ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3025/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4654 din 12 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău împotriva deciziei nr. 792 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe. S-a considerat de instanța de recurs că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă, aceasta susținând că sucursala societății nu are personalitate juridică. Prin sentința nr. 550 din 25 mai 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA – SD MUNTENIA Buzău, în contradictoriu cu pârâta R.A.M.

Buzău și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 2.453.817.054 lei reprezentând penalități de întârziere la plată a facturilor de energie electrică, precum și suma de 52.583.171 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația de a achita la termenul scadent facturile emise de reclamantă, privind consumul de energie electrică, situație ce a condus la calcularea penalităților de întârziere, potrivit clauzei penale inserate în contractul de furnizare energie electrică. Cu privire la susținerea pârâtei, în sensul că beneficiază de scutire de plata penalităților de întârziere, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 57/2002, instanța a reținut că apărarea pârâtei este nefondată, întrucât aceasta nu a respectat procedura instituită de acest act normativ, pentru a beneficia de exonerarea plății penalităților. Prin decizia nr. 100 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de apelanta R.A.M. Buzău și a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale a reclamantei că, este adevărat că reclamanta este o filială a SC E. SA, dar capacitatea de folosință și implicit capacitatea procesuală activă sau pasivă se nasc din momentul înscrierii acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, iar filiala are mandatul societății mamă, prin statutul de organizare și funcționare de a o reprezenta în calitate de reclamantă în litigiile apărute cu diverși beneficiari ai energiei electrice livrate, având o capacitate procesuală restrânsă în temeiul art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Pe fondul cauzei, a reținut că apelanta-pârâtă nu a respectat procedura instituită de O.U.G.

nr. 57/2002, pentru a beneficia de înlesnirile prevăzute de acest act normativ, așa cum în mod corect și just a reținut și prima instanță. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta RAM Buzău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și retrimiterea cauzei la curtea de apel, deoarece nu s-a pronunțat în mod expres în dispozitiv pe respingerea excepției lipsei capacității procesuale active a reclamantei, ci pe lipsa excepției calității procesuale active; totodată, susține recurenta, motivarea respingerii excepției este contradictorie. În cazul reținerii pe fond a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale active a reclamantei, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei pentru motivele expuse în recursul anterior.

A invocat astfel dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., și a menționat că a respectat O.U.G. nr. 57/2002, reclamanta fiind aceea care a refuzat constant să aplice procedura prevăzută de această ordonanță, invocând în susținerea afirmațiilor sale și hotărârea nr. 1261/2004 a Tribunalului Buzău. A mai arătat că în mod greșit nu au fost aplicate dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 37/2004, care erau imperative și potrivit cărora, dacă la data de 30 iunie 2004 ar fi achitat debitul restant, trebuia scutită în întregime de penalități și, de asemenea, că a fost ignorat Ordinul comun M.I.R. M.A.P. și A.P.A.P.S. nr. 400/293/111/2002. Recursul nu este fondat.

Prima critică formulată de recurentă, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocate de pârâtă, nu este întemeiată și va fi respinsă în consecință, deoarece capacitatea de folosință a persoanei juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile, iar instanța a reținut corect în această privință că, acesteia (capacității de folosință a unei persoane) îi corespunde capacitatea procesuală a persoanei juridice. În speță, reclamanta, fiind o filială a SC E. SA, capacitatea de folosință și implicit capacitatea procesuală activă sau pasivă se nasc din momentul înscrierii acesteia la Registrul Comerțului. Or, intimata-reclamantă are capacitate de folosință și dreptul de a formula acțiuni în instanță, prin competențele date de Consiliul de Administrație al SC E. SA, conform anexei 4 a cererii de înmatriculare la Registrul Comerțului a S.D.F.E.E.

Buzău. În ce privește critica formulată pe fondul cauzei, se constată că nici aceasta nu este întemeiată și va fi, de asemenea, respinsă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, beneficiază de anularea penalităților de întârziere persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligații curente și restante pentru consumul de energie electrică, termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004. În speță, se reține însă că recurenta-pârâtă, la data judecării cauzei nu îndeplinea condițiile cerute de O.U.G. nr. 57/2002, iar prevederile O.U.G. nr. 37/2004, nu-i erau aplicabile, întrucât la data de 30 iunie 2004 avea debite față de SC E. SA, reprezentând energie electrică restantă.

Astfel fiind, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică, care în condițiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate în cauză, acestea vor fi menținute și se va respinge recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.A.M. BUZĂU, împotriva deciziei nr. 100 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.