ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9187/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 197 din 2

martie 2004 Tribunalul Călărași admis contestația formulată de către

contestatorul P.N., împotriva deciziei nr. 6046 din 22 decembrie 2003 emisă de

Primarul municipiului Călărași în numele și pentru unitatea administrativ

teritorială a municipiului Călărași și pe cale de consecință: a anulat

dispoziția menționată; a admis cererea reclamantului formulată în baza Legii

nr. 10/2001 cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp; a dispus acordarea

de despăgubiri pentru acest imobil în sumă de 315.000.000 lei; a respins

cererea pârâtei de chemare în judecată a prefectului și Prefecturii Călărași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) și

(8) din Legea nr. 10/2001 în sensul că pârâta Primăria municipiului Călărași în

mod corect a acordat reclamantului despăgubiri prin echivalent pentru terenul

revendicat, 1000 mp care în prezent este ocupat.

Curtea de Apel

București prin decizia civilă nr. 760 din 25 aprilie 2005 a respins ca

nefondate apelurile Primăriei Municipiului Călărași prin primar și Prefectura

județului Călărași prin Prefect, declarate împotriva sentinței civile nr. 197

din 2 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Călărași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, în mod judicios tribunalul apreciind că în cauză sunt aplicabile

prevederile art. 11 alin. (8) din legea menționată, acordând despăgubiri prin

echivalent bănesc pentru terenul, 1000 mp revendicat.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs Primăria Municipiului Călărași prin primar și

Prefectura Călărași prin prefect.

Primăria Călărași prin primar

critică decizia atacată ca fiind nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., deoarece:

- În mod greșit instanțele a statuat

că reclamantul P.N. este îndreptățit să fie despăgubit prin echivalent bănesc

pentru terenul în suprafață de 1000 mp, de vreme ce art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 prevede că de astfel de despăgubiri beneficiază numai persoanele

care le-au fost preluate abuziv imobilele cu destinație de locuință. Or, în

speță terenul menționat nu are destinație de locuință.

Prefectura Călărași, prin prefect

critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. deoarece:

- Dacă s-ar accepta interpretarea

dată de instanța de apel dispozițiilor art. 24 alin. (2), fără a se ține seama

de celelalte dispoziții ale Legii nr. 10/2001, respectiv art. 11 alin. (8)

coroborat cu art. 18 lit. b) din aceeași lege, ar însemna că, în toate

cazurile, indiferent de situație și fără distincție, măsurile reparatorii pot

consta în despăgubiri. Or, nu aceasta a fost voința legiuitorului.

Cum

motivele de recurs a celor două recurente sunt asemănătoare, ele vor fi tratate

împreună.

Recursurile nu sunt

fondate.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care terenul

expropriat și revendicat este ocupat integral, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent conforma art. 11 alin. (8) din aceeași lege, respectiv:

acordarea de titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital.

Însă, instanțele în mod judicios au

statuat faptul că, aceste opțiuni de restituire prin echivalent, se referă

conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării

cauzei, la imobilele cu altă destinație decât aceea de locuință, deoarece

conform art. 24 alin. (2) din aceeași lege, în vigoare la data soluționării

cauzei, în cazul imobilelor cu destinație de locuință, dacă restituirea în

natură nu este posibilă, oferta de restituie prin echivalent se poate face sub

forma unor despăgubiri bănești stabilite conform art. 36-40 din legea în

vigoare la data soluționării, persoana îndreptățită putând, însă, opta pentru

celelalte forme de restituire prin echivalent, opțiune ce nu a fost exprimată

în cauză.

Așadar, prin prisma art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanțele au apreciat că în cauză nu

sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (8) din lege și au dispus acordarea

de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în consecință

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâta

Primăria municipiului Călărași prin primar și de chematul în garanție prefectul

județului Călărași împotriva deciziei nr. 760 din 25 aprilie 2005 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 noiembrie

2005.