ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

iunie 2005, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Public

Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului

Brăila și Direcția Generală de Pașapoarte, anularea măsurii luate față de ea,

de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, până la data de 16

martie 2006.

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63 din 14 iulie 2005, a admis acțiunea, a anulat măsura contestată și decizia emisă în acest sens și a dispus

restituirea pașaportului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că nu există probe în dosar, din care să rezulte șederea ilegală

a reclamantei, în străinătate și nici nu s-a făcut dovada unor fapte „grave,

expres și limitativ prevăzute de lege, pe care reclamanta le-a comis”, pentru a

se justifica măsura luată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, pârâtele, criticând soluția instanței de fond, în sensul

greșitei aplicări a dispozițiilor O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr.

216/1998, cu motivarea că, potrivit art. 14 lit. e) din actul normativ

menționat, măsura suspendării pașaportului poate fi luată și în raport cu

persoanele returnate în baza acordurilor de readmisie încheiat de România, cu

alte state. În speță, se mai precizează, intimata-reclamantă a fost returnată

din Spania, în baza unui astfel de acord de readmisie, astfel că dispozițiile

legale menționate mai sus îi sunt pe deplin aplicabile.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 lit. e) din O.G. nr.

65/1997, cetățenilor români li se poate refuza temporar eliberarea

pașaportului, iar dacă li s-a eliberat, le poate fi retras ori li se poate

suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă cuprinsă între 1 an și 5

ani, printre alte cazuri și în situația în care au fost returnați în baza

acordului de readmisie ale României, cu alte state și chiar în lipsa unor

asemenea acorduri ori au depășit termenul de ședere în statele în care au

călătorit.

Din probele existente la dosar,

rezultă că intimata-reclamantă a fost returnată de către autoritățile spaniole,

la 16 martie 2005, în baza art. 1 din Legea nr. 45/1997, pentru ratificarea

Acordului dintre România și Spania privind readmisia „persoanelor aflate în

situație ilegală”.

De altfel, intimata însăși nu

contestă că a fost returnată de către autoritățile spaniole, ci doar că măsura

autorităților române, de suspendare a dreptului de a călători în străinătate,

este excesivă în raport cu gravitatea faptei.

Cum este evident că în cauză sunt

îndeplinite condițiile cerute de art. 14 lit. e) teza finală, iar în raport cu

gravitatea faptei s-a făcut o dozare corectă a sancțiunii, aplicându-se minimul

acesteia, respectiv 1 an, Curtea consideră că în mod greșit instanța de fond a

admis acțiunea reclamantei.

Pe cale de consecință, urmează a fi

admise recursurile declarate în cauză, casată hotărârea atacată și pe fond,

respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și de

Instituția Prefectului, județul Brăila, pentru Serviciul Public Comunitar

pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Brăila, împotriva sentinței

civile nr. 63 din 14 iulie 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.