ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1120/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 4148/196 din 8 mai 2009 la Judecătoria Brăila, reclamanta SC

F.F.E.E.E.F.M.N. SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA Brăila

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata

sumei de 177.152,78 lei reprezentând contravaloare energie electrică, acciza,

penalități, plus cheltuieli de judecată.

Judecătoria Brăila

prin sentința civilă nr. 4223 din 3 iulie 2009 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. La această instanță,

cauza a fost înregistrată sub nr. 2548/113 din 23 iulie 2009 și s-a acordat

prim termen de judecată la data de 16 septembrie 2009.

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 3946/113 din 23 noiembrie 2009,

reclamanta SC B. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC F.F.E.E.E.F.M.N.

SA - A.F.E.E. Brăila, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța

să o oblige „să stingă debitele datorate de SC B. SA Brăila pentru perioada 1

ianuarie 2007 – 31 martie 2009, conform mențiunilor noastre din documentele de

plată, rezultând astfel încasarea nejustificată a sumei de 182.261,86 lei, sumă

pe care noi am datorat-o și care urmează să fie folosită la stingere debitului

principal de energie electrică la data de 31 martie 2009”.

Prin încheierea din

16 martie 2010 Tribunalul Brăila a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ.,

trimiterea dosarului nr. 3946/113/2009 la dosarul nr. 2548/113/2009 (ambele

aflate pe rolul Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ).

Prin încheierea din

16 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2548/113/2009 (fila 69) instanța a

dispus conexarea dosarelor menționate mai sus.

Prin sentința nr. 87

din 17 martie 2011 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

F.F.E.E.E.F.M.N. SA Ploiești împotriva pârâtei SC B. SA Brăila și acțiunea

conexă formulată de reclamanta SC B. SA Brăila împotriva pârâtei SC

F.F.E.E.E.F.M.N. SA; a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de

12.443,40 lei cu titlu de penalități de întârziere; a constatat ca fiind

plătite de pârâtă valoarea energiei electrice de 164.219 lei și acciza de

490,28 lei și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părțile în

litigiu.

Apelul declarat de

pârâta SC B. SA împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia

nr. 72/A din 22 septembrie 2011.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC B. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctele 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situației de fapt,

recurenta a prezentat critici privind soluția pronunțată de instanța de fond,

perioada pentru care au fost plătite facturile de energie electrică,

concluziile raportului de expertiză, că instanța de fond a analizat exhaustiv

prevederile O.G. nr. 9 și H.G. nr. 162/1992 care nu prezintă nici un fel de

relevanță și că nu aceste acte normative trebuiau analizate de instanța de fond

și apoi de instanța de apel.

Recurenta și-a

exprimat nemulțumirea privind soluția instanței de fond de admitere doar în

parte a cererii conexe fără a ține seama concluzii raportului de expertiză

contabilă și achitarea facturilor din 7 ianuarie 2009 arătând că nu au susținut

faptul că nu datorează penalități de întârziere ci au susținut că datorează

penalități de întârziere în alt cuantum decât cel solicitat de E., iar

expertiza contabilă a stabilit că datorează penalități 230.755,45 lei față de

362.174,46 lei.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și modificarea

în parte a sentinței nr. 87 din 17 martie 2011 în sensul admiterii în

totalitate a cererii conexe.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Deși recurenta a

invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctele 5,

6, 7 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele

invocate, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., ci s-a

limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de

fond a analizat probele administrate.

Prin urmare, în

recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine

obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă

motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege

care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul

de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând

încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.

proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

De

altfel, întreaga argumentare a motivelor indicate a fost făcută numai cu

privire la sentința instanței de fond, ceea ce nu poate fi primit având în

vedere că sentința instanței de fond a fost supusă controlului de legalitate la

instanța de apel.

Indicarea de către

recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării

recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului,

cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele

instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al

acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate,

pentru

că, potrivit art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile sunt cele care

au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni fața

de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii recurs formulată de pârâta SC B. SA

împotriva deciziei nr. 72/A din 22 septembrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.