ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 februarie 2005, reclamantul H. C. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte, să se reducă perioada restrictivă de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava - Biroul de Pașapoarte, pe timp de un an, în loc de doi ani. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 2 martie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă până la 11 martie 2006, este legală, întrucât, pentru depășirea termenului de ședere, reclamantul a fost returnat de mai multe ori din Belgia și Germania, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că măsura de suspendare temporară a pașaportului dispusă până la 11 martie 2006, este prea aspră, având în vedere faptul că a fost la prima abatere săvârșită. Recursul este nefondat. Față de motivul returnării reclamantului din Belgia, la 11 martie 2004, respectiv „depășirea termenului legal de ședere” și întrucât anterior, în anul 2001, reclamantul a mai fost returnat din Germania, pentru același motiv, măsura luată potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, de modificare și completare a O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, apare legală în raport cu gravitatea faptei și cu consecințele ei.
Perioada de 2 ani de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant, până la 11 martie 2006, este spre minimul prevăzut de lege, proporțional cu gravitatea faptei, neimpunându-se reducerea ei. Așa fiind, recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinței civile nr. 61 din 2 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.