ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2005, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Brăila și Direcția Generală de Pașapoarte, anularea măsurii luate față de ea, de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, până la data de 16 martie 2006. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63 din 14 iulie 2005, a admis acțiunea, a anulat măsura contestată și decizia emisă în acest sens și a dispus restituirea pașaportului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu există probe în dosar, din care să rezulte șederea ilegală a reclamantei, în străinătate și nici nu s-a făcut dovada unor fapte „grave, expres și limitativ prevăzute de lege, pe care reclamanta le-a comis”, pentru a se justifica măsura luată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâtele, criticând soluția instanței de fond, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu motivarea că, potrivit art. 14 lit. e) din actul normativ menționat, măsura suspendării pașaportului poate fi luată și în raport cu persoanele returnate în baza acordurilor de readmisie încheiat de România, cu alte state. În speță, se mai precizează, intimata-reclamantă a fost returnată din Spania, în baza unui astfel de acord de readmisie, astfel că dispozițiile legale menționate mai sus îi sunt pe deplin aplicabile. Recursurile sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 14 lit. e) din O.G.

nr. 65/1997, cetățenilor români li se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă li s-a eliberat, le poate fi retras ori li se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani, printre alte cazuri și în situația în care au fost returnați în baza acordului de readmisie ale României, cu alte state și chiar în lipsa unor asemenea acorduri ori au depășit termenul de ședere în statele în care au călătorit. Din probele existente la dosar, rezultă că intimata-reclamantă a fost returnată de către autoritățile spaniole, la 16 martie 2005, în baza art. 1 din Legea nr. 45/1997, pentru ratificarea Acordului dintre România și Spania privind readmisia „persoanelor aflate în situație ilegală”.

De altfel, intimata însăși nu contestă că a fost returnată de către autoritățile spaniole, ci doar că măsura autorităților române, de suspendare a dreptului de a călători în străinătate, este excesivă în raport cu gravitatea faptei. Cum este evident că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 lit. e) teza finală, iar în raport cu gravitatea faptei s-a făcut o dozare corectă a sancțiunii, aplicându-se minimul acesteia, respectiv 1 an, Curtea consideră că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei. Pe cale de consecință, urmează a fi admise recursurile declarate în cauză, casată hotărârea atacată și pe fond, respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și de Instituția Prefectului, județul Brăila, pentru Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Brăila, împotriva sentinței civile nr. 63 din 14 iulie 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.