ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
26 noiembrie 2008 reclamanta SC F.F.E.E.E. SA, agenția Galați, a chemat-o în
judecată pe pârâta SC A.C. SA Galați, pentru ca prin hotărârea ce urma să o
pronunțe instanța de judecată, s-o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de
2.04006,70 lei, arătând că în baza relațiilor comerciale pe care le-a avut cu
pârâta, i-a furnizat acesteia energie electrică pentru care nu a fost achitată
contravaloarea, că a notificat-o pe pârâtă cu adresa nr. 4364 din 30 iunie 2008
asupra nerespectării obligației contractuale, notificare care nu a fost
contestată, dar nici nu a fost achitat debitul.
La termenul de judecată din data de
28 aprilie 2009 reclamanta a formulat cerere de micșorare a obiectului cererii,
precizând că suma pe care o solicită cu titlu de contravaloare a energiei
electrice și penalități de întârziere este 1.997.990,70 lei.
Tribunalul Galați, secția comercială
maritimă și fluvială și de contencios administrativ-fiscal, soluționând cauza,
a constatat că pe parcursul judecății părțile s-au întâlnit, fiind întocmit un
grafic de eșalonare a datoriilor restante, reclamanta nefiind de acord cu
graficul propus, astfel că în virtutea faptului că pârâta nu și-a respectat
obligația de plată asumată prin contract și în conformitate cu dispozițiile
art. 969 C. civ., a admis acțiunea precizată, obligând-o pe pârâtă să-i
plătească reclamantei suma de 1.997.990,70 lei contravaloare energie electrică
și penalități de întârziere aferente, precum și cheltuieli de judecată în sumă
de 23.591,58 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 791 din 23 iunie
2009.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC
A.C.SA Galați a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția
comercială, maritimă și fluvială, prin decizia comercială nr. 50 din 9 iunie
2010, potrivit căreia a fost schimbată sentința atacată în sensul că a fost
admisă în parte acțiunea reclamantei, fiind obligată pârâta la plata sumei de
1.784.034,49 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata sumei de
21.956, 34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, respingând celelalte
pretenții ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză
rezultă că suma totală a penalităților datorate de către pârâtă reclamantei
este de 1.784.034,49 lei, sumă pe care pârâta și-a însușit-o, solicitând
instanței ca plata sumei să se facă eșalonat, conform graficului propus.
La 6 iunie 2010 pârâta SC A.C. SA
Galați a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând
admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea capătului de
cerere prin care a solicitat eșalonarea la plată și suspendare de drept a
executării silite.
Motivând cererea de recurs a arătat
că prin apel a solicitat reeșalonarea tuturor sumelor deoarece până la data de
3 septembrie 2009 a achitat integral toate facturile, rămânând de achitat doar
penalitățile de întârziere aferente și că nefiindu-i acordate înlesnirile la
plată ar deveni imposibilă menținerea echilibrului bugetar și implicit
nerespectarea angajamentelor față de beneficiar.
Conform art. 302
1
alin.
(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea
nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.
civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de
către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu
atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea
lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând aceste dispoziții legale
la motivele invocate în recurs se constată că nu există nicio critică cu
privire la nelegalitatea deciziei dimpotrivă recurenta solicitând să-i fie
admisă o cerere de înlesnire la plată a datoriei, neinvocând niciuna dintre
condițiile cerute de art. 304 C. proc. civ. pentru modificarea sau casarea
hotărârii și niciun temei de drept care a fost încălcat de instanța de apel,
neindicând nici dispoziția legală în baza căreia a fost declarat recursul.
Așa fiind, cum casarea sau
modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304
C. proc. civ., iar conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) același cod
cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor
exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de
ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că
motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului
conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția
invocată și va constata nulitatea cererii de recurs dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC A.C. SA Galați împotriva deciziei
civile nr. 50 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială,
maritimă și fluvială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
ianuarie 2011.