ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 295, pronunțată la data de 21 septembrie 2004, în dosarul nr. 3535/2004, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanta G.O., împotriva Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a anulat măsura suspendării dreptului de a folosi pașaportul, luată de autoritatea pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, a luat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului, în perioada 1 aprilie 2004 - 1 aprilie 2008, reținând că reclamanta a făcut obiectul returnării din Italia.

În motivarea soluției de admitere a acțiunii și de anulare a actului administrativ, prin care a fost luată măsura respectivă, instanța de fond a motivat că, potrivit prevederilor legale arătate mai sus, autoritatea pârâtă avea posibilitatea, iar nu obligația să ia măsura respectivă, mai ales că reclamanta fusese returnată din Italia, după numai 10 zile de ședere. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte, ca succesoare a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale în materie.

Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordină publică pus în discuție din oficiu. Din actele și lucrările dosarului rezultă în mod cert că intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios, cerând anularea măsurii de suspendare a folosirii pașaportului ce i-a fost comunicată cu adresa nr. 20031992 din 8 aprilie 2004, a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Neamț. Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, cu modificările și completările ulterioare, această măsură poate fi luată fie de serviciul teritorial, fie de direcția generală din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. În cazul de față, măsura a fost dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Neamț, care a emis actul administrativ contestat.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că măsura de sancționare, cu suspendarea dreptului de a folosi pașaportul, o perioadă de 4 ani, ar fi fost dispusă printr-un act administrativ emis de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și, astfel, a considerat din eroare că ar fi fost competentă să soluționeze cauza. Or, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele sunt competente să soluționeze procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele administrative ale autorităților și instituțiilor care nu au o competență națională.

Este adevărat că, în cauză, reclamanta a contestat măsura, la organul ierarhic superior - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, care a menținut-o, dar raportul juridic de drept administrativ, care a dat naștere acestui litigiu, s-a născut prin actul administrativ emis de serviciul teritorial și a rămas nemodificat după exercitarea recursului ierarhic de către reclamantă. Pe de altă parte, prevederile art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 65/1997, trebuie coroborate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, potrivit cărora recursul ierarhic este facultativ, astfel că exercitarea lui nu poate atrage competența unei alte instanțe, cu atât mai puțin când raportul juridic a rămas nemodificat în urma exercitării lui.

În concluzie, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., competența de soluționare în fond a cauzei aparținând Tribunalului Neamț. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva sentinței civile nr. 295 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Neamț. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.