ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2010

HOTĂRÂRE
12.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 938 din 29 mai

2008 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis contestația formulată de E.V.

împotriva dispoziției nr. 7665 din 7 noiembrie 2007 emisă de Primarul comunei

Călărași, pe care a modificat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să

acorde despăgubiri pentru imobilul din Călărași, compus din suprafață de 850 mp,

iar nu 250 mp, așa cum în mod greșit s-a reținut prin dispoziția atacată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că din ansamblul probelor administrate rezultă că autorul

reclamantei – C.D. – a fost proprietarul suprafeței de 850 mp situată în

Călărași, suprafață nediminuată până la data exproprierii acesteia prin

Decretul nr. 331/1988.

Soluția a fost menținută de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 883 din 25

noiembrie 2008, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul

pârâtului.

Împotriva ultimei hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs, pârâtul Primarul Municipiului Călărași, reiterând

criticile din apel și fără să arate temeiul de drept.

Susținerea de fapte și afirmații din

cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic,

în așa fel încât să se poată reține cel puțin din oficiu, o critică susceptibilă

de a fi încadrată în cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.

Recursul este nul.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar,

simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după

cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este

nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe

cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt

arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs

invocat.

În prezenta cauză,

recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Acesta a declarat recurs în

termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în textele invocate.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în

măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă

explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu

a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în

discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile recurentului,

care nu fac posibilă încadrarea în motivele de recurs invocate și nici în alte

motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a

fi examinate pe fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata nul recursul declarat de pârât.

Constată nul recursul declarat

de pârâtul Primarul

municipiului Călărași împotriva deciziei nr. 883 din 25 noiembrie 2008 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 16 din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava,
ÎCCJ 2005-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9187/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 197 din 2 martie 2004 Tribunalul Călărași admis contestația formulată de către contestatorul P.N., împotriva deciziei nr. 6046
ÎCCJ 2010-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1665/2010
e de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate recurenta reclamantă reproșează instanței de apel că: - desființând în tot sentința, instanța s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare cu încăl
ÎCCJ 2007-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2550/2007
iar părțile nu au formulat obiecțiuni la această expertiză. Ca atare, avându-se în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001, care prevede că oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma despăgubirilor bănești
ÎCCJ 2008-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1438/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 12 octombrie 2006, P.A.M., a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., în contradictoriu cu Primăria
Sursă