ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3323/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3323/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brăila sub nr. 771/113/2008

reclamanta

SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești - SC S.D.E.E. SA Brăila a chemat în judecată pe

pârâta SC E.F.E.E. SRL Buzău solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

164.098,51 lei reprezentând contravaloare taxă distribuție energie electrică și

penalități.

Prin

sentința civilă nr. 108/2011/F/Com. Tribunalul Brăila

a admis acțiunea reclamantei și a

admis în parte cererea de chemare în garanție în sensul că a obligat pârâta la

plata sumei de 159.119,46 lei taxă de distribuție a energiei electrice, 4.979,05

lei penalități de întârziere și 5146

lei cheltuieli de

judecată și a obligat chemata în garanție să achite pârâtei suma de 140.453,73

lei tarif furnizare energie de joasă tensiune, penalități de întârziere

calculate conform contractului și 1.000 lei cheltuieli de judecată și,

totodată, a respins, ca nefondată, cererea expertului de majorare a

onorariului.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit

art. 962, 969, 970 C. civ., reclamanta a făcut dovada că are încheiat cu pârâta

contractul de distribuție energie electrică din 30 martie 2007 în baza căruia a

distribuit pârâtei energie electrică activă, emițând și facturile aferente: din

31 octombrie 2007, din 30 noiembrie 2007 și din 31 decembrie 2007 ce cuprind

taxa de distribuție a energiei electrice ca fiind de 159.119,46 lei. Pârâta nu

a plătit facturile de energie electrică, reclamanta calculând penalități de

0,10% pe zi întârziere. Reclamanta a făcut dovada efectuării concilierii

directe la 16 ianuarie 2008 și 12 februarie 2008, la această ultimă dată pârâta

arătând că SC C.P. SA refuză plata tarifului de joasă tensiune.

Analizând

contractul din 30 martie 2007 tribunalul a constatat că a fost încheiat între

reclamantă și pârâtă în considerarea calității acesteia de client cumpărător

urmând ca acesta din urmă să redistribuie energia electrică chematei în garanție.

Contractul chiar prevede că prestarea se face în punctele de delimitare ale SC S.D.F.E.E.

SA Brăila de cele ale consumatorului eligibil SC. C.P. SA - la locurile de

consum Baldovinești și SC F.P. SA Tichilești.

Pârâta a

dovedit că a încheiat cu chemata în garanție SC C.P. SA Brăila contractul din 14

martie 2007 în baza căruia a emis facturile din 31 octombrie 2007, din 31

noiembrie 2007 și din 31 decembrie 2007 în valoare de 160.664,30 lei tarif

joasă tensiune-loc consum Baldovinești. Arată că în perioada aprilie-sept. 2007

chemata în garanție a achitat integral facturile. Ulterior a solicitat reclamantei

rezilierea contractului din 30 martie 2007 pentru punctul de lucru din

Baldovinești, adresa fiind înregistrată la reclamantă la 30 noiembrie 2007 și

având drept consecință încheierea contractului din 27 decembrie 2007 direct

între reclamantă și chemata în garanție.

Chemata în

garanție face dovada existenței refuzului la plata facturilor din oct. - dec.

2007 și că a devenit proprietara construcției - punct trafo și a rețelelor

electrice situate în extravilanul comunei Vădeni (fila 164-174 dosar) prin

contractul din 29 aprilie 2002.

Analizând

concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul G.G.l. tribunalul a

reținut ca fiind în concordanță cu actele dosarului calculul expertului

potrivit căruia chemata în garanție datorează pârâtei suma de 446.758,52 lei

din care a plătit 306.304,79 lei rămânând de plată suma de 140.453,73 lei (fila

194-196 dosar vol. 2).

Coroborat

cu contractul de distribuție din 30 martie 2007 conform căruia energia era

redistribuită chematei în garanție SC C.P. SA, tribunalul a reținut că pârâta

este obligată să plătească reclamantei suma solicitată prin acțiune (

159.119,46 lei cu titlu taxa de distribuție a energiei electrice) avându-se în

vedere că suma rezultată din expertiză (446.758,52 lei din care se scad 40.856,99

lei) este mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Cu privire la

penalitățile de întârziere, tribunalul a apreciat în concordanță cu art. 16 în

ref. la art. 15 contract că pârâta datorează penalități pentru neplata sumei la

termen. Raportat la dispozițiile contractuale - contractul din 14 martie 2007

încheiat între SC E.F.E.E. SRL Buzău și SC C.P. SA Brăila (art. 15-16) se

reține că aceleași penalități se aplică și chematei în garanție pentru sumele

neplătite pârâtei.

Cu

privire la apărările chematei in garanție cum că aceasta nu datorează decât

tariful de medie tensiune întrucât are post de transformare, tribunalul a

apreciat din probe administrate că chiar dacă din titlul de proprietate rezultă

că a cumpărat de la proprietarul anterior două posturi trafo și rețele

electrice, aceasta nu-și schimbă calitatea de consumator, obligat la

îndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate prin contract potrivit art. 969,

970 C. civ. Dealtfel aceasta a și plătit tariful de joasă tensiune

îndeplinindu-și obligația contractuală integral pentru perioada

martie-septembrie 2007.

Așa fiind,

acțiunea a fost admisă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de

159.119,46 lei cu titlu taxa de distribuție a energiei electrice și

penalitățile de întârziere de 4.979,05 lei în baza art. 60-63 C. proc. civ.

instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție și a obligat chemata

în garanție să plătească pârâtei suma de 140.453,73 lei cu titlu tarif

furnizare energie electrică-joasă tensiune și penalități de întârziere

calculate conform contractului.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal au declarat apel pârâta și chemata în garanție.

Prin

încheierea pronunțată la 03 noiembrie 2011 s-a dispus suspendarea soluționării

cauzei având în vedere existența pe rolul Tribunalului Brăila a cauzei nr. 629/113/2009,

având ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate.

Prin

Decizia nr. 1317 din 09 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție,

a admis recursul declarat de reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA și SC S.D.E.E.

SA Brăila împotriva acestei încheieri pe care a modificat-o în sensul că a

respins cererile de suspendare a judecății.

Prin Decizia

nr. 91/V/A din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a

ll-a civilă, maritimă și fluvială,

s-au

admis apelurile declarate de pârâta SC E.F.E.E. SRL Buzău și chemata în

garanție

SC C.P.B. SA împotriva sentinței civile nr. 108/F/Com din 14 aprilie 2011

pronunțată de Tribunalul Brăila.

A fost anulată

sentința nr. 108 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

A fost admisă

acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC F.D.E.E.E.M.N. SA Ploiești

împotriva pârâtei SC E.F.E.E. SRL Buzău.

A fost

obligată pârâta la plata sumei de 159.119,46 lei debit și 4.979,05 lei

penalități către reclamantă.

S-a costatat

suspendată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC C.P.

SA, în insolvență, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

A fost

obligată pârâta la plata sumei de 5.164 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Instanța de

apel a apreciat că susținerea apelantei-pârâte în sensul că acțiunea a fost

promovată de către o entitate fără personalitate juridică, nu poate fi reținută

având în vedere că acțiunea a fost promovată de către SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA

prin Sucursala D.E.E. Brăila, respectiv prin directorul acesteia care era

mandatat prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 20 mai 2002.

Această

mandatare nu acoperă lipsa de folosință dar mandatul fiind dat organelor de

conducere ale sucursalelor este valabil dat unor persoane având capacitate

procesuală deplină.

De altfel, în

cauză, prin adresa din n2008 reclamanta SC F.D.E.E.E.M.N. SA a ratificat

formularea acțiunii în numele ei, această ratificare nepresupunând nici ea

acordarea penalităților juridice unei sucursale.

S-a reținut

însă că este criticabilă soluția instanței care, deși prin încheierea din 17

iunie 2008 a constatat că acțiunea este formulată de către SC F.D.E.E.E.M.N.

SA, sucursala fiind mandatată de aceasta, prin sentința apelată s-a pronunțat

față de SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA P.S.D.E.E. Brăila și nu față de SC

F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești prin mandatar, împrejurare de natură să atragă

anularea sentinței atacate, cu consecința rejudecării acțiunii de către

instanța de apel, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

În rejudecarea

acțiunii principale, instanța de apel a reținut următoarele:

Între reclamantă

și pârâtă a fost perfectat contractul de distribuție energie electrică nr. 156/2007,

în baza căruia prima a prestat servicii de distribuție energie electrică celei

de a doua, născându-se obligația acesteia din urmă de a achita c/val.

serviciilor prestate.

În perioada

octombrie-decembrie 2007 reclamanta a emis facturile fiscale din 31 octombrie 2007,

din 30 noiembrie 2007 și din 31 decembrie 2007 pentru suma totală de 159.119,46

lei.

Pârâta nu a

contestat aceste facturi însă a refuzat plata lor până la soluționarea amiabilă

sau pe cale judecătorească a litigiului dintre reclamantă și chemata în

garanție (conform procesului-verbal de conciliere din 12 februarie 2008-fila

16, vol. I dosar fond).

De altfel, în

esență, atât prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond (filele 66-67) cât

și prin motivele de apel, pârâta nu a contestat, prestarea serviciului sau

valoarea debitului principal, ci a arătat că nu ea beneficiază în mod direct de

serviciul respectiv ci chemata în garanție, care refuză să i le plătească.

Această

apărare ignoră însă atât faptul că pârâta a semnat contractul din 2007 cu

reclamanta cât și faptul că la rândul ei a semnat cu chemata în garanție

contractul din 14 martie 2007 în baza căruia a și emis facturilenr. Din 31

octombrie 2007, din 31 noiembrie 2007și din 31 decembrie 2007, în valoare de

160.664,30-tarif de joasă tensiune.

Dat fiind

temeiul juridic al acțiunii, respectiv răspunderea contractuală, în temeiul

disp. art. 1962, 969 și 970 Vechiul C. civ. (în vigoare la data formulării

acțiunii), instanța de apel a constatat că cererea reclamantei privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 159.119,46 lei reprezentând taxă de

distribuție a energiei electrice este fondată.

În ceea ce

privește penalitățile solicitate s-a constatat că prin contractul din 2007,

părțile au prevăzut un termen de 7 zile financiare de la înregistrarea

facturilor (art. 12 și 15) după această perioadă, pârâta datorând penalități.

Apărările

apelantei-pârâte în sensul că ar fi aplicabile disp.art. 16 din Contract nu au

fost reținute având în vedere că suma datorată reclamantei nu are caracter

incert.

Pârâta nu a

contestat niciodată până în momentul formulării acțiunii împotriva ei obligația

de plată a facturilor și ea, la rândul ei, a refacturat energia către chemata

în garanție.

Refuzul

chematei în garanție de a plăti facturile emise în baza relației contractuale

cu pârâta nu face ca datoria pârâtei către reclamantă, derivată dintr-un alt

raport contractual să dobândească un caracter incert.

Dacă

s-ar accepta apărarea pârâtei, s-ar ajunge ca refuzul de plată al unui terț să

reprezinte un incident în desfășurarea raporturilor contractuale dintre alte

persoane, situație inacceptabilă pornind de la însuși principiul relativității

efectelor actelor juridice.

Față de aceste

considerente, instanța de apel a constatat că pârâta datorează reclamantei

penalități pentru serviciile prestate de aceasta în perioada octombrie-decembrie

2007, calculate conform art. 12 și 15 din contractul din 2002, în sumă de

4.979,05 lei.

În ceea

ce privește rejudecarea cererii de chemare în garanție a SC C.P. SA Brăila,

instanța de apel a reținut că de la data de 20 iunie 2012, împotriva acesteia

s-a deschis procedura de insolvență (fila 180/dosar apel) astfel încât în speță

au devenit aplicabile dispozițiile art. 36

din Legea nr. 85/2006,

situație față de care a constatat că a intervenit suspendarea de drept a

cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă, conform disp.art. 36

din Legea nr. 85/2006.

Văzând și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. a admis cererea reclamantei în sensul

obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta atât

în fața primei instanțe cât și cu ocazia rejudecării în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC E.E. SRL Buzău, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta

- pârâtă susține că, în mod greșit, anulând sentința tribunalului și procedând

la rejudecarea acțiunii în pretenții, curtea de apel a pronunțat o hotărâre în

contradictoriu cu un terț care nu a fost parte în dosar.

Arată că

cererea de chemare în judecată a fost introdusă de Sucursala Brăila a SC

F.D.E.E.M.N. SA, care nu are personalitate juridică, conform art. 43 din Legea

31/1990 și că legea permite ca sucursalele să stea în judecată doar în calitate

de pârâte nu și de reclamante (art. 41 alin. (2) C. proc. civ.).

Cu adresa din 13

iunie 2008 prin care SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA își însușește cererea de chemare în

judecată și Hotărârea Consiliului Administrației nr. 5/2002 prin care SC

F.D.F.E.E.E.M.N. SA, "aprobă delegările de competență la nivelul

sucursalelor" nu pot acoperi lipsa capacității procesuale de folosință

care este prevăzută de lege.

Susține că,

chiar dacă am considera că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. proc. civ., sucursala nu face dovada unui mandat din partea SC

F.D.F.E.E.E.M.N. SA în vederea introducerii cererii de chemare în judecată și

reprezentării pe parcursul procesului.

Hotărârea din 20

mai 2002 a Consiliului de Administrație al SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA aprobă

delegările de competență la nivelul sucursalelor făcând trimitere la Anexa 1.

Delegările de

competență prevăzute la Anexa nr. 1 se referă însă exclusiv la delegările de

competență pentru directorul SC S.D.F.E.E. SA care, în domeniul juridic

primește competența de a "reprezenta sucursala în litigiile generate de

activitatea desfășurată la nivelul acesteia, indiferent de calitatea sa

procesuală și de gradul instanțelor de judecată."

În conformitate

cu mențiunile din Anexa 1, Directorul Sucursalei reprezintă sucursala și nu

directorul sucursalei reprezintă filiala sau sucursala așa cum susține intimata

pârâtă.

În concluzie

nu se poate vorbi despre un mandat acordat sucuursalei de către SC

F.D.F.E.E.E.M.N. SA.

Nici adresa

din 13 iunie 2008 depusă de reclamnata SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA prin care declară

că își însușește

cererea de chemare în judecată și

acordă mandat consilierului juridic de reprezentare a intereselor sale în fața

instanțelor de judecată nu acoperă lipsa capacității de folosință a

reclamantei.

Recurenta -

pârâtă arată că soluția pronunțată de instanța de apel este criticabilă și în

ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în

soluționarea apelului.

Arată că la

data la care instanța de apel s-a pronunțat, era înscrisă la masa credală a

societății debitoare SC C.P. SA, cu suma care rezultă din sentința nr. 108/2011

a Tribunalului Brăila, deoarece acesată valoare era diferită (mai mică) decât

contravaloarea facturilor emise către acest debitor și care au făcut obiectul

prezentului litigiu.

Procedând

în mod nelegal la anularea sentinței nr. 108/2011 pentru motive care vizau

acțiunea în pretenții, efectele s-au extins și asupra soluției date de instanță

cu privire la cererea de chemare în garanție, fiind desființat astfel un titlu

pe care îl câștigase. în acest context, soluția corectă ar fi trebuit să fie

suspendarea apelurilor declarate cu privire la cererea de chemare în garanție.

Prin urmare,

recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,

modificarea deciziei recurate, cu consecința admiterii excepției capacității

procesuale de folosință a reclamantei și respingerii acțiunii.

Intimata

- reclamantă S.C.F.D.E.E.E.D.M.N. SA a depus întâmpinare prin are a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de

instanța de apel ca temeinică și legală.

Analizând

decizia atacată, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs și

susținerile din întâmpinare, în limitele controlului de legalitate și temeiul

de drept invocat, înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru

considerentele care succed:

Acțiunea

introductivă de instanță a fost promovată de SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești -

Sucursala de SC D.E.E. SA Brăila prin directorul acesteia, ca urmare a

competențelor date de Consiliul de Administrație, conform Anexei nr. 1 la

Hotărârea C.A. Din 20 mai 2002 care prevede că "în domeniul juridic,

reprezintă filiala în litigiile generate de activitatea desfășurată la nivelul

sucursalei, indiferent de calitatea sa procesuală și de gradul instanțelor de

judecată."

Mai mult, în

cursul judecății la instanța de fond, cererea de chemare în judecată a fost

însușită în mod expres de către SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA.

În vederea

desfășurării activității, prin Hotărârea din 20 mai 2002 a Consiliului de

Administrație, a fost aprobată delegarea de competență la nivelul sucursalelor

pentru litigiile generate de activitatea desfășurată la nivelul acestora, indiferent

de calitatea procesuală și de gradul

instanțelor de judecată,

aceasta fiind procedura de lucru pentru toate sucursalele din subordine.

Prin

urmare, în mod corect instanța de apel a statuat că sucursala nu a acționat în

nume propriu ci în numele și pentru societatea comercială.

Astfel,

criticile recurentei care vizează lipsa personalității juridice a sucursalei,

întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 43

alin. (1) din legea nr. 31/1990, sunt nefondate.

Confuzia

recurentei poartă asupra calificării delegării de competență, care reprezintă o

mandatare a dreptului de administrare și nu o posibilitate a sucursalei de a

sta în nume propriu în instanță.

Instanța

de apel a reținut în mod judicios că în baza mandatului conferit de hotărârea

Consiliului de administrație al societății comerciale, acțiunea introductivă

semnată de directorul sucursalei angajează societatea comercială și nu

sucursala în nume propriu.

Nu poate

fi reținută nici critica privind neaplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

85/2006 în soluționarea apelului.

Împotriva chematei

în garanție SC C.P.B. SA, s-a dispus de la data de 20 iunie 2012, deschiderea

procedurii insolvenței în Dosarul nr. 3659/113/2012, aflat pe rolul

Tribunalului Brăila.

Potrivit art. 36

din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept

toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale.

Din

interpretarea acestui text de lege rezultă că efectul suspendării de drept

prevăzut de art. 36 din Legea n.85/2006 nu se aplică în privința acțiunilor

care au alt obiect decât realizarea creanțelor creditorilor.

Prin aceste

dispoziții speciale, legiuitorul a avut în vedere ca toate acțiunile prin care

creditorii falitei urmăresc realizarea creanțelor împotriva acesteia sa fie

suspendate de drept, urmând ca, creditorii să-și realizeze creanța în cadrul

procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenței.

În temeiul

acestor dispoziții nu are loc o suspendare de drept a tuturor acțiunilor

indiferent de natura lor pe care debitorul falit le are, ci doar a celor vizând

realizarea creanțelor împotriva sa.

Acțiunea

ce face obiectul prezentei cauze este o acțiune în realizarea creanței

împotriva averii debitoarei chemate în garanție de natura celor vizate de art. 36

din Legea nr. 85/2006, astfel că în mod corect instanța de apel a constatat că

a intervenit suspendarea de drept a cererii de chemare în garanție în temeiul

dispozițiilor legale evocate.

În acest

context se constată că hotărârea nu este lipsită de temei legal, fiind dată cu

aplicarea corectă a legii, nefiind întrunite condițiile cerute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.E. SRL Buzău împotriva

Deciziei nr. 91/A din 18 octombrie

2012 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC E.E. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 91/A din 18

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă,

maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 octombrie 2013.