ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 8 februarie 2005, reclamantul H. C. a solicitat în contradictoriu cu
Direcția Generală de Pașapoarte, să se reducă perioada restrictivă de
suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă de Serviciul
de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava - Biroul de Pașapoarte, pe timp
de un an, în loc de doi ani.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 2
martie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că măsura de
suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă până la 11
martie 2006, este legală, întrucât, pentru depășirea termenului de ședere,
reclamantul a fost returnat de mai multe ori din Belgia și Germania, în baza
acordurilor de readmisie încheiate de România.
Împotriva sus-menționatei
sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate,
potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că măsura de
suspendare temporară a pașaportului dispusă până la 11 martie 2006, este prea
aspră, având în vedere faptul că a fost la prima abatere săvârșită.
Recursul este nefondat.
Față de motivul returnării
reclamantului din Belgia, la 11 martie 2004, respectiv „depășirea termenului
legal de ședere” și întrucât anterior, în anul 2001, reclamantul a mai fost
returnat din Germania, pentru același motiv, măsura luată potrivit art. 14 alin.
(1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, de modificare și completare a O.G. nr. 65/1997,
aprobată prin Legea nr. 216/1998, apare legală în raport cu gravitatea faptei
și cu consecințele ei.
Perioada de 2 ani de
suspendare a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant, până la
11 martie 2006, este spre minimul prevăzut de lege, proporțional cu gravitatea
faptei, neimpunându-se reducerea ei.
Așa fiind, recursul
reclamantului este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de H.C. împotriva sentinței civile nr. 61 din 2 martie 2005 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2005.