ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9187/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 197 din 2 martie 2004 Tribunalul Călărași admis contestația formulată de către contestatorul P.N., împotriva deciziei nr. 6046 din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Călărași în numele și pentru unitatea administrativ teritorială a municipiului Călărași și pe cale de consecință: a anulat dispoziția menționată; a admis cererea reclamantului formulată în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp; a dispus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil în sumă de 315.000.000 lei; a respins cererea pârâtei de chemare în judecată a prefectului și Prefecturii Călărași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 în sensul că pârâta Primăria municipiului Călărași în mod corect a acordat reclamantului despăgubiri prin echivalent pentru terenul revendicat, 1000 mp care în prezent este ocupat. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 760 din 25 aprilie 2005 a respins ca nefondate apelurile Primăriei Municipiului Călărași prin primar și Prefectura județului Călărași prin Prefect, declarate împotriva sentinței civile nr. 197 din 2 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Călărași. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin prisma dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în mod judicios tribunalul apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (8) din legea menționată, acordând despăgubiri prin echivalent bănesc pentru terenul, 1000 mp revendicat.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs Primăria Municipiului Călărași prin primar și Prefectura Călărași prin prefect. Primăria Călărași prin primar critică decizia atacată ca fiind nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit instanțele a statuat că reclamantul P.N. este îndreptățit să fie despăgubit prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1000 mp, de vreme ce art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că de astfel de despăgubiri beneficiază numai persoanele care le-au fost preluate abuziv imobilele cu destinație de locuință. Or, în speță terenul menționat nu are destinație de locuință. Prefectura Călărași, prin prefect critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. deoarece: - Dacă s-ar accepta interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor art. 24 alin. (2), fără a se ține seama de celelalte dispoziții ale Legii nr. 10/2001, respectiv art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 18 lit. b) din aceeași lege, ar însemna că, în toate cazurile, indiferent de situație și fără distincție, măsurile reparatorii pot consta în despăgubiri. Or, nu aceasta a fost voința legiuitorului. Cum motivele de recurs a celor două recurente sunt asemănătoare, ele vor fi tratate împreună. Recursurile nu sunt fondate. Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care terenul expropriat și revendicat este ocupat integral, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent conforma art. 11 alin. (8) din aceeași lege, respectiv: acordarea de titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Însă, instanțele în mod judicios au statuat faptul că, aceste opțiuni de restituire prin echivalent, se referă conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării cauzei, la imobilele cu altă destinație decât aceea de locuință, deoarece conform art. 24 alin. (2) din aceeași lege, în vigoare la data soluționării cauzei, în cazul imobilelor cu destinație de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituie prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești stabilite conform art. 36-40 din legea în vigoare la data soluționării, persoana îndreptățită putând, însă, opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, opțiune ce nu a fost exprimată în cauză.

Așadar, prin prisma art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanțele au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (8) din lege și au dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în consecință recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Călărași prin primar și de chematul în garanție prefectul județului Călărași împotriva deciziei nr. 760 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.