ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2012

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 3046/113/2010 la Tribunalul Brăila, reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N.

SA, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta SC C.P. SA Brăila,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se constate dreptul de proprietate

asupra instalațiilor de distribuție, aferente locului de consum P.

Baldovinești, aparținând pârâtei, și în consecință, că obiecțiunile formulate

de către aceasta la contractul pentru serviciul de distribuție a energiei

electrice nr. 807 din 27 decembrie 2007, modificat și completat prin acte

adiționale, sunt neîntemeiate.

Prin sentința

comercială nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila s-a respins

acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, a fost obligată reclamanta să

plătească pârâtei 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 4

mai 2011 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 3046/113/2010 s-a

admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta SC C.P. SA

Brăila, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul dispozitivului

sentinței nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în sensul că în loc

de suma de „800 lei” se va scrie corect suma de „8.000 lei cheltuieli de

judecată”.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii din

4 mai 2011 a declarat apel SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești solicitând repunerea

în termenul de apel, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul

respingerii cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în

suma de 8.000 lei.

Prin decizia

comercială nr. 62 din 29 iunie 2011 s-a respins, ca nefondată, cererea de

repunere în termenul de declarare a apelului.

S-a respins apelul

declarat împotriva sentinței comerciale nr. 58/2011 a Tribunalului Brăila, ca

tardiv declarat.

S-a respins apelul

declarat împotriva Încheierii din 04 mai 2011 ca nefondat.

S-a respins, ca

nefondată, cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în principal că apelanta a

formulat cerere de repunere în termenul de apel, însă nu a dovedit că nu a

putut exercita calea de atac în termen dintr-o împrejurare mai presus de voința

sa conform art. 103 C. proc. civ.

În

ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din 4 mai 2011 prin care

s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței s-a

reținut că intimata și-a dovedit cheltuielile de judecată depunând la dosarul

cauzei chitanțele nr. 0577851 din 10 ianuarie 2011 pentru suma de 5.000 lei și nr.

0577852 din 17 ianuarie 2011 pentru suma de 3.000 lei.

Împotriva

deciziei comerciale nr. 62/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați a declarat recurs SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA considerând că nu poate fi

sancționată prin decăderea din termenul de declarare a apelului întrucât la

data comunicării sentinței comerciale nr. 58/ F.Com din 27 ianuarie 2011 nu

putea să prevadă majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată ca urmare a

cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de către intimată.

Intimata

SC C.P. Brăila SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând

actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei și încadrate

de către Înalta Curte în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține

următoarele:

Potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii se poate cere când aceasta

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Doctrina

a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în

care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect

sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată

cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea

greșită a dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie

le-a aplicat greșit.

Din

această perspectivă precum și din criticile deciziei recurate, Înalta Curte

reține că instanța de control judiciar atunci când a analizat aplicarea

dispozițiilor legale referitoare la instituția îndreptării erorii materiale nu

a avut în vedere sfera de aplicare a prevederilor legale cuprinse în art. 281 C.

proc. civ.

Potrivit

art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele,

calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori

materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Din

textul de lege menționat rezultă că cererea de obligare la plata cheltuielilor

de judecată nu se circumscrie în categoria erorilor materiale sau omisiunilor.

Cu

alte cuvinte, obligarea părții la o altă sumă decât cea prevăzută în

dispozitivul hotărârii nu poate fi efectuată prin procedura remedierii pe calea

prevăzută de art. 281 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât la data

pronunțării încheierii prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale nu

erau depuse înscrisurile justificative, adică chitanțele care dovedesc

efectuarea achitării onorariului avocațial.

Referitor

la critica recurentei privind tardivitatea exercitării căii de atac a apelului,

Înalta Curte reține pe de o parte că este neîntemeiată față de dispozițiile art.

art. 103 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nefăcând dovada că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei de a exercita apelul,

iar pe de altă parte chiar recurenta a precizat că nu a declarat apel sub

aspectul cheltuielilor de judecată deoarece a considerat că suma de 800 lei

este rezonabilă față de munca prestată de avocat coroborată cu obiectul cererii

de chemare în judecată.

Având în vedere

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul formulat de reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA

Ploiești, împotriva deciziei comerciale a Secției comerciale, maritime și

fluviale a Curții de Apel Galați nr. 62 din 29 iunie 2011.

Va modifica în parte

decizia recurată în sensul că va admite apelul împotriva încheierii de

îndreptare eroare materială din 4 mai 2011.

Va schimba încheierea

și va respinge cererea de îndreptare eroare materială.

Va menține în rest

dispozițiile deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești, împotriva deciziei

comerciale a Secției comerciale, maritime și fluviale a Curții de Apel Galați nr.

62 din 29 iunie 2011.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că admite apelul împotriva încheierii de îndreptare

eroare materială din 4 mai 2011.

Schimbă încheierea și

respinge cererea de îndreptare eroare materială.

Menține în rest

dispozițiile deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.