ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4561/2005

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță reclamanta C.B.B. SNC a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.M.N.

SA, sucursala Buzău, obligarea acesteia la plata sumei de 68.000.000 lei pentru

folosința terenului situat în Buzău, pe perioada 15 decembrie 1997 – 14 august

2003, pe care pârâta și-a montat un tablou general de distribuție a energiei

electrice; în subsidiar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-și ridice

construcțiile, amenajările aflate pe terenul susmenționat, proprietatea sa,

respectiv a tabloului de distribuție a energiei electrice.

Tribunalul Buzău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 724 pronunțată la data de 5

iulie 2004, respinge acțiunea reclamantei pe care o obligă la 1.500.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

reține că terenul în litigiu și tabloul electric amplasat pe peretele clădirii

proprietatea reclamantei, cât și rețelele electrice subterane, aparțin

domeniului public, iar potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003,

exercitarea dreptului de uz și servitute asupra terenurilor proprietate publică

sau privată afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit

pe toată durata existenței acestora.

Confirmând sentința fondului, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia nr. 752 din data de 25 octombrie 2004, respinge ca nefondat apelul

declarat de reclamantă.

În contra acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a deciziei atacate

și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La termenul din data de 7 octombrie

2005, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică excepția de

nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 282

1

C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de

soluționare a recursului pe fondul său.

Excepția invocată este întemeiată.

În speță hotărârea instanței de fond

a fost pronunțată sub incidența art. 720

8

C. proc. civ., modificat

prin art. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie

comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume

că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată de

dispozițiile art. 282 C. proc. civ.

Apelul, comercial, în lipsa unor

norme speciale, de natură comercială, este guvernat de normele de drept comun,

cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: Apelul.

Prin urmare, în cauza de față,

Curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282

1

C.

proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să

califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea

obiectului litigiului dedus judecății este de până la 200 milioane lei, iar

potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este

supusă apelului.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.

306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția invocată din oficiu și pe cale

de consecință va admite recursul, va casa decizia instanței de apel și făcând

aplicarea art. 299 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 313 C. proc. civ.,

va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea recursului cu respectarea

dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de nelegalitate a

căii de atac a apelului.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC I.I. SNC, împotriva deciziei nr. 752 din 25 octombrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru judecarea recursului, cu respectarea dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2005.