ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1404/2008

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2005, C.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6812/2004, emisă de Primarul municipiului Călărași.

In motivarea contestației a arătat că, în mod greșit prin dispoziția emisă de primar s-a stabilit ca despăgubire numai suma de 164.723.024 lei, respectiv ⅓ din suma de 494.160.072 lei, cât reprezintă valoarea despăgubirilor calculate de organele de specialitate ale Primăriei Călărași, că defuncta V.D. a fost în întreținerea familiei sale, având ultimul domiciliului în București, situație în care reclamanta a convenit cu surorile ei comoștenitoare, că atât imobilul ce face obiectul despăgubirilor, cât și apartamentul din Călărași, să-i revină, așa cum rezultă din partajul succesoral realizat, cât și din declarațiile autentice ale celor două

comoștenitoare, prin care au renunțat la imobilul demolat pentru care s-au cerut

despăgubiri.

Mai arată că, prin dispoziția contestată, unitatea deținătoare a făcut propunerea acordării de titluri cu valoare nominală sau acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, dar că, prin art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se stabilește că, „în cazul imobilelor cu destinație de locuință", oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, prevedere legală ignorată.

A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă prin care s-a contestat valoarea măsurilor reparatorii propuse (de 494.169.072 lei) ca neîntemeiat.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent constând în despăgubiri bănești.

Instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Sub un prim aspect, s-a avut în vedere că, în motivarea hotărârii apelate, corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea deținătoare, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (în reglementarea actuală a textului, după modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005).

Pe de altă parte, în virtutea noilor prevederi legislative, așa cum s-a arătat, procedura de urmat implică și evaluarea pretențiilor de către un evaluator autorizat, potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Instanța recurs a mai constatat că instanța de apel a reținut în considerente toate motivele de apel, formulate de contestatoare, inclusiv cel arătat mai sus, în legătură cu procedura de citare, dar a cercetat și rezolvat numai motivele de apel vizând fondul pricinii, omițând să examineze motivul de apel referitor la neregulata citare a contestatoarei pentru termenul la care a fost judecată pricina în primă instanță, nepronunțându-se în nici un fel asupra acestui motiv.

A mai reținut că, o asemenea omisiune constituie o încălcare esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art.129 alin. (6) C. proc. civ. și duce la casarea hotărârii, deoarece instanța de apel nu poate să lase nesoluționat unul dintre motivele de apel cu a cărei judecare a fost legal sesizată.

In rejudecare, prin raportare la motivele de apel și la dispozițiile deciziei de

casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat fondat apelul pentru următoarele considerente:

Curtea a reținut că pentru termenul din 15 martie 2005, când s-a judecat pricina la instanța de fond, reclamanta nu a fost citată, neavând nici termen în cunoștință, astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 85 C. proc. civ.

Împotriva ultimei hotărâri, au declarat recurs pârâții Primăria municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași, fără a indica în drept motivul de recurs avut în vedere.

În dezvoltarea cererii de recurs, pârâții fac o prezentare a evoluției cauzei de la data sesizării instanței și până în această fază procesuală, evidențiind susținerile părților și soluțiile motivate ale instanțelor în fiecare fază procesuală, ca în final să facă aprecieri de fond cu privire la soluția ce se impune a fi dată în

cauză, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată.

S

e analizează mai multe texte din această lege, concluzionând că evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor constând în titluri de despăgubire, oferite de fondul proprietatea se va face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conchide, că instanța de apel a reținut corect că notificarea reclamantei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, cu luarea în considerare a documentației aferente, astfel că, dispoziția emisă a fost dată cu respectarea prevederilor în materie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei civile.

Se impune a fi reținut că recurenții omit să observe că, prin decizia recurată a fost admis apelul reclamantei și desființată hotărârea instanței de fond, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru încălcarea normelor de

procedură, privind necitarea legală a părților în proces, fără a se face nicio critică

sub acest aspect.

Citarea este un act procedural prin care se realizează încunoștințarea

părților despre existența procesului civil., despre locul și data judecății. Acest act

procedural se realizează atât în faza inițială a procesului, cât și în fazele succesive ale judecății.

Prin citarea părților se traduc în practică două dintre ele mai importante principii ale procedurii judiciare: contradictorialitatea și dreptul la apărare. Numai în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății, ele sunt puse

într-o situație de egalitate, în sensul că își pot pregătit apărarea, pentru ca apoi să

prezinte în contradictoriu și într-o ședință publică toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei.

Tocmai datorită importanței actului procedural al citării, legea îi impune judecătorului și obligații corespunzătoare. Astfel, potrivit art. 85 C. proc. civ.: „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".

La rândul său, art. 107 C. proc. civ. îl obligă pe președintele instanței să verifice

dacă părțile au fost legal citate și să dispună amânarea judecății ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Această obligație îi este impusă judecătorului sub sancțiunea nulității actelor de procedură întocmite în cauză.

Dispozițiile procedurale privitoare la citarea părților au un caracter imperativ, iar nesocotirea lor conduce la nulitatea hotărârii pronunțate de instanță.

In sistemul nostru procesual, citarea părților reprezintă o regulă esențială, excepțiile fiind admise de lege doar în anumite situații, strict determinate și pentru motive particulare. Trebuie reținut însă, că ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este doar

citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal

sau prin reprezentant.

În speță, este cert că, la data soluționării cauzei de către instanța de fond prin sentința civilă nr. 151 din 15 martie 2005 de către Tribunalul Călărași, reclamanta nu a fost citată în mod legal și nici nu a avut termen în cunoștință, fiind încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al părții.

Prin nerespectarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., hotărârea este dată cu încălcarea legii, astfel că în mod corect s-a admis apelul, hotărârea instanței de fond a fost desființată și cauza s-a trimis spre o nouă judecare.

In aceste condiții, sunt nerelevante celelalte motive de recurs invocate de recurenți, față de motivul de ordine publică ce a dus la admiterea apelului și trimiterea spre rejudecare a cauzei.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere toate criticile invocate de părți

pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași împotriva deciziei nr. 331A din 23 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2008.