ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10033/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10033/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Urmare notificării

formulată și transmisă de C.M. potrivit prevederilor art. 21 din

Legea nr. 10/2001, Primarul municipiului Călărași a emis

dispoziția nr. 6812 din 13 noiembrie 2004, prin care a propus

notificatoarei măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de

164.723.024 lei pentru imobilul situat în municipiul Călărași, județul

Călărași, cerându-i să opteze, în termen de 60 zile, fie

pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, fie pentru acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

C.M. a contestat în justiție

dispoziția de mai sus susținând că este nelegală sub următoarele

aspecte:

- greșit s-au acordat, la

alegere, una din măsurile reparatorii prin echivalent menționate în

dispoziție, fiind îndreptățită la măsura reparatorie

prin echivalent constând în despăgubiri bănești;

- suma de 164.723.024 lei

reprezintă ⅓ din valoarea imobilului de 494.169.072 lei

stabilită prin dispoziție, deși este îndreptățită

la beneficiul măsurilor reparatorii în echivalentul întregului imobil;

- imobilul a fost subevaluat, având o valoare

reală mai mare decât cea de 494.169.072 lei.

Tribunalul

Călărași a pronunțat sentința civilă nr. 151 din

15 martie 2005, prin care a admis în parte contestația în contradictoriu

cu Primarul și Primăria municipiului Călărași, a

modificat art. 1 din dispoziția contestată în sensul că valoarea

măsurilor reparatorii în echivalent acordate contestatoarei este de

494.169.072 lei în loc de 174.723.024 lei și a respins celelalte capete de

cerere ale contestației.

Apelul declarat de contestatoare a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 168 A din 04 aprilie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestatoarea C.M. a declarat

recurs, în dezvoltarea căruia a susținut în fapt și în

esență că apelul pe care l-a declarat a fost respins

nejustificat pentru că fondul pricinii nu a fost judecat, iar

hotărârea primei instanțe a fost dată fără să fi

fost citată și cu încălcarea dreptului său la apărare

garantat prin Constituție, precum și cu nerespectarea prevederilor

din Legea nr. 247/ 2005 referitoare la soluționarea cererii de

despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Examinând cauza, Înalta Curte

constată cele ce succed.

Așa cum rezultă din

declarația de apel aflată la fila 2 în dosarul nr. 1919/2005

soluționat prin decizia recurată, C.M. a invocat, pe lângă

critici vizând fondul pricinii, un motiv de apel distinct prin care a susținut

că prima instanță a judecat contestația fără

să o fi citat la termenul din 15 martie 2005, termen la care au avut loc

dezbaterile și la care a fost dată hotărârea supusă

apelului.

Cu alte cuvinte, prin acest motiv de

apel contestatoarea a susținut că judecata în prima

instanță s-a făcut în lipsa sa fără să fi fost

legal citată la dezbaterea fondului.

Din lecturarea deciziei recurate

rezultă că instanța de apel a reținut în considerente toate

motivele de apel formulate de contestatoare, inclusiv cel mai sus arătat,

dar a cercetat și rezolvat numai motivele de apel vizând fondul pricinii,

omițând să examineze motivul de apel referitor la neregulata citare a

contestatoarei pentru termenul în care a fost judecată pricina în primă

instanță, nepronunțându-se în nici un fel asupra acestui motiv

de apel.

Asemenea omisiune constituie o

încălcare esențială a legii, anume a dispozițiilor art. 129

alin. (6) C. proc. civ. aplicabile prin art. 298 C. proc. civ., și duce la

casarea hotărârii, deoarece instanța de apel nu poate să lase

nesoluționat unul din motivele de apel cu a cărei judecare a fost

legal sesizată.

Ca urmare, este incident cazul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., primul motiv de recurs

fiind astfel întemeiat, chiar dacă formularea sa nu este întocmai celor

mai sus constatate, dar este evident că, reiterând pe calea recursului

motivul de apel referitor la neregulata sa citare cu prilejul

judecății în primă instanță, contestatoarea a avut

drept scop înlăturarea acelei nelegalități pe calea recursului.

Ori, pentru a se stabili

existența sau inexistența neregularității a cărei

îndreptare se cere, este absolut necesar ca instanța de apel să

cerceteze motivul de apel cu acest obiect, ceea ce instanța de recurs nu

poate face pentru prima dată decât sărind nepermis peste un grad de

jurisdicție.

Consecință celor ce preced

și în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 313 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de C.M.

împotriva deciziei nr. 168/A din 4 aprilie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 decembrie 2006..