ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.395 din 22 martie 2002 Judecătoria Sectorului 2 București a condamnat pe S.G. la 10.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. cu referire la art. 63 alin. (3) C. pen. și la 15.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de calomnie prevăzută de art.206 C. pen., cu referire la art.63 alin.3 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., inculpata execută pedeapsa amenzii penale cea mai mare, de 15.000.000 lei . S-a atras atenția inculpatei asupra dispoziților art. 63 1 C. pen. În temeiul art. 346 alin. (1) , raportat la art.14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., în referire la art.998 și 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă și a obligat inculpata să plătească părții civile H.C.I. suma de 300.000.000 lei reprezentând daune morale. În baza art.193 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată să plătească părții vătămate H.C.I. echivalentul în lei a sumei de 1427 Euro, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății efective, precum și suma de 500.000 lei , reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată. Pentru pronunțarea acestei hotărâri , prima instanță a reținut următoarea stare de fapt : În după-amiaza zilei de 31 ianuarie 2001, aflându-se în Olanda, S.G. a acordat un interviu telefonic lui N.R., jurnalist la T.V.R.

, care a fost înregistrat și difuzat în cadrul jurnalului de seară. Cu ocazia interviului telefonic, inculpata a afirmat că partea vătămată H.C.I. și soțul acesteia au instrumentat un anumit dopaj între atleții români, aflându-se în proces cu poliția din Paris și, în plus, a avut procese cu cel mai mare ziar, din Europa “ L’ Equipe “ . În același interviu, inculpata a afirmat că partea vătămată a administrat atletelor pe care le-a manageriat amfetamină cu eco și hormoni de creștere. Cu aceeași ocazie, inculpata a adresat părții vătămate cuvinte insultătoare , de genul “ alcoolică” , “ dependentă de medicamente” , “ inconștientă de multe ori chiar ce vorbește”, faptă de natură a aduce atingere părții vătămate sub aspect subiectiv, adică sub aspectul sentimentului de prețuire pe care fiecare om îl are față de el însuși.

Recursurile declarate de partea vătămată H.C.I. și inculpata S.G. au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr.1788/R din 30 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, dată cu opinia separată a unui judecător, care a apreciat că dosarul nu este în stare de judecată, întrucât procedura de citare cu inculpata S.G. nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate prevederile art.291 C. proc. pen. Împotriva deciziei penale menționate a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului de către Tribunalul București, judecata acestuia făcându-se în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu inculpata.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art.291 alin.1 C. proc. pen. “ judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită “ , iar alineatul 3 al aceluiași articol statuează că “ partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi “. De asemenea, art.385 11 (1) C. proc. pen. stabilește că “ judecarea recursului se face cu citarea părților”.Nerespectarea acestor dispoziții procedurale expres prevăzute este de natură să aducă o vătămare intereselor părților în cauză. În speță, la judecarea în recurs a cauzei, recurenta inculpată S.G. a fost citată prin afișare pentru primele termene de judecată , la care ea nu s-a prezentat.

Deși inculpata nu s-a prezentat în instanță nici la termenul de judecată din 19 iunie 2002, totuși în încheierea de amânare a cauzei eronat s-a consemnat că recurenta inculpată S.G. s-a prezentat și a fost reprezentată de avocat ales, în citativul pentru următorul termen acordat, reținându-se greșit că ea are termen în cunoștință. Această eroare a dus la necitarea recurentei inculpate S.G. pentru termenele următoare din 4 septembrie 2002, 25 septembrie 2002 și 16 octombrie 2002, în încheierile întocmite înscriindu-se eronat că procedura de citare a fost “ legal îndeplinită “ , iar în citativ s-a menționat că ea are termen în cunoștință. Ca urmare, la ședința din 16 octombrie 2002, deși recurenta inculpată a lipsit, nefiind citată, lipsind și apărătorul ei, totuși cauza a fost soluționată în fond.

Așa fiind , necitarea recurentei inculpate, pentru motivul, eronat reținut, că ar fi avut termen în cunoștință, reprezintă cazul de atacare cu recurs în anulare a hotărârii definitive “ judecata având loc fără citarea legală a părților sau cu procedura de citare neîndeplinită” ( art.410 alin. (1) partea a II-a , pct. (5 1 ) C. proc. pen.). Pentru aceste motive, urmează ca, în baza art. 414 1 alin. (1) raportat la art. 385 15 pct. (2) lit. c) C. proc. pen. , să fie admis recursul în anulare , să fie casată decizia penală pronunțată în cauză și să se trimită cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea recursului declarat de inculpata S.G., împotriva sentinței penale nr.395 din 22 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1788/R din 30 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală , privind pe inculpata S.G. Casează decizia penală nr.1788/R din 30 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală. Trimite cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea recursului declarat de inculpata S.G. împotriva sentinței penale nr.395 din 22 martie 2002 a Judecătoriei Sectorului 2 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.