ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la data de 20 decembrie 2005, reclamanta M.O. a solicitat, în

contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației

și Internelor, revocarea măsurii de suspendare a dreptului reclamantei de a

călători în străinătate până la data de 31 august 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că măsura luată de pârâtă împotriva ei este nelegală,

întrucât decretul de expulzare emis de autoritățile italiene, în baza căruia

i-a fost suspendat dreptul de a călători în străinătate, a fost declarat nul

prin dispoziția nr. 24/09 din 3 septembrie 2005 a judecătorului de pace din Modena.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 40/CA din 27 martie 2006, a admis acțiunea reclamantei M.O. și a dispus anularea măsurii de suspendare a dreptului de a

folosi pașaportul până la 31 august 2006, dispusă de pârâtă, prin adresa nr. 213/12326

din 6 ianuarie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în august 2005, reclamanta a fost expulzată din

Italia, în România, în baza acordului de readmisie dintre cele două țări și ca

urmare a decretului de expulzare emis de autoritățile italiene la data de 20

august 2005.

În considerentele sentinței

s-a mai reținut că prin adresa nr. 213/12326 din 6 ianuarie 2006, pârâta i-a

comunicat reclamantei, că a hotărât menținerea până la 31 august 2006 a măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului său de folosire a pașaportului,

dispusă în luna septembrie 2005, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr.

65/1997, cu motivarea că pentru reanalizare este necesar să prezinte în

original, în limba italiană, hotărârea judecătorului de pace din Modena.

Or, a mai reținut instanța

de fond, în condițiile în care prin dispoziția nr. 24/09 din 3 septembrie 2005 a judecătorului de pace din Modena, decretul de expulzare a fost declarat nul, măsura aplicată

de autoritățile române nu mai are justificare legală.

Sentința menționată a fost

atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâtă, care a solicitat

modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante, pentru motive

pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea primei instanței este pronunțată

cu încălcarea esențială a legii, deoarece măsura dispusă de autoritățile române

în privința intimatei-reclamante a fost întemeiată pe prevederile art. 14 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, încadrându-se în litera și spiritul legii.

A mai arătat că libertatea

de mișcare nu poate fi absolută, ci trebuie să se exercite în condițiile

prevăzute de lege, iar autoritatea competentă a respectat normele edictate de

legiuitorul național în apărarea unui interes general al statului român, în

baza unei obligații asumate prin acorduri internaționale pentru stoparea

migrației ilegale.

În ceea ce privește anularea

decretului de expulzare de către autoritățile italiene, recurenta-pârâtă a

arătat că este vorba despre un raport juridic cu un element de extraneitate,

constând în faptul juridic care a cauzat aplicarea legii române, prevederile

legale interne în vigoare la data returnării intimatei fiind respectate.

Totodată, recurenta-pârâtă a

făcut referire la prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005,

intrată în vigoare la data de 29 ianuarie 2006, potrivit cărora măsurile de

suspendare a dreptului de a folosi pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1)

lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare,

încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români

returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state,

care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate,

înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la

libera circulație în străinătate.

Examinând cauza, în raport

cu motivul de recurs invocat și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

Prin adresa nr. 213/12326/2005

din 6 ianuarie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte, răspunzând unei petiții

formulate de intimata-reclamantă, i-a comunicat că s-a hotărât menținerea până

la data de 31 august 2006 a măsurii restrictive de suspendare temporară a

dreptului de folosire a pașaportului, dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) lit.

e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin

Legea nr. 216/1998, cu modificările ulterioare.

Această măsură a fost

urmarea returnării intimatei-reclamante din Italia, conform talonului de

returnare întocmit în data de 31 august 2005, la Poliția de Frontieră, în baza decretului de expulzare emis de Prefectul din Modena în data de

20 august 2005.

Decretul de expulzare a fost,

însă, anulat prin dispoziția nr. 24/09 din 3 septembrie 2005 a judecătorului de pace din Modena, astfel încât Înalta Curte constată că instanța de fond a

reținut în mod corect că, în raport cu această împrejurare, menținerea măsurii

dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 nu mai are

justificare.

Totodată, este de menționat

că la data de 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005, privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, care în art. 55

alin. (1) lit. c) prevede că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi

pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997,

cu modificările și completările ulterioare, încetează de drept, cu excepția

celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de

readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o

perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui

termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulație în

străinătate, perioada de 6 luni împlinindu-se la data de 29 iulie 2006.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 40/CA din 27 martie

2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.