ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.10.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4562/2005

HOTĂRÂRE
07.10.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4562/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 691 din 16 iunie

2004 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis acțiunea reclamantei SC E. SA Buzău și pârâta R.A.M. Buzău a fost

obligată la plata sumei de 1.543.410.355 lei cu titlu de penalități și la

41.863.207 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 711 din 8 octombrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut în considerentele

deciziei că pârâta nu a făcut dovada că a fost scutită de plata penalităților,

iar pe de altă parte acestea se referă la facturi neachitate în perioada 2002 –

2003, care exced O.U.G. nr. 57/2002.

Împotriva acestei decizii pârâta

R.A.M. Buzău a declarat recurs și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că reclamanta sucursala

Buzău a SC E. SA nu are capacitate procesuală de folosință, nu are

personalitate juridică și nu poate să aibă calitatea de reclamant.

Pe fondul litigiului a susținut că

beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. 37/2004, care prevăd

anularea penalităților și majorărilor de întârziere, întrucât a achitat până la

data de 30 iunie 2004 obligațiile curente și restante pentru consumul de

energie electrică.

S-a susținut că pentru suma de

7.293.254.631 lei, reprezentând majorări de tarif calculate în baza H.G. nr.

236/1993 la care se referă procesul verbal de divergență din 12 decembrie 2002,

au semnat la sediul intimatei convenția și graficul de eșalonare.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului invocând că are calitate procesuală activă,

iar pe fondul litigiului recurenta nu beneficiază de scutirea de plata

penalităților prevăzută de O.U.G. nr. 37/2004.

Recursul nu este fondat.

Capacitatea de folosință a persoanei

juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile.

Potrivit art. 33 din decretul nr.

31/1954 persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitate de a

avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor, dispoziție care se

regăsește în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu referire la societățile

comerciale.

În speță, intimata – reclamantă are

capacitate de folosință și dreptul de a formula acțiuni în instanță pe de o

parte prin competențele date de consiliul de administrație a SC E. SA prin anexa

cererii de înmatriculare la R.C., iar pe de altă parte aceasta este parte în

contractul de furnizare a energiei electrice din 24 mai 2000.

Nici critica ce vizează fondul

litigiului nu este întemeiată.

Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2004 beneficiază de anularea penalităților de întârziere persoanele

juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligații

curente și restante pentru consumul de energie electrică, termică, apă și gaze

naturale până la 30 iunie 2004.

În speță, recurenta pârâtă la acea

dată figura ca debitoare cu suma de 7.293.254.631 lei, reprezentând majorări de

tarif respectiv energie electrică livrată cu tarif majorat și deci nu a beneficiat

de aplicarea acestei ordonanțe.

Pe de altă parte, în litigiul dedus

judecății intimata – reclamantă a pretins penalități la plata facturilor pentru

perioada 31 octombrie 2002 – 15 decembrie 2003, așa încât nu se aplică

prevederile O.U.G. nr. 57/2002.

Așa fiind, recurenta – pârâtă nu a

făcut dovada că a beneficiat de scutire de plata penalităților solicitate de

intimata – reclamantă și în mod corect ambele instanțe au dispus obligarea la

plata acestora.

Pentru aceste considerente urmează

ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul

declarat de pârâtă.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta R.A.M. Buzău, împotriva deciziei nr. 711 din 8 octombrie 2004

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3025/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4654 din 12 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău împo
ÎCCJ 2004-12-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8938/2004
iere, de 0,4%, iar includerea acestora din urmă, în contract, este ilegală, conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate. Din probele cu acte administrate în
ÎCCJ 2005-11-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5613/2005
Asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 4183 din 7 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta R.A.M. Buzău a chemat în judecată pe pârâta A.P.C.D., cu sediul
ÎCCJ 2005-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4253/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 655 din 8 aprilie 2004, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Târgoviște, împotriva pârâtei G.
ÎCCJ 2004-12-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 828 din 17 noiembrie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A.
Sursă