ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1120/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4148/196 din 8 mai 2009 la Judecătoria Brăila, reclamanta SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA Brăila solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 177.152,78 lei reprezentând contravaloare energie electrică, acciza, penalități, plus cheltuieli de judecată. Judecătoria Brăila prin sentința civilă nr. 4223 din 3 iulie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. 2548/113 din 23 iulie 2009 și s-a acordat prim termen de judecată la data de 16 septembrie 2009. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 3946/113 din 23 noiembrie 2009, reclamanta SC B. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC F.F.E.E.E.F.M.N.

SA - A.F.E.E. Brăila, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige „să stingă debitele datorate de SC B. SA Brăila pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 martie 2009, conform mențiunilor noastre din documentele de plată, rezultând astfel încasarea nejustificată a sumei de 182.261,86 lei, sumă pe care noi am datorat-o și care urmează să fie folosită la stingere debitului principal de energie electrică la data de 31 martie 2009”. Prin încheierea din 16 martie 2010 Tribunalul Brăila a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., trimiterea dosarului nr. 3946/113/2009 la dosarul nr. 2548/113/2009 (ambele aflate pe rolul Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ).

Prin încheierea din 16 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2548/113/2009 (fila 69) instanța a dispus conexarea dosarelor menționate mai sus. Prin sentința nr. 87 din 17 martie 2011 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA Ploiești împotriva pârâtei SC B. SA Brăila și acțiunea conexă formulată de reclamanta SC B. SA Brăila împotriva pârâtei SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA; a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.443,40 lei cu titlu de penalități de întârziere; a constatat ca fiind plătite de pârâtă valoarea energiei electrice de 164.219 lei și acciza de 490,28 lei și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părțile în litigiu.

Apelul declarat de pârâta SC B. SA împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 72/A din 22 septembrie 2011. Împotriva acestei decizii pârâta SC B. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a prezentat critici privind soluția pronunțată de instanța de fond, perioada pentru care au fost plătite facturile de energie electrică, concluziile raportului de expertiză, că instanța de fond a analizat exhaustiv prevederile O.G. nr. 9 și H.G. nr. 162/1992 care nu prezintă nici un fel de relevanță și că nu aceste acte normative trebuiau analizate de instanța de fond și apoi de instanța de apel.

Recurenta și-a exprimat nemulțumirea privind soluția instanței de fond de admitere doar în parte a cererii conexe fără a ține seama concluzii raportului de expertiză contabilă și achitarea facturilor din 7 ianuarie 2009 arătând că nu au susținut faptul că nu datorează penalități de întârziere ci au susținut că datorează penalități de întârziere în alt cuantum decât cel solicitat de E., iar expertiza contabilă a stabilit că datorează penalități 230.755,45 lei față de 362.174,46 lei. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și modificarea în parte a sentinței nr. 87 din 17 martie 2011 în sensul admiterii în totalitate a cererii conexe. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctele 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de fond a analizat probele administrate. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. De altfel, întreaga argumentare a motivelor indicate a fost făcută numai cu privire la sentința instanței de fond, ceea ce nu poate fi primit având în vedere că sentința instanței de fond a fost supusă controlului de legalitate la instanța de apel. Indicarea de către recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii recurs formulată de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr. 72/A din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012.