ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6399/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6399/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La 23 decembrie 2007, reclamanta
Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul A.V.,
solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o
perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe
art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 28
noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de
readmisie încheiat de România cu acea țară.
Tribunalul Suceava, secția civilă,
prin sentința nr. 257 din 6 februarie 2007, a respins cererea pe considerentul
că, potrivit art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura de
restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație putea fi
dispusă numai până la data aderării României la Uniunea Europeană, iar acest
eveniment a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Curtea de Apel Suceava, secția
civilă, prin decizia nr. 155 din 27 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantă, reținând că:
- art. 38 din Legea nr. 248/2005
este contrar Directivei nr. 38/2004, care prevede că restrângerea libertății de
circulație a cetățenilor Uniunii Europene se poate face numai pentru anumite
motive, și nu doar potrivit acordurilor de readmisie;
- în speță, pârâtul nu a stat în
Italia mai mult de 3 luni și nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre
motivele prevăzute de art. 27 din directiva precizată.
Reclamanta a declarat recurs, prin
care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și
restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de
cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui
temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în
cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.
248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare
permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este
fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv
aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul
la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile
prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
- potrivit art. 6 alin. (1) și art.
27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul
unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate,
iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine
publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca
măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul
proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declarația dată la
returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit în Italia timp de peste două luni
și că în acest interval a lucrat fără forme legale;
- această conduită a pârâtului este
evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive
prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr.
248/2005.
Așa fiind, conform art. 312 alin.
(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării
ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare
să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27
alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului
la liberă circulație în Italia pe timp de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 155
din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 257 din 6
februarie 2007 a Tribunalului Suceava și rejudecând cauza, admite cererea și
dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului
A.V. pe teritoriul Italiei, pe timp de 3 luni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie
2007.