ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4089/2010

Asupra recursului de față

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2608 din 28 octombrie 2003,

Tribunalul Călărași

a

admis în parte contestația formulată de reclamanții G.V.,

G.A. și G.T. împotriva dispoziției nr. 2365 din 28

august 2003 emisă de Primăria

municipiului Călărași. A dispus anularea dispoziției contestate. A constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești în cuantum de

282.350.000 lei, în cote de ⅓ fiecare, pentru imobilul - teren în

suprafață de 1000 mp situat în Călărași. A dispus emiterea unei noi dispoziții

conformă cu cele stabilite prin respectiva sentință. A respins capătul de

cerere al reclamanților privind cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia

nr. 752 din 30

aprilie

2004,

a admis

apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Călărași împotriva sentinței

tribunalului, pe care a schimbat-o în tot și, pe fond, a respins contestația ca

nefondată.

Î

mpotriva acestei ultime decizii au declarat recurs

reclamanții,

care a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 6 iulie 2004.

La 7 decembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru

lipsa părților, constatând întrunite condițiile impuse de art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ.

Dosarul

a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 21 ianuarie 2010, în vederea

discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta

Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an.

Din redactarea textului de

lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese

caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și

corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică

care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a

procesului civil.

Perimarea se înfățișează

însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului

prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul

nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Cum în cauză dosarul a rămas

în nelucrare de la 7 decembrie 2005, data suspendării cauzei pentru lipsa

părților, în condițiile în care nu s-a solicitat judecata în lipsă și până la

21 ianuarie 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina

părților nefiind întocmit nici un act de procedură, prin aplicarea art. 248

alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de reclamanții G.V., G.T. și G.A. împotriva deciziei nr. 752 din 30

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.