ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4387/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta I.E. a contestat dispoziția nr. 2355 din 28 august 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului Călărași, solicitând să se dispună: - anularea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie; - obligarea pârâtei Primăria municipiului Călărași de a emite o altă dispoziție prin care să i se acorde despăgubiri bănești în condițiile reglementării menționate. În motivarea contestației s-a arătat că pentru terenul de 500 mp, situat în Călărași, expropriat prin Decretul nr. 353/1981 și ocupat în totalitate de construcții noi, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Dispoziția atacată a stabilit că suma echivalentă bunului în litigiu este de 133.807.000 lei însă în mod nelegal ea a fost acordată sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe pârâta de capital. Or, reclamanta a arătat că imobilul a avut destinația de locuință, astfel că sunt incidente prevederile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de despăgubiri bănești. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației, susținând că au fost în mod corect aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

La termenul de judecată de la 28 ianuarie 2004 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Prefectului și a Prefecturii județului Călărași pentru ca aceștia să răspundă pentru eventualele cheltuieli de judecată ocazionate de proces întrucât ei coordonează și stabilesc prin indicații obligatorii modul de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001. Tribunalul a dispus la același termen introducerea în cauză a celor doi intervenienți forțați iar prin sentința civilă nr. 287 din 10 martie 2004 a admis contestația. A fost anulată în parte dispoziția atacată, respectiv pct. 2 referitor la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, stabilindu-se că persoana îndreptățită beneficiază de despăgubiri în echivalent bănesc în cuantum de 133.807.000 lei.

S-au menținut celelalte prevederi ale dispoziției. Instanța a reținut în esență că întrucât imobilul expropriat avea destinația de locuință, sunt incidente prevederile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de despăgubiri bănești, neavând relevanță, sub acest aspect, dacă este vorba despre un imobil expropriat sau intrat în alt mod în patrimoniul statului. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri pârâta Primăria municipiului Călărași și chematul în garanție Prefectul județului Călărași, susținând în esență că dacă imobilul cu destinația de locuință a fost demolat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (situația din speță), măsurile reparatorii prin echivalent sunt cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ori acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate și invocând excepția lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Călărași. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 937 din 9 septembrie 2004, a respins excepția ca nefondată, reținând că judecata cauzei în primă instanță s-a desfășurat în contradictoriu și cu Primăria municipiului Călărași. În ceea ce privește apelurile, acestea au fost respinse ca nefondate, cu o motivare similară celei a tribunalului, axată pe ideea că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au prioritate în privința modalității de acordare a măsurilor reparatorii. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Primăria municipiului Călărași și Prefectul Județului Călărași, criticând-o pentru greșita aplicare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 și reiterând susținerile din apel referitoare la măsurile reparatorii prin echivalent aplicabile în cauză.

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Recursul declarat de către pârâta Primăria municipiului Călărași este nul în condițiile art. 302 1 lit. d) C. proc. civ., lipsind semnătura reprezentantului acestei persoane juridice. Înalta Curte a acordat un termen tocmai pentru a se complini această neregularitate prevăzută de lege sub sancțiunea nulității însă recurenta nu a înțeles că procedeze în consecință, astfel încât cererea de recurs va fi anulată. În ceea ce privește recursul chematului în garanție Prefectul județului Călărași, acesta este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Situația de fapt ce rezultă în mod necontestat din probatoriile administrate are în vedere un teren expropriat, pe care ulterior s-au construit edificii noi care fac imposibilă restituirea în natură. În acest context faptic, Înalta Curte constată că au prioritate în aplicare prevederile art.11 din Legea nr. 10/2001, în speță alin.8, ca norme speciale ce vizează doar preluările abuzive sub forma exproprierii. Neținând seama de principiul specialia generalibus derogant, instanțele au dat eficiență în mod greșit unui text cu caracter de principiu, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care se referă la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în ipoteza în care imobilul există în materialitatea sa dar restituirea în natură nu este posibilă.

În situația de fapt a cauzei de față, măsurile reparatorii sunt însă cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum în mod corect s-a apreciat prin dispoziția administrativă atacată. Chiar dacă modul de redactare a textelor nu este la adăpost de orice critică, interpretarea lor coroborată conduce la concluzia că persoana îndreptățită are la îndemână, în ipoteza de fapt specifică speței, posibilitatea de a alege doar între restituirea prin acordare de titluri de valoare nominală, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensarea cu alte bunuri sau servicii. În consecință, potrivit prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., se va admite recursul chematului în garanție, se va modifica în parte decizia și se va admite apelul acestuia împotriva sentinței pronunțate de Tribunal. Dispunându-se schimbarea în totalitate a sentinței, se va respinge contestația ca neîntemeiată, actul administrativ fiind legal sub toate aspectele. Urmează a se menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de chematul în garanție Prefectul județului Călărași împotriva deciziei nr. 937 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru litigii de muncă. Modifică în parte decizia în sensul că: Admite apelul declarat de chematul în garanție împotriva sentinței civile nr. 287 din 10 martie 2004 a Tribunalului Călărași. Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge contestația, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Anulează recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Călărași pentru lipsa semnăturii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2006.