ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2004

Asupra recursului în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.395 din 22 martie 2002 Judecătoria Sectorului 2 București a

condamnat pe S.G. la 10.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de

insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. cu referire la art. 63 alin. (3) C. pen.

și la 15.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de calomnie prevăzută de

art.206 C. pen., cu referire la art.63 alin.3 C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., inculpata execută pedeapsa

amenzii penale cea mai mare, de 15.000.000 lei .

S-a

atras atenția inculpatei asupra dispoziților art. 63

1

C. pen.

În

temeiul art. 346 alin. (1) , raportat la art.14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.,

în referire la art.998 și 999 C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă

și a obligat inculpata să plătească părții civile H.C.I. suma de  300.000.000

lei reprezentând daune morale.

În

baza art.193 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată să plătească

părții vătămate H.C.I. echivalentul în lei a sumei de  1427 Euro, la cursul de

schimb al B.N.R. din ziua plății efective, precum și suma de  500.000 lei ,

reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată.

Pentru

pronunțarea acestei hotărâri , prima instanță a reținut următoarea stare de

fapt :

În

după-amiaza  zilei de 31 ianuarie 2001, aflându-se în Olanda, S.G.  a acordat

un interviu telefonic lui N.R., jurnalist la T.V.R. , care a fost înregistrat

și difuzat în cadrul jurnalului de seară.

Cu

ocazia interviului telefonic, inculpata a afirmat că partea vătămată  H.C.I. și

soțul acesteia au instrumentat  un anumit dopaj între atleții români,

aflându-se în proces cu poliția din Paris și, în plus, a avut procese cu cel

mai mare ziar, din Europa “ L’ Equipe “ .

În

același interviu, inculpata a afirmat că partea vătămată a administrat

atletelor pe care le-a manageriat amfetamină cu eco și hormoni de creștere.

Cu

aceeași ocazie, inculpata a adresat părții vătămate cuvinte insultătoare , de

genul “ alcoolică” , “ dependentă de medicamente” , “ inconștientă de multe ori

chiar ce vorbește”,  faptă de natură a aduce atingere părții vătămate sub

aspect subiectiv, adică sub aspectul sentimentului de  prețuire pe care fiecare

om îl are față de el însuși.

Recursurile

declarate de partea vătămată H.C.I.

și inculpata S.G. au fost respinse,  ca

nefondate, prin decizia penală nr.1788/R din 30 octombrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală,  dată cu opinia separată a unui judecător, care a

apreciat că dosarul nu este în stare de judecată, întrucât procedura de citare

cu inculpata S.G. nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate prevederile

art.291 C. proc. pen.

Împotriva

deciziei penale menționate a declarat recurs în anulare  procurorul general al

Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând casarea ei și trimiterea

cauzei pentru rejudecarea recursului de către Tribunalul București, judecata

acestuia făcându-se în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu

inculpata.

Recursul

în anulare este întemeiat.

Potrivit

dispozițiilor  art.291 alin.1 C. proc. pen. “ judecata poate avea loc numai

dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită “ , iar alineatul

3 al aceluiași  articol statuează că  “ partea prezentă la un termen nu mai

este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi “.

De

asemenea, art.385

11

(1) C. proc. pen. stabilește că “ judecarea

recursului  se face cu citarea părților”.Nerespectarea acestor dispoziții

procedurale expres prevăzute este de natură să aducă o vătămare intereselor

părților  în cauză.

În

speță, la judecarea în recurs a cauzei,  recurenta inculpată S.G. a fost citată

prin afișare pentru primele termene de judecată , la care ea nu s-a prezentat.

Deși

inculpata nu s-a prezentat în instanță nici  la termenul de judecată din 19

iunie 2002, totuși în încheierea de amânare a cauzei eronat s-a consemnat că

recurenta inculpată S.G. s-a prezentat și a fost reprezentată de avocat ales,

în citativul  pentru următorul termen acordat, reținându-se greșit că ea are

termen în cunoștință.

Această

eroare a dus la  necitarea recurentei inculpate S.G.  pentru  termenele

următoare din 4  septembrie 2002, 25 septembrie 2002 și 16 octombrie 2002, în

încheierile întocmite înscriindu-se eronat că procedura de citare a fost “

legal îndeplinită “ , iar în citativ s-a menționat că ea are termen în

cunoștință.

Ca

urmare,  la ședința din 16 octombrie 2002, deși  recurenta inculpată a lipsit,

nefiind citată, lipsind și apărătorul ei, totuși cauza a fost soluționată în

fond.

Așa

fiind , necitarea recurentei inculpate, pentru motivul, eronat reținut, că ar

fi avut termen în cunoștință, reprezintă cazul de atacare cu recurs în anulare

a hotărârii definitive “ judecata având loc fără citarea legală a părților sau

cu procedura de citare neîndeplinită” ( art.410 alin. (1) partea a II-a , pct.

(5

1

) C. proc. pen.).

Pentru

aceste motive, urmează ca, în baza art. 414

1

alin. (1) raportat la

art. 385

15

pct. (2)  lit. c)  C. proc. pen. , să  fie  admis

recursul în anulare , să fie casată decizia penală pronunțată în cauză și să se

trimită cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea recursului declarat de

inculpata S.G., împotriva sentinței  penale nr.395 din 22 martie 2002  a

Judecătoriei sectorului 2 București .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1788/R din

30 octombrie  2002 a Tribunalului București, secția I  penală , privind pe

inculpata S.G.

Casează decizia penală nr.1788/R din 30 octombrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală.

Trimite cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea recursului

declarat de inculpata S.G. împotriva  sentinței penale nr.395 din 22 martie

2002 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 februarie 2004.