ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1649/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Reclamantul B.G. a chemat în judecată pe

pârâta SC E. SA Buzău și a solicitat obligarea acesteia să încheie un contract

de servitute pentru terenul ocupat cu amplasarea unei stații, transformator și

stâlp cu instalații de întrerupere. Cu ocazia concluziilor orale a solicitat și

plata unei chirii egale cu un consum mediu lunar de 200 kw.

Judecătoria Buzău, prin sentința civilă

nr. 6202 din 3 decembrie 2003 a respins acțiunea precizată formulată de

reclamant.

Pe baza probelor administrate, inclusiv a

unei expertize tehnice, instanța a reținut că reclamantului i s-a reconstituit,

în anul 1997, dreptul de proprietate pentru suprafața de 03 ha teren arabil și

0,08 ha curți pe care se aflau unele instalații, un post de transformare

amplasat pe doi stâlpi de beton și stâlpul cu separator construcții edificate

în urmă cu circa 30 de ani, instalații folosite de pârâtă. Regimul juridic al

unor asemenea lucrări este stabilit de Legea nr. 318/2003. Potrivit alin. (3)

și (4) ale art. 16 din legea citată dreptul de uz și de servituți au caracter

legal, se exercită pe toată durata existenței capacității energetice și cu

titlu gratuit. Conform art. 37 alin. (4) terenurile pe care se situează

rețelele electrice existente la data intrării în vigoare a legii, rămân în proprietatea

publică a statului.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins de Curtea de Apel Ploiești, prin sentința civilă nr. 607 din 4 martie

2004.

Instanța își însușește, ca fiind

temeinice și legale, cele reținute de instanța de fond.

Împotriva hotărârii instanței de apel a

declarat recurs reclamantul fără a invoca vreunul din motivele de casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea scrisă a recursului

reclamantul își pune întrebări în legătură cu cele reținute de instanțe în

considerentele hotărârilor, comentează raportul de expertiză în legătură cu

suprafața de teren ocupată de pârâtă pentru postul de transformare, afirmând că

întregul teren este proprietatea sa.

Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

Recurentul nu se referă în concret în ce

constă nelegalitatea hotărârii atacate, cele menționate în cererea de recurs

pot fi considerate că se referă cel mult la motive de netemeinicie ce nu pot

forma însă obiect de cercetare pentru o instanță de recurs.

Instanțele au reținut o situație de fapt

bazată pe probele administrate și au aplicat corect prevederile legale în

materie. Nimeni nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului, prin

reconstituirea acestuia pe vechiul amplasament, numai că, cu mulți ani în urmă,

acest teren a fost afectat de utilități de interes public cu respectarea

prevederilor legale.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul B.D.G. împotriva deciziei nr. 607 din 4 martie 2004 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.