ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, la 5 octombrie 2005, Ministerul
Administrației și Internelor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 128
din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ, solicitând modificarea sentinței pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susținut
că măsura administrativă de suspendare a dreptului numitului C.M., de a folosi
pașaportul pentru o perioadă de 2 ani, a fost determinată de returnarea în mod
repetat a intimatului din străinătate, în baza acordurilor de readmisie
încheiate de România, cu aceste țări, țări din care intimatul a fost retrimis
în România.
S-a mai precizat de recurentă că la
stabilirea perioadei de suspendare s-a avut în vedere motivul pentru care
intimatul a fost returnat și faptul că acesta nu-și justifica șederea pe
teritoriul statului respectiv.
Intimatul, prin avocat, a depus la
dosarul cauzei, mai multe facturi privind convorbirile telefonice ale acestuia
cu Belgia, precum și o serie de fotografii în care apare acesta cu diferite
persoane, printre care și o persoană de sex feminin, despre care a susținut că
este prietena sa din Belgia.
Din actele cauzei, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 128 din 12 septembrie 2005,
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte
contestația formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu Ministerul
Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul de
Evidență Informatizată a Persoanei Prahova - Biroul Pașapoarte.
S-a modificat dispoziția
administrativă atacată, în sensul că s-a suspendat folosirea pașaportului nr. 05397407,
pe numele C.M., pentru o perioadă de 1 an, respectiv până la data de 27
decembrie 2005.
Instanța a reținut că în raport cu
probele administrate în cauză, trebuie observat că reclamantului i s-a
suspendat dreptul de folosire a pașaportului la 27 decembrie 2004, ca urmare a
returnării în mod repetat din străinătate, prima dată în anul 2000, din Ungaria
și în 2004, din Belgia.
S-a subliniat de instanța de fond că
prima returnare s-a făcut dintr-o țară ce nu făcea parte la momentul respectiv
din spațiul Schengen.
Pe de altă parte, la luarea măsurii,
a reținut instanța de fond, trebuia să se țină seama de circumstanțele
personale și reale, de principiul liberei circulații a cetățenilor ca drept
fundamental, în acord cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de fond a considerat că
măsura aplicată petiționarului este aspră, cu atât mai mult, cu cât atât în
Ungaria, cât și în Belgia, reclamantul C.M. nu a comis fapte antisociale sau
penale. La dosar s-au administrat probe că reclamantul este foarte bun prieten
cu M.G., care l-a și găzduit începând cu 15 februarie 2002.
Mai mult, acest cetățean belgian a
precizat că reclamantul este în relații foarte apropiate cu fiica sa, fiind
chiar posibilă o căsătorie.
Verificându-se actele cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și
temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
Se constată că măsura administrativă
aplicată nu a avut în vedere datele reale ale cauzei, recurenta neproducând în
recursul declara,t probe care să infirme reținerile instanței de fond care a
apreciat corect atât situația de fapt, cât și cuantumul perioadei pe care se
impune suspendarea folosirii pașaportului.
Așa fiind, recursul declarat fiind
neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte
împotriva sentinței nr. 128 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 februarie 2006.