ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3025/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4654 din 12

octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău împotriva deciziei nr. 792 din 11

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

S-a considerat de instanța

de recurs că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei

calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă, aceasta susținând că

sucursala societății nu are personalitate juridică.

Prin sentința nr. 550 din 25

mai 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA – SD MUNTENIA Buzău, în

contradictoriu cu pârâta R.A.M. Buzău și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantei suma de 2.453.817.054 lei reprezentând penalități de întârziere la

plată a facturilor de energie electrică, precum și suma de 52.583.171 lei

cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația de a

achita la termenul scadent facturile emise de reclamantă, privind consumul de

energie electrică, situație ce a condus la calcularea penalităților de

întârziere, potrivit clauzei penale inserate în contractul de furnizare energie

electrică.

Cu privire la susținerea

pârâtei, în sensul că beneficiază de scutire de plata penalităților de

întârziere, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 57/2002, instanța a

reținut că apărarea pârâtei este nefondată, întrucât aceasta nu a respectat

procedura instituită de acest act normativ, pentru a beneficia de exonerarea

plății penalităților.

Prin decizia nr. 100 din 10

aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

invocate de apelanta R.A.M. Buzău și a respins, ca nefondat, apelul pârâtei

împotriva sentinței tribunalului.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale a

reclamantei că, este adevărat că reclamanta este o filială a SC E. SA, dar

capacitatea de folosință și implicit capacitatea procesuală activă sau pasivă

se nasc din momentul înscrierii acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, iar

filiala are mandatul societății mamă, prin statutul de organizare și

funcționare de a o reprezenta în calitate de reclamantă în litigiile apărute cu

diverși beneficiari ai energiei electrice livrate, având o capacitate

procesuală restrânsă în temeiul art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Pe fondul cauzei, a reținut

că apelanta-pârâtă nu a respectat procedura instituită de O.U.G. nr. 57/2002,

pentru a beneficia de înlesnirile prevăzute de acest act normativ, așa cum în

mod corect și just a reținut și prima instanță.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs pârâta RAM Buzău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei atacate și retrimiterea cauzei la curtea de apel, deoarece nu s-a

pronunțat în mod expres în dispozitiv pe respingerea excepției lipsei

capacității procesuale active a reclamantei, ci pe lipsa excepției calității

procesuale active; totodată, susține recurenta, motivarea respingerii excepției

este contradictorie.

În cazul reținerii pe fond a

cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta solicită

admiterea excepției lipsei capacității procesuale active a reclamantei, iar pe

fond respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele expuse în recursul anterior.

A invocat astfel

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., și a menționat că a

respectat O.U.G. nr. 57/2002, reclamanta fiind aceea care a refuzat constant să

aplice procedura prevăzută de această ordonanță, invocând în susținerea afirmațiilor

sale și hotărârea nr. 1261/2004 a Tribunalului Buzău.

A mai arătat că în mod

greșit nu au fost aplicate dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 37/2004,

care erau imperative și potrivit cărora, dacă la data de 30 iunie 2004 ar fi

achitat debitul restant, trebuia scutită în întregime de penalități și, de

asemenea, că a fost ignorat Ordinul comun M.I.R. M.A.P. și A.P.A.P.S. nr. 400/293/111/2002.

Recursul nu este fondat.

Prima critică formulată de

recurentă, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția lipsei

capacității procesuale de folosință, invocate de pârâtă, nu este întemeiată și

va fi respinsă în consecință, deoarece capacitatea de folosință a persoanei

juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile, iar instanța

a reținut corect în această privință că, acesteia (capacității de folosință a

unei persoane) îi corespunde capacitatea procesuală a persoanei juridice.

În speță, reclamanta, fiind

o filială a SC E. SA, capacitatea de folosință și implicit capacitatea

procesuală activă sau pasivă se nasc din momentul înscrierii acesteia la

Registrul Comerțului.

Or, intimata-reclamantă are

capacitate de folosință și dreptul de a formula acțiuni în instanță, prin

competențele date de Consiliul de Administrație al SC E. SA, conform anexei 4 a

cererii de înmatriculare la Registrul Comerțului a S.D.F.E.E. Buzău.

În ce privește critica

formulată pe fondul cauzei, se constată că nici aceasta nu este întemeiată și

va fi, de asemenea, respinsă.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, beneficiază de anularea

penalităților de întârziere persoanele juridice care plătesc integral

contravaloarea facturilor reprezentând obligații curente și restante pentru

consumul de energie electrică, termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie

2004.

În speță, se reține însă că

recurenta-pârâtă, la data judecării cauzei nu îndeplinea condițiile cerute de O.U.G.

nr. 57/2002, iar prevederile O.U.G. nr. 37/2004, nu-i erau aplicabile, întrucât

la data de 30 iunie 2004 avea debite față de SC E. SA, reprezentând energie

electrică restantă.

Astfel fiind, având în

vedere că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică, care în

condițiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desființarea hotărârilor

pronunțate în cauză, acestea vor fi menținute și se va respinge recursul

declarat de pârâta R.A.M. Buzău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta R.A.M. BUZĂU, împotriva deciziei nr. 100 din 10 aprilie 2006 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2006.