ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

21 iunie 2005, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor - Serviciul Evidență Informatizată a Persoanei

Prahova - Biroul Pașapoarte, să se dispună anularea măsurii suspendării

dreptului de folosire a pașaportului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a fost returnată din Germania, ca urmare a unei pretinse șederi

ilegale pe teritoriul acestui stat, iar ulterior a fost înștiințată că împotriva

sa s-a luat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pentru o

perioadă de un an, respectiv de la data de 28 februarie 2005, până la data de

28 februarie 2006 și că împotriva acestei măsuri a formulat contestație la

organul ierarhic superior, însă nu i s-a comunicat modul de soluționare al

acesteia.

A arătat reclamanta că măsura ce s-a

luat împotriva sa, este nejustificată, deoarece dispozițiile art. 14 alin. (1) lit.

e) din O.U.G. nr. 65/1997, modificată prin O.G. nr. 84/2003, reglementează

posibilitatea organelor abilitate de lege de a dispune suspendarea dreptului de

folosire a pașaportului, pentru o perioadă cuprinsă între un an și cinci ani,

atunci când persoana a săvârșit în străinătate, fapte de natură să aducă

atingere unei valori speciale, astfel ocrotite, precum și în cazul returnării

persoanei, indiferent de motiv, or ea a depășit cu câteva zile termenul legal

de ședere în Germania, motivat de faptul că era în curs de perfectare a

căsătoriei sale cu un cetățean german.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 25

iulie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei M.F.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantei i s-a suspendat dreptul de folosire a

pașaportului, deoarece a fost returnată din Germania, pe motiv că a depășit

timpul legal de ședere.

Având în vedere dispozițiile art. 14

alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr.

65/1997 privind regimul pașapoartelor din România, se prevede că cetățenilor

români li se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost

eliberat, el poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a

acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie

încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.

Prin urmare, având în vedere aceste

dispoziții, reclamantei în mod corect i-a fost suspendat dreptul de folosire a

pașaportului, deoarece a depășit termenul legal de ședere și a fost returnată

din Germania.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, M.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. art. 304

1

C. proc. civ. și art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997.

Recurenta a susținut, în esență, că

instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile legale aplicabile,

întrucât dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997,

modificată prin O.G. nr. 84/2003, reglementează posibilitatea, iar nu

obligativitatea pentru organele abilitate de lege de a dispune suspendarea

dreptului de folosire a pașaportului pentru o perioadă cuprinsă între 1 an și 5

ani, atunci când persoana a săvârșit în străinătate, fapte de natură să aducă

atingere unor valori sociale speciale, astfel ocrotite, precum și în cazul

returnării persoanei, indiferent de motive.

Or, în cauză, a susținut recurenta,

a făcut dovada certă că depășirea termenului legal de ședere în Germania s-a

făcut în mod justificat, fiind în curs de perfectare a căsătoriei sale.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul juridic al pașapoartelor, așa

cum a fost modificată prin O.G. nr. 84/2003, cetățenilor români li se poate

refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, el poate

fi retras, ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pentru o

perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani, atunci când persoana a fost returnată în

baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent

de motiv.

În cauză, reclamanta a fost

returnată din Germania, în baza acordului de readmisie dintre România și

această țară, deoarece a depășit timpul legal de ședere, iar măsura suspendării

dreptului de folosire a pașaportului a fost aplicată pentru perioada limită

minimă de timp de un an.

Având în vedere că reclamanta a

depășit termenul legal, de ședere și cum dispozițiile legale prevăd că se poate

suspenda dreptul de folosire al pașaportului, indiferent de motive, rezultă că

măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului s-a făcut cu

respectarea condițiilor legale, oportunitatea aplicării unei astfel de măsuri

fiind indubitabil în competența organului abilitat de lege, iar nu a instanței.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv

pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.F.

împotriva sentinței civile nr. 104 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.