ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 299 din 7 septembrie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului B.M., formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Pașapoarte București, având ca obiect anularea actelor administrative prin care i-a fost suspendat temporar dreptul de folosire a pașaportului, respectiv până la data de 6 august 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că față de motivul returnării reclamantului din Germania, și anume, „ședere ilegală”, se justifică măsura luată de suspendare temporară a dreptului său de folosire a pașaportului, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, ce au fost legal aplicate. În ce privește cererea subsidiară a reclamantului, de reducere a duratei măsurii aplicate, până la minimul de 1 an, prevăzut de lege, instanța de fond a reținut că, dat fiind faptul că urmare a contestației administrative a reclamantului, aceasta a fost deja redusă până la data de 6 august 2006 (față de 6 august 2007, cum s-a dispus inițial), nu se mai impune, în raport și cu gravitatea faptei, o nouă reducere. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit, instanța de fond a menținut durata măsurii de suspendare luată de autoritatea-pârâtă, ignorând susținerile și apărările sale, în sensul că în Germania și-a pierdut pașaportul și acesta este de fapt motivul returnării, nefiind, astfel, incidente prevederile legale indicate de instanță, în condițiile în care el nu a comis nici una din faptele încriminate în art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile recurentului și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerațiuni.

Notele existente la dosar, întocmite de autoritatea intimată, atestă împrejurarea că recurentul-reclamant se află la a treia returnare din străinătate, persistând în a încălca condițiile pe care cetățenii români trebuie să le respecte pentru a călători în spațiul Schengen. În plus, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, o reducere a duratei măsurii aplicate a fost efectuată chiar de către autoritatea pârâtă, așa încât, în raport cu fapta comisă și cu consecințele acesteia, nu se mai justifică o nouă reducere, cu atât mai mult, cu cât durata stabilită este apropiată de perioada minimă stabilită de lege. În fine, nefondată este și critica vizând greșita aplicare a legii, în condițiile în care potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G.

nr. 84/2003, măsura restrictivă de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului poate fi aplicată și persoanei returnate în baza unui acord de readmisie încheiat de România, cu alte state, indiferent de motive, cum este și cazul recurentului, fără a mai fi necesară pentru aceasta, îndeplinirea și a altor condiții suplimentare. Drept urmare, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este corectă, urmează a fi menținută, iar în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 299 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.