ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2004

Asupra

recursului în anulare de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Buftea, prin sentința penală nr.2238 din 9 decembrie 2002, a condamnat pe

inculpatul

N.GH.

la pedeapsa de 25.000.000 lei amendă

pentru infracțiunile de insultă și amenințare, prevăzute de art.205 și art.193

din C.pen., iar în baza art.33 lit.a și 34 lit.c C.pen., pedeapsa a fost

sporită la 35.000.000 lei.

In

temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d C.proc.pen., a achitat pe

inculpat pentru infracțiunea de calomnie prevăzută de  art.206 din C.pen.

Totodată,

în baza art.14, raportat la art.246 C.proc.pen., art.998 și art.999 C.civ., a

obligat pe inculpat să plătească 50.000.000 lei daune morale către partea

civilă V.F.

In

sfârșit, în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c, respectiv art.11 pct.2

lit.b și art.10 lit.h C.proc.pen., a achitat pe inculpații N.V. și N.G. pentru

infracțiunile prevăzute de  art.205, art.206 și art.193 din C.pen. și a

încetat procesul penal față de inculpata C.M. prin împăcare cu partea vătămată V.F.

S-a

reținut – printre altele, că la 24 august 2002,  inculpatul N.Gh. a amenințat

și insultat pe  V.F.

Tribunalul

București, prin decizia penală nr.322/R  din 3 martie 2003, a respins recursul

declarat de inculpat.

Impotriva

acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare – întemeiat pe  dispozițiile

art.409 și art.410  alin.1 partea I pct.1 C.proc.pen., susținând că instanța nu

s-a pronunțat asupra unei fapte cu care a fost sesizată prin  acțiunea penală

directă.

Recursul

în anulare este întemeiat, potrivit celor ce urmează.

In

conformitate cu dispozițiile art.317 C.proc.pen., judecata se mărginește la

fapta și  la persoana arătată în actul de  sesizare a instanței.

Totodată,

în caz de conexitate, potrivit art.35 alin.1 din același cod, competența de a

judeca toate faptele și pe  toți făptuitorii revine instanței mai întâi

sesizate, dacă competența ar aparține mai multor instanțe egale în grad.

Din

interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că, atunci când conexitatea

conform  faptei și făptuitorului atrage competența aceleiași instanțe, aceasta

este obligată  să soluționeze cauza, în ansamblul său, cu privire la faptele

și persoanele cu care a fost sesizată.

In

materia infracțiunilor prevăzute de art.279 alin.2 lit.a C.proc.pen. actul de

sesizare a instanței îl constituie plângerea prealabilă.

In

cauza de față, există două asemenea acte de  sesizare și anume plângerea

prealabilă formulată de V.F. împotriva lui N.G., N.V., G.N. și C.M.  respectiv,

plângerea prealabilă formulată de N.Gh. împotriva lui V.F. și C.I.

Această

din urmă plângere prealabilă, fiind adresată  inițial la 26 august 2002

organelor de poliție a fost trimisă, conform art.285 C.proc.pen., Judecătoriei

Buftea, formându-se dosarul penal nr.6859/2002.

La termenul

din 28 octombrie 2002,  constatând că cele două plângeri menționate se înscriu

în cazul de conexitate prevăzut de art.34 lit.d C.proc.pen., instanța a dispus

conexarea cauzelor, respectiv a dosarului nr.6859/2002 având ca obiect

plângerea prealabilă formulată de N.Gh., la dosarul nr.6008/2002, având ca

obiect plângerea prealabilă formulată de V.F.

Procedând

astfel, instanța s-a investit legal cu  soluționarea ambelor plângeri

prealabile, aspect care o obliga la citarea părților în bubla lor calitate,

precum  și la citarea lui C.I.  în calitate de inculpat.

Pe

lângă stabilirea cadrului procesual  în funcție de  noua calitate a părților,

instanța era obligată să le asigure drepturile și garanțiile procesuale

conferite de  poziția lor, să administraze probatoriul în funcție de noua

situație de fapt și juridică impusă de conexare și să pronunțe o hotărâre cu

privire la integralitatea faptelor și făptuitorilor cu care a fost sesizată.

Ignorând

în totalitate consecințele  juridice ce decurgeau din dispoziția de conexare, instanța

de fond a continuat procesul penal  numai în limitele sesizării inițiale,

aspect care nu a fost sesizat nici de instanța de control judiciar.

In

consecință, se impune admiterea recursului în  anulare, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării în

ansamblul ei,  urmând ca în cazul stabilirii vinovăției lui N.Gh., pedeapsa ce

îi va fi aplicată, cât și eventuala sa răspundere civilă delictuală să fie

cuantificate conform art.52, art.72 din C.pen. și art.998 din Codul civil,

respectiv gradului de culpă civilă și prejudiciului cert cauzat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție  împotriva  sentinței nr.2238 din 9 decembrie  2002 a Judecătoriei

Buftea și deciziei nr.322 din 3 martie 2003 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, privind pe inculpatul N.Gh.

Casează

hotărârile atacate și trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe –

respectiv Judecătoria Buftea.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.