ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1703/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

octombrie 2002, reclamantul S.C. a chemat în judecată Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei și Direcția de Pașapoarte din cadrul

Ministerului de Interne, solicitând anularea actului administrativ nr. 9515434

din1 octombrie 2001, prin care i s-a suspendat dreptul de a călători în

străinătate, până la data de 1 martie 2004 și recunoașterea dreptului său de a

călători în străinătate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că suspendarea dreptului său de a călători în străinătate a fost dispusă

în mod nelegal, pentru că nu se face vinovat de săvârșirea uneia din faptele

prevăzute în art. 14 din O.G. nr. 65/1997, iar durata acestei măsuri vatămă

grav viața sa de familie, fiind împiedicat să locuiască cu soția sa, care este

cetățean german.

Prin sentința nr. 107/CA din 4

noiembrie 2002, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu

motivarea că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este legală

față de returnările repetate ale reclamantului de către autoritățile germane și

ungare și este în deplină concordanță cu prevederile legale în materie.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond nu a avut în vedere că autoritățile germane au anulat de la data de 17

februarie 2002, efectul expulzării și exilării sale din Germania și că nu

există un temei care să justifice suspendarea dreptului său de a călători în

străinătate. De asemenea, recurentul a arătat că nu au fost examinate apărările

sale, prin care a invocat caracterul facultativ al măsurii dispuse, durata

foarte mare a interdicției de a călători în străinătate și faptul că, din anul

1999 are familia în Germania, fiind căsătorit în această țară.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Suspendarea dreptului reclamantului

de a călători în străinătate, până la data de 1 martie 2004, a fost dispusă în

baza art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și

modificată prin O.U.G. nr. 86/2001, constatându-se că la data de 1 septembrie

2001, reclamantul a fost returnat din Ungaria, conform Acordului de readmisie.

Reclamantul nu a contestat situația

de fapt, care a justificat măsura dispusă de pârât, astfel încât apare ca

nefondată susținerea din recurs privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997.

Sub același aspect, apare ca lipsit

de relevanță, înscrisul eliberat de autoritățile germane privind anularea

măsurilor de expulzare și de exilare a reclamantului din Germania, dat fiind că

măsurile respective nu au fost determinante pentru actul administrativ

contestat în prezenta cauză.

Referitor la durata perioadei de

suspendare a dreptului de a călători în străinătate, se constată că sunt

nefondate criticile formulate în recurs, întrucât s-a ținut seama de gravitatea

faptei săvârșite și de consecințele acesteia.

Apărarea reclamantului privind

vătămarea adusă vieții sale de familie, urmează a fi respinsă, constatându-se

că nu a fost dovedit un titlu legal de ședere în Germania și nici faptul că,

după încheierea căsătoriei în România, soții au avut domiciliul în Germania.

Totodată, se constată că

restrângerea adusă exercitării de către reclamant, a dreptului la liberă

circulație este conformă dispozițiilor art. 49 din Constituție și art. 2 din

Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, dat fiind că reprezintă o măsură necesară pentru

menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale și pentru protejarea

drepturilor și libertăților altora.

În consecință, nefiind motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C.,

împotriva sentințe civile nr. 107/CA din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2003.