ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, la 5 octombrie 2005, Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 128 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând modificarea sentinței pentru nelegalitate. În motivarea recursului s-a susținut că măsura administrativă de suspendare a dreptului numitului C.M., de a folosi pașaportul pentru o perioadă de 2 ani, a fost determinată de returnarea în mod repetat a intimatului din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu aceste țări, țări din care intimatul a fost retrimis în România.

S-a mai precizat de recurentă că la stabilirea perioadei de suspendare s-a avut în vedere motivul pentru care intimatul a fost returnat și faptul că acesta nu-și justifica șederea pe teritoriul statului respectiv. Intimatul, prin avocat, a depus la dosarul cauzei, mai multe facturi privind convorbirile telefonice ale acestuia cu Belgia, precum și o serie de fotografii în care apare acesta cu diferite persoane, printre care și o persoană de sex feminin, despre care a susținut că este prietena sa din Belgia. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 128 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte contestația formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Prahova - Biroul Pașapoarte.

S-a modificat dispoziția administrativă atacată, în sensul că s-a suspendat folosirea pașaportului nr. 05397407, pe numele C.M., pentru o perioadă de 1 an, respectiv până la data de 27 decembrie 2005. Instanța a reținut că în raport cu probele administrate în cauză, trebuie observat că reclamantului i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului la 27 decembrie 2004, ca urmare a returnării în mod repetat din străinătate, prima dată în anul 2000, din Ungaria și în 2004, din Belgia. S-a subliniat de instanța de fond că prima returnare s-a făcut dintr-o țară ce nu făcea parte la momentul respectiv din spațiul Schengen. Pe de altă parte, la luarea măsurii, a reținut instanța de fond, trebuia să se țină seama de circumstanțele personale și reale, de principiul liberei circulații a cetățenilor ca drept fundamental, în acord cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a considerat că măsura aplicată petiționarului este aspră, cu atât mai mult, cu cât atât în Ungaria, cât și în Belgia, reclamantul C.M. nu a comis fapte antisociale sau penale. La dosar s-au administrat probe că reclamantul este foarte bun prieten cu M.G., care l-a și găzduit începând cu 15 februarie 2002. Mai mult, acest cetățean belgian a precizat că reclamantul este în relații foarte apropiate cu fiica sa, fiind chiar posibilă o căsătorie. Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ. Se constată că măsura administrativă aplicată nu a avut în vedere datele reale ale cauzei, recurenta neproducând în recursul declara,t probe care să infirme reținerile instanței de fond care a apreciat corect atât situația de fapt, cât și cuantumul perioadei pe care se impune suspendarea folosirii pașaportului.

Așa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței nr. 128 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.