ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 84/2004, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantei G.N., formulată în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Serviciul Județean de Evidență Brașov și pe cale de consecință, s-a dispus anularea actelor nr. 200229289 din 11 septembrie 2003 și nr. 111 din 12 septembrie 2003, prin care s-a suspendat de către pârâte, dreptul reclamantei de folosire a pașaportului, până la data de 23 august 2007, ca urmare a returnării acesteia din Italia. Serviciul Județean de Evidență Informatizată a Persoanei Brașov a fost obligat la restituirea pașaportului, iar ambele pârâte au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, prin hotărârea Tribunalului Lombardiei - Brescia nr. 1053/2003, s-a constatat ca fiind legală, șederea reclamantei, în Italia și că s-a dispus anularea măsurii de readmisie. În acest mod, s-a dovedit a nu fi îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 68/1997, ceea ce face ca măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului să fie nelegală. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, criticând-o pentru greșita admitere a acțiunii și greșita anulare a măsurilor dispuse de recurentă.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că suspendarea folosirii pașaportului de către intimată, a fost dispusă ca urmare a returnării acesteia, din Italia, pe baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. La termenul de judecată din 21 ianuarie 2005, recurenta a precizat că hotărârea curții de apel a fost executată, în sensul restituirii pașaportului în beneficiul intimatei. În mod indirect, atât prin această executare, cât și prin susținerile făcute cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, s-a recunoscut legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond, motiv pentru care se va constata inexistența unui motiv de casare a acestei hotărâri. În ce privește cererea de scutire de la plata cheltuielilor de judecată, acordate de prima instanță, se constată că această cerere nu a fost invocată în termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc.
civ., motiv pentru care ea nu poate fi primită. Nici la o examinare din oficiu a acestei cereri, deși nu face parte din categoria acelor motive de ordine publică ce pot fi astfel examinate, nu se poate constata că ar avea caracter fondat, deoarece intimata a prezentat organelor de control, încă de la data aplicării măsurii, hotărârea Tribunalului italian, de constatare a caracterului legal al șederii. Fiind în culpă procesuală, conform art. 274 C. proc. civ., instanța de fond a dispus în mod corect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 84/F din 1 iunie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.