ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7112/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 decembrie 2000,

contestatorul N.I. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Călărași,

solicitând anularea dispoziției nr. 2133 din 30 iulie 2003 emisă în baza Legii

nr. 10/2001 și emiterea unei alte dispoziții, prin care să i se acorde

despăgubiri bănești.

În motivarea contestației,

contestatorul a susținut că:

- la 4 iunie 2001, a cerut pârâtei

să-i acorde măsuri reparatorii pentru terenul de 500 mp, situat în Călărași,

expropriat în anul 1987 și ocupat în prezent de alte construcții;

- prin actul atacat s-a stabilit că

suma echivalentă acestui teren este de 151.175.000 lei dar s-a dispus acordarea

ei sub forma de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001;

- imobilul expropriat avea însă

destinația de locuință și ca atare, în temeiul art. 24 din aceeași lege, el

este îndreptățit la despăgubiri bănești.

Pârâta s-a opus admiterii acțiunii

și, la 22 ianuarie 2004, a chemat în garanție pe prefectul județului Călărași

și Prefectura județului Călărași, solicitând obligarea acestora la plata

eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii de chemare în

garanție pârâta a susținut că:

- notificarea reclamantului a fost

adresată inițial Prefecturii județului Călărași, care i-a trimis-o spre

competentă soluționare, apreciind că în privința imobilului în discuție sunt

incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001;

- s-a conformat îndrumărilor prefectului

județului Călărași (care, potrivit art. 52 din H.G. nr. 498/2003, exercită

control asupra entităților implicate în faza administrativă a soluționării

notificărilor) deoarece, altfel, chematul în garanție ar fi acționat-o în

justiție pentru anularea dispoziției).

La cererea contestatorului și

pârâtei, în cauză a fost introdus primarul municipiului Călărași, în calitate

de pârât.

Tribunalul Călărași, prin sentința

civilă nr. 286 din 10 martie 2004, a admis contestația și, pe cale de

consecință:

- a anulat punctul 2 al

contestației, referitor la modalitățile de acordare a măsurilor reparatorii;

- a stabilit ca N.I., persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, beneficiază de despăgubiri în echivalent

bănesc în cuantumul stabilit prin dispoziția atacată, respectiv 151.175.000

lei;

- a menținut în rest dispoziția

atacată;

- a dispus ca hotărârea să fie

comunicată Prefecturii județului Călărași, pentru luarea măsurilor ce se impun

de către Primăria Călărași;

S-a reținut că:

- imobilul expropriat avea

destinația de locuință;

- drept urmare, în speță sunt

operante dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece doar

acest text face distincție între imobilele cu destinație de locuință și

celelalte imobile (ca și art. 9), art. 11 alin. (8) făcând trimitere generală

la toate categoriile de imobile.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 938

din 9 septembrie 2004, a respins excepția invocată de N.I., precum și apelurile

declarate de pârâtă, chematul în garanție prefectul județului Călărași și

contestator, ca nefondate.

S-a reținut că:

- Primăria municipiului Călărași are

calitate procesuală deoarece apare în cererea introductivă, a figurat ca parte

în procesul de fond și a fost obligată prin sentința sa să ia măsurile ce se

impun;

- contestatorul a solicitat explicit

anularea dispoziției doar în privința modalităților de acordare a măsurilor

reparatorii, astfel că în cauză nu a fost încălcat principiul disponibilității;

- instanța de fond nu a stabilit

nici o obligație în sarcina Prefecturii județului Călărași;

- interpretarea dată de prima

instanță art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (8) și art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 este corectă.

Prefectul județului Călărași a

declarat recurs, întemeiat pe art. 304 cpt. 6, 7, 9 și urm. C. proc. civ.,

susținând că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece, potrivit art. 11 din Legea

nr. 10/2001, care are natura unei norme speciale, pentru imobilele expropriate

nu se pot acorda măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Această critică nu poate fi primită

deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în

garanție și nu a stabilit nici o obligație în sarcina recurentului.

Așa fiind, recursul declarat în

cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

chematul în garanție prefectul județului Călărași împotriva deciziei civile nr.

938/A din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și de litigii de muncă.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2005.