ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. 495/C+C din 28 mai 2004, la Curtea de Apel Galați, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Serviciul Județean Galați, anularea măsurii suspendării dreptului de a călători în străinătate, măsură dispusă de către organele de specialitate ale pârâților, pe o durată de 4 ani. Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 141/F din 23 august 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Galați.

În motivarea soluției s-a reținut că măsura aplicată reclamantului se încadrează în litera și spiritul prevederilor art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, așa cum a fost modificat prin art. 6 din O.G. nr. 84/2003, iar individualizarea acestei măsuri s-a făcut în limitele prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul C.A., susținând că sentința este lipsită de temei legal, întrucât sancțiunea care i-a fost aplicată, nu a fost individualizată corect în raport cu gradul de pericol social al faptei și cu împrejurarea că este la prima abatere de acest fel. Analizând motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, ținând cont și de materialul probator aflat în dosar, ca și de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele.

Indiscutabil, recurentul a fost returnat din Italia, în baza acordului de readmisie încheiat între România și Italia, astfel că s-a impus măsura suspendării dreptului de folosire temporară a pașaportului, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările ulterioare. Ca atare, în mod legal s-a dispus această măsură, dar durata măsurii de suspendare este prea mare, în raport cu fapta comisă de recurent. Art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 119/2002, prevede durata suspendării cuprinsă între 1 și 5 ani. În speță, Autoritatea de pașapoarte a dispus suspendarea măsurii folosirii pașaportului pe o perioadă de 4 ani, aproape de limita maximă prevăzută de lege.

Instanța, ținând cont de situația concretă în care se află recurentul, și anume, starea sănătății fiului său, aflat sub tratament medical, chirurgical, faptul că nu are cazier judiciar, va reduce sancțiunea de la 4 ani, la 2 ani, și anume, până la 29 octombrie 2005. Ca atare, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și pe fond, se va admite acțiunea, în sensul modificării actului administrativ atacat, reducând durata de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, de la 4 ani, la 2 ani. Văzând și prevederile art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990, precum și ale art. 312 și 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 141/F din 23 august 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea, modifică actul administrativ atacat, în sensul reducerii duratei de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, de la 4 ani, la 2 ani, începând cu data de 29 octombrie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.