ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6396/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1306 din 16

noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtului Primarul Municipiului

Călărași.

S-a dispus anularea în parte a

dispoziției nr. 2010 din 15 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului

Călărași, numai în ceea ce privește măsurile reparatorii acordate reclamantului

B.C. , stabilindu-se valoarea acestora la 189.410.100 lei.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale dispoziției nr. 2010 din 15 martie 2004 emisă de Primarul

Municipiului Călărași.

Au fost obligați pârâții la plata

către reclamantă a sumei de 4.164.000 lei cheltuieli de judecată.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere actele dosarului, față de care s-au reținut următoarele:

Terenul în suprafață de 300 mp

situat în Călărași, a fost expropriat de la reclamant prin Decretul

Prezidențial nr. 467/1979 privind exproprierea unor terenuri și construcții.

Fiind o expropriere, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 întrucât terenul

este ocupat integral de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea și nu art.

24 alin. (2) din aceeași lege, întrucât prevederile dispozițiilor legale

reprezintă o normă specială și se aplică cu prioritate.

S-a apreciat că măsurile reparatorii

prin echivalent sunt cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001 și că în

mod corect prin dispoziția emisă s-a făcut reclamantului oferta de acordare de

măsuri reparatorii în echivalent în titluri de valoare sau acțiuni [art. 11

alin. (8) din lege], nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din lege

care ar fi îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

constând în despăgubiri bănești.

Având în vedere că prin raportul de

expertiză efectuat în cauză, necontestat de nici una dintre părți, s-a stabilit

o valoare mai mare pentru imobilul în cauză, tribunalul a anulat în parte

dispoziția contestată numai în ceea ce privește cuantumul măsurilor

reparatorii.

Prin decizia nr. 1574 din 14

decembrie 2005 s-au respins apelurile declarate de către ambele părți, în

motivarea deciziei reținându-se următoarele argumente:

Primăria Municipiului Călărași,

Primarul Municipiului Călărași, nu și-a motivat apelul, iar instanța a făcut

aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ., luându-se în considerare apărările

și dovezile invocate de parte în primă instanță.

Apelantul-reclamant a solicitat prin

notificare acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în principal, și în

subsidiar despăgubiri bănești.

În ceea ce privește apelul formulat

de către pârât, s-a reținut că valoarea de circulație a imobilului s-a stabilit

prin raportul de expertiză care nu a fost contestat de nici una dintre părți.

Împotriva deciziei de apel a

declarat recurs apelantul-pârât Primarul Municipiului Călărași, criticând-o

pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

În mod greșit a fost obligat la

plata cheltuielilor de judecată deoarece a acționat în baza competenței

speciale acordate de Legea nr. 10/2001 și a acționat ca un organism

jurisdicțional ce nu poate suporta cheltuieli de judecată, care sunt și foarte

mari față de natura cauzei.

Asupra recursului formulat în cauză,

Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul a figurat ca parte în

cauză în calitate de emitent al dispoziției contestată de către reclamant,

calitate conferită de art. 26 alin. (3) [fost art. 24 alin. (7)] din Legea nr.

10/2001 republicată.

În condițiile în care s-a apreciat,

pe baza probatoriului administrat, că valoarea imobilului în limitele căreia se

acordă măsuri reparatorii în echivalent este mai mare decât cea stabilită prin

dispoziția emisă de către recurentul-pârât și s-a anulat, în parte, dispoziția,

se constată culpa procesuală a recurentului-pârât care, sub acest aspect, s-a

apreciat că a emis o dispoziție nelegală care a fost corectată numai în urma

apelării la justiție.

În aceste condiții s-a făcut o

corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care

prevăd că partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată.

Art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

permite magistraților să micșoreze onorariul avocatului, dar numai în situația

în care se constată că acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii

sau de munca îndeplinită de avocat, aspecte ce nu pot fi reținute în cauză față

de aceste criterii și valoarea onorariilor care este de 1.500.000 lei (ROL).

Pe de altă parte, art. 274 alin. (3)

C. proc. civ. interzice magistraților să micșoreze onorariile pentru plata

experților iar în cauză s-a efectuat expertiza tehnică care a fundamentat

soluția dispusă în cauză.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate în cadrul recursului, Înalta Curte urmează să facă

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea

recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 174 din 14 decembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă; față de cadrul

procesual al litigiului de față, fiind în mod evident că este o eroare materială

consemnarea în minuta deciziei de recurs ca dată a deciziei de apel 14

noiembrie 2005 în loc de 14 decembrie 2005 cum era corect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Călărași împotriva deciziei civile

nr. 1574 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2006.