ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 84/2004,

Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantei G.N., formulată în

contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei și Serviciul Județean de Evidență Brașov

și pe cale de consecință, s-a dispus anularea actelor nr. 200229289 din 11

septembrie 2003 și nr. 111 din 12 septembrie 2003, prin care s-a suspendat de

către pârâte, dreptul reclamantei de folosire a pașaportului, până la data de

23 august 2007, ca urmare a returnării acesteia din Italia.

Serviciul Județean de

Evidență Informatizată a Persoanei Brașov a fost obligat la restituirea

pașaportului, iar ambele pârâte au fost obligate la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, prin hotărârea Tribunalului

Lombardiei - Brescia nr. 1053/2003, s-a constatat ca fiind legală, șederea

reclamantei, în Italia și că s-a dispus anularea măsurii de readmisie. În acest

mod, s-a dovedit a nu fi îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 68/1997, ceea ce face ca măsura suspendării dreptului

de folosire a pașaportului să fie nelegală.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta

Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, criticând-o pentru greșita admitere a acțiunii și greșita anulare a

măsurilor dispuse de recurentă.

În motivarea recursului s-a

invocat faptul că suspendarea folosirii pașaportului de către intimată, a fost

dispusă ca urmare a returnării acesteia, din Italia, pe baza acordului de

readmisie încheiat de România, cu această țară.

La termenul de judecată din 21

ianuarie 2005, recurenta a precizat că hotărârea curții de apel a fost executată,

în sensul restituirii pașaportului în beneficiul intimatei. În mod indirect,

atât prin această executare, cât și prin susținerile făcute cu ocazia

dezbaterii fondului cauzei, s-a recunoscut legalitatea și temeinicia hotărârii

pronunțate de către instanța de fond, motiv pentru care se va constata

inexistența unui motiv de casare a acestei hotărâri.

În ce privește cererea de

scutire de la plata cheltuielilor de judecată, acordate de prima instanță, se

constată că această cerere nu a fost invocată în termenul legal prevăzut de art.

303 C. proc. civ., motiv pentru care ea nu poate fi primită.

Nici la o examinare din

oficiu a acestei cereri, deși nu face parte din categoria acelor motive de

ordine publică ce pot fi astfel examinate, nu se poate constata că ar avea

caracter fondat, deoarece intimata a prezentat organelor de control, încă de la

data aplicării măsurii, hotărârea Tribunalului italian, de constatare a

caracterului legal al șederii.

Fiind în culpă procesuală,

conform art. 274 C. proc. civ., instanța de fond a dispus în mod corect

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor,

împotriva sentinței nr. 84/F din 1 iunie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2005.