ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7798/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de

față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 12 februarie 2007, reclamanta Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație

în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei S.C.F.

Î

n motivare s-a susținut că pârâta a fost

returnată din Italia și în baza

Acordului de

Readmisie încheiat de România cu această țară, se poate restrânge

exercitarea

dreptului la liberă circulație.

Î

n drept au fost

invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1997, art. 38

lit. a) și art. 5 din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civila

nr. 5321 din 6 martie 2007 pronunțata de Tribunalul

Călărași in dosarul nr. 555/116/2007, a fost respinsa

acțiunea reclamantei

Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva pârâtei S.C.F., cu

motivarea că actele normative

invocate de reclamantă nu mai sunt aplicabile odată cu intrarea României în

Uniunea Europeană, iar noile reglementări

aplicabile

și analizate în parte invocate și de reclamantă, în situația de speță, nu

sunt

întrunite condițiile prevăzute de acestea.

Î

mpotriva hotărârii instanței de fond,

reclamanta a declarat apel,

solicitând

schimbarea sentinței in sensul admiterii acțiunii și restrângerii dreptului

la

libera circulație a pârâtei S.C.F. pe teritoriul Italiei, cu motivarea ca

pârâta a fost expulzată din Italia și această măsură este de natură să facă

dovada deplină că nu au fost respectate condițiile de intrare și ședere în

Italia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile italiene competente.

Curtea de Apel

București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 314 A din 17

mai 2007, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu

motivarea că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de actele

normative invocate de

reclamantă, respectiv situațiile prevăzute de art. 8 al CEDO ș

i art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la

aceeași convenție.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în

tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea

dreptului pârâtei la liberă circulație față de S.C.F. pe o perioadă de cel mult

3 ani, pe teritoriul Italiei.

Î

n motivarea recursului, al cărui temei juridic

nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi

contrară art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite

încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată

pentru următoarele considerente:

Î

ncepând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea

României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie

anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din

menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui

alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar

restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile

restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Or, în declarația dată la returnare (fila 4

dosar fond), pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 26 august 2006

și a locuit, fără forme legale, asigurându-și existența din cerșit până la data

de 10 noiembrie 2006 când a fost reținută de poliția italiană, dusă într-un

centru de străini, ca apoi la 21 noiembrie 2006 să fie returnată la București.

Această conduită a pârâtei este evident

contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute

de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și

rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie

admisă cererea reclamantei și, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se

limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia pe timp

de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative

- Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 314 / A din 17 mai

2007 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Casează decizia

recurată precum și sentința nr. 532 din 6 martie 2007

a Tribunalului Călărași și rejudecând admite cererea și dispune limitarea

exercitării dreptului la libera circulație al pârâtei S.C.F. pe timp de 1 an,

pe teritoriul Italiei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

noiembrie 2007.