ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4387/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta I.E. a contestat

dispoziția nr. 2355 din 28 august 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de

Primarul municipiului Călărași, solicitând să se dispună:

- anularea acesteia pentru

nelegalitate și netemeinicie;

- obligarea pârâtei Primăria

municipiului Călărași de a emite o altă dispoziție prin care să i se acorde

despăgubiri bănești în condițiile reglementării menționate.

În motivarea contestației s-a arătat

că pentru terenul de 500 mp, situat în Călărași, expropriat prin Decretul nr.

353/1981 și ocupat în totalitate de construcții noi, reclamanta a solicitat

măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Dispoziția atacată a stabilit că

suma echivalentă bunului în litigiu este de 133.807.000 lei însă în mod nelegal

ea a fost acordată sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate

pe pârâta de capital. Or, reclamanta a arătat că imobilul a avut destinația de

locuință, astfel că sunt incidente prevederile art. 24 pct. 2 din Legea nr.

10/2001 privind acordarea de despăgubiri bănești.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea contestației, susținând că au fost în mod corect aplicate

prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

La termenul de judecată de la 28

ianuarie 2004 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Prefectului și

a Prefecturii județului Călărași pentru ca aceștia să răspundă pentru

eventualele cheltuieli de judecată ocazionate de proces întrucât ei coordonează

și stabilesc prin indicații obligatorii modul de acordare a despăgubirilor în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a dispus la același

termen introducerea în cauză a celor doi intervenienți forțați iar prin

sentința civilă nr. 287 din 10 martie 2004 a admis contestația.

A fost anulată în parte dispoziția

atacată, respectiv pct. 2 referitor la modalitatea de acordare a măsurilor

reparatorii, stabilindu-se că persoana îndreptățită beneficiază de despăgubiri

în echivalent bănesc în cuantum de 133.807.000 lei.

S-au menținut celelalte prevederi

ale dispoziției.

Instanța a reținut în esență că

întrucât imobilul expropriat avea destinația de locuință, sunt incidente

prevederile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de

despăgubiri bănești, neavând relevanță, sub acest aspect, dacă este vorba

despre un imobil expropriat sau intrat în alt mod în patrimoniul statului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri pârâta Primăria municipiului Călărași și chematul în garanție

Prefectul județului Călărași, susținând în esență că dacă imobilul cu

destinația de locuință a fost demolat înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001 (situația din speță), măsurile reparatorii prin echivalent sunt

cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege, respectiv titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ori acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Intimata-contestatoare a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate și invocând

excepția lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Călărași.

Curtea de Apel București prin

decizia civilă nr. 937 din 9 septembrie 2004, a respins excepția ca nefondată,

reținând că judecata cauzei în primă instanță s-a desfășurat în contradictoriu

și cu Primăria municipiului Călărași.

În ceea ce privește apelurile,

acestea au fost respinse ca nefondate, cu o motivare similară celei a

tribunalului, axată pe ideea că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 au prioritate în privința modalității de acordare a măsurilor

reparatorii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri Primăria municipiului Călărași și Prefectul Județului

Călărași, criticând-o pentru greșita aplicare a prevederilor art. 24 din Legea

nr. 10/2001 și reiterând susținerile din apel referitoare la măsurile

reparatorii prin echivalent aplicabile în cauză.

Intimata-contestatoare a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul declarat de către pârâta

Primăria municipiului Călărași este nul în condițiile art. 302

1

lit.

d) C. proc. civ., lipsind semnătura reprezentantului acestei persoane juridice.

Înalta Curte a acordat un termen

tocmai pentru a se complini această neregularitate prevăzută de lege sub

sancțiunea nulității însă recurenta nu a înțeles că procedeze în consecință,

astfel încât cererea de recurs va fi anulată.

În ceea ce privește recursul

chematului în garanție Prefectul județului Călărași, acesta este întemeiat în

sensul considerațiilor ce succed.

Situația de fapt ce rezultă în mod

necontestat din probatoriile administrate are în vedere un teren expropriat, pe

care ulterior s-au construit edificii noi care fac imposibilă restituirea în

natură.

În acest context faptic, Înalta

Curte constată că au prioritate în aplicare prevederile art.11 din Legea nr.

10/2001, în speță alin.8, ca norme speciale ce vizează doar preluările abuzive

sub forma exproprierii.

Neținând seama de principiul

specialia generalibus derogant, instanțele au dat eficiență în mod greșit unui

text cu caracter de principiu, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care se

referă la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în ipoteza în care imobilul

există în materialitatea sa dar restituirea în natură nu este posibilă.

În situația de fapt a cauzei de

față, măsurile reparatorii sunt însă cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, astfel cum în mod corect s-a apreciat prin dispoziția

administrativă atacată. Chiar dacă modul de redactare a textelor nu este la

adăpost de orice critică, interpretarea lor coroborată conduce la concluzia că

persoana îndreptățită are la îndemână, în ipoteza de fapt specifică speței,

posibilitatea de a alege doar între restituirea prin acordare de titluri de

valoare nominală, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital ori compensarea cu alte bunuri sau servicii.

În consecință, potrivit prevederilor

art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., se va admite

recursul chematului în garanție, se va modifica în parte decizia și se va

admite apelul acestuia împotriva sentinței pronunțate de Tribunal.

Dispunându-se schimbarea în

totalitate a sentinței, se va respinge contestația ca neîntemeiată, actul

administrativ fiind legal sub toate aspectele.

Urmează a se menține celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de chematul

în garanție Prefectul județului Călărași împotriva deciziei nr. 937 din 9

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru

litigii de muncă.

Modifică în parte decizia în sensul

că:

Admite apelul declarat de chematul

în garanție împotriva sentinței civile nr. 287 din 10 martie 2004 a

Tribunalului Călărași.

Schimbă în tot sentința, în sensul

că respinge contestația, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Anulează recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Călărași pentru lipsa semnăturii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2006.