ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 172 din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta I.G., în contradictoriu cu Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei București și pe cale de consecință: A dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 110/2004, emis de pârât, până la soluționarea dosarului nr. 3869/2004, aflat pe rolul Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că măsura dispusă de pârâtă prin actul nr. 110/2004, vizând suspendarea pe o perioadă de un an, a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamantă, este de natură a produce o vătămare acesteia din urmă, prin faptul punerii în imposibilitate de a-și vizita soțul care locuiește în Italia și care are nevoie de îngrijirile sale.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte. În motivarea recursului s-a invocat faptul că, în condițiile în care nu s-a dovedit cu nimic iminența procedurii unei pagube sau existența unor cazuri bune justificate, adică nu s-a dovedit a fi îndeplinite condițiile pretinse de art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea măsurii luate, acțiunea trebuia să fie respinsă. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii. Examinând recursul, prin prisma criterii invocate, se constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în mod corect a reținut că față de împrejurarea că reclamanta este căsătorită cu un cetățean italian, că este singura persoană care asigură îngrijirea soțului său aflat în nevoie medicală și că, prin hotărârea Tribunalului Genova din 13 aprilie 2003, a fost declarat ilegal actul de expulzare al reclamantei, s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990. Pe de altă parte, măsura suspendării punerii în aplicare a actului emis de pârâtă, s-a dispus doar până la soluționarea contestației introdusă de reclamantă, împotriva deciziei de interzicere temporară a folosirii pașaportului, contestație ce formează obiectul dosarului nr. 3869/2004. Ori, însuși faptul existenței acestei contestații, coroborat cu împrejurările menționate, demonstrează legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță.

Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează să se dispună respingerea, ca nefondat, a prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 172 din 11 octombrie 2004, a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2005.