ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4089/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2608 din 28 octombrie 2003, Tribunalul Călărași a admis în parte contestația formulată de reclamanții G.V., G.A. și G.T. împotriva dispoziției nr. 2365 din 28 august 2003 emisă de Primăria municipiului Călărași. A dispus anularea dispoziției contestate. A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești în cuantum de 282.350.000 lei, în cote de ⅓ fiecare, pentru imobilul - teren în suprafață de 1000 mp situat în Călărași. A dispus emiterea unei noi dispoziții conformă cu cele stabilite prin respectiva sentință. A respins capătul de cerere al reclamanților privind cheltuielile de judecată. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 752 din 30 aprilie 2004, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Călărași împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot și, pe fond, a respins contestația ca nefondată.

Î mpotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 6 iulie 2004. La 7 decembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru lipsa părților, constatând întrunite condițiile impuse de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 21 ianuarie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil. Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt. Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 7 decembrie 2005, data suspendării cauzei pentru lipsa părților, în condițiile în care nu s-a solicitat judecata în lipsă și până la 21 ianuarie 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părților nefiind întocmit nici un act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata perimat recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții G.V., G.T. și G.A. împotriva deciziei nr. 752 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.