ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3755/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

I. Prin

sentința nr. 415 din 18 mai 2011, Tribunalul Prahova, a admis acțiunea

formulată de reclamanta C.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SA, a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 399.485,23 RON reprezentând

contravaloarea facturilor emise pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea

sistemului și suma de 8.110,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, analizând probatoriile admistrate în cauză, a

reținut că între reclamanta C.T. SA și pârâta SC E.T. SA a fost încheiată convenția

de asumare a responsabilității echilibrării, având ca obiect vânzarea și cumpărarea

de energie electrică între părți, ca urmare a producerii dezechilibrelor de producție/consum

ale P.R.E. care au fost compensate de T. pe piața de echilibrare, convenție în baza

căreia reclamanta a facturat pârâtei contravaloarea serviciilor prestate pentru

echilibrarea sistemului.

În raport de situația

de fapt stabilită, tribunalul a tăcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 969

C. civ. raportat la art. 28 alin. (2) din convenție, potrivit cărora P.R.E., respectiv

pârâta SC E.T. SA avea obligația să achite integral și la termen facturile emise

de reclamantă în termen de 7 zile financiare de la data emiterii, facturi pe care

aceasta și le-a asumat, necontestându-le conform art. 29 alin. (1) din convenție.

II. Împotriva

hotărârii primei instanțe a declarat apel, pârâta SC E.T. SA Sinaia, solicitând

modificarea în tot a încheierii din 11 mai 2011, anularea hotărârii atacate, în

sensul admiterii cererii de probatorii formulate la termenul din 11 mai 2011 și

administrării acestora, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei conf. art. 297

alin. (1) C. proc. civ., și în subsidiar, în cazul în care se va reține cauza spre

rejudecare, să se respingă acțiunea introductivă și să se admită cererea reconvențională

și pe cale de consecința să se constate nulitatea clauzei prevăzute la art. 29

alin. (1) și (2) și a dispozițiilor art. 61 teza a II-a din convenție, ca având

caracter de clauză leonină în favoarea exclusivă a reclamantei, să fie obligată

reclamanta-pârâtă C.N.T.E.E.T. SA la anularea facturilor din 16 august 2007 și

din 01 octombrie 2007, la refacerea notificărilor transmise către O.P.C.O.M. SA

în sensul individualizării valorilor contractate pe puncte de racordare și pe fiecare

contract în parte, la retransmiterea către O.P.C.O.M. SA a valorilor măsurate pentru

energia electrică furnizată pe fiecare punct de racordare în S.E.N., respectiv pentru

fiecare unitate de producție în parte, la emiterea de facturi aferente dezechilibrelor

P.R.E. pentru lunile aprilie - iunie 2007 în valoare totală de 32.660,76 RON aferente

contractului negociat.

Prin decizia din

22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei SC E.T. SA, împotriva sentinței

nr. 415 din data de 18 mai 2011 pronunțate de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de prim

control și-a argumentat soluția pronunțată reținând următoarele:

Deși instanța

de fond a fost în mod legal învestită de pârâtă cu soluționarea cererii reconvenționale

pe care aceasta a formulat-o, deducând judecății pretenții proprii față de reclamantă,

tribunalul, în mod nejustificat nu a soluționat cererea reconvențională și nici

cererea de chemare în garanție formulată de aceasta, încălcând astfel dreptul părții

la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Întrucât raportul

juridic dedus judecății are caracter complex, părțile litigante având drepturi și

obligații reciproce, în mod obligatoriu din punct de vedere procedural, acțiunea

principală trebuie soluționată concomitent cu cererea reconvențională, și cu cererea

de chemare în garanție, ceea ce a apreciat instanța de control ca fiind de natură

să atragă sancționarea hotărârii atacate a nulitatea, cu consecința desființării

acesteia.

III. Împotriva

deciziei nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, de contencios, administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București, criticând decizia atacată tară să încadreze

criticile devoltate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea

căii extraordinare de atac, modificarea a hotărârii instanței de apel în sensul

respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe și, în

subsidiar, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului, menținerea hotărârii

primei instanțe și respingerea cererii reconvenționale ca fiind prescris dreptul

material la acțiune.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra

excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea

în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată

de pârâtă prin concluziile scrise, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

În cuprinsul declarației

de recurs, reclamanta nu a încadrat criticile formulate în niciunul dintre motivele

de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., indicând

generic dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

Dezvoltând referitor

la hotărârea atacată exclusiv critici vizând clemente de temeinicie a soluției,

privind stabilirea situației de fapt administrarea și interpretarea probatoriilor,

tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea

de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă

legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a tăcut mai înainte."

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului

nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la

lit. c) a aceluiași text legal, sunt reținute expres: " motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, reclamanta, în memoriul de recurs a făcut o

expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, tară să indice însă niciunul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumat motivelor de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de noma precitată, limitându-se să reitereze

aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și

de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului

recursului.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute

expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1)

al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții

legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine

publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate

excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306

alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea

recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA București împotriva deciziei

nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă de contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.