ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanta R.M. a chemat în judecată pârâții: Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Dolj și

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată

a Persoanei, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea

măsurii restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului.

Prin sentința nr. 557 din 18

octombrie 2004, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 39 din 27 ianuarie

2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.M. împotriva pârâților:

Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Dolj și Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei, ca nefondată.

În motivarea soluției s-a

reținut că măsura contestată, de suspendare a dreptului de folosire a

pașaportului, pe o perioadă de 3 ani, este fondată și legală, fiind luată ca urmare

a depășirii de către reclamantă, a termenului legal de ședere în Italia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, susținând că măsura de suspendare a dreptului de

folosire a pașaportului, menținută de instanța de fond, o privează de dreptul

de folosire a pașaportului și respectiv, de posibilitatea de a se deplasa în

Italia, la copiii săi.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs și față de dispozițiile legale aplicabile în

cauză, se constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării dreptului

de folosire a pașaportului a fost luată inițial, pentru perioada 17 decembrie

2003 - 17 decembrie 2008, de către pârâtul Serviciul de Evidență Informatizată

a Persoanei Dolj, ca urmare a depășirii de către reclamantă, a dreptului legal

de ședere în Italia, precum și față de returnarea acesteia în mod repetat din

străinătate și a comiterii unor infracțiuni în Polonia, în anul 2001.

Ulterior, urmare a admiterii

contestației reclamantei, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor -

Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei i-a comunicat acesteia,

cu nr. 110/1201976 din 23 august 2004, reducerea până la data de 17 decembrie

2006, a măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului,

reținându-se că reclamanta a fost returnată în mod repetat din străinătate și a

comis infracțiuni în Polonia, în anul 2001.

Se constată că prin măsura

dispusă în temeiul art. 14 din O.G. nr. 65/1997, modificat prin O.G. nr. 84/2003,

nu s-a adus atingere dreptului la libera circulație al reclamantei, care

trebuie circumscris interesului general, ceea ce presupune obligația

cetățeanului român de a respecta legea, respectiv în speță, termenul de ședere

în afara țării.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. În consecință, recursul declarat de reclamantă este nefondat și va

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.M. împotriva sentinței nr. 39 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2005.