute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, reclamanta, în memoriul de recurs a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, tară să indice însă niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de noma precitată, limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București împotriva deciziei nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.