ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

noiembrie 2003, la Tribunalul Dolj, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.F. a solicitat ridicarea măsurii de suspendare

temporară a dreptului de folosire a pașaportului și obligarea Direcției

Generale a Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de

Interne, la restituirea pașaportului.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că la 12 septembrie 2003, Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei

al județului Dolj a luat măsura suspendării temporare a dreptului de folosire a

pașaportului, pe o perioadă de 4 ani, ca urmare a faptului că a fost returnat

din Italia.

Mai arată că această măsură este

abuzivă, fiindcă a ajuns în Italia cu o zi înainte de a fi returnat, iar în

Spațiul Schengen, călătorea numai de 19 zile și că în Italia nu a comis nici o

faptă penală.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 446 din 25 iunie 2004, a respins

acțiunea, reținând că autoritatea administrativă a respectat dispozițiile

legale și obligațiile asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale

pentru stoparea migrației ilegale, măsura luată neaducând atingere dreptului la

liberă circulație, drept ce trebuie circumscris interesului general.

Reține și că nu se poate nici reduce

perioada de restricționare a dreptului de a folosi pașaportul, pentru că

reclamantul nu a prezentat dovezi care să justifice că presta muncă în Italia

sau că stătea legal în acea țară.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece a fost

returnat abuziv din Italia, unde se afla în calitate de turist și unde nu a

săvârșit nici o abatere de la legislația italiană, aflându-se legal în țara

respectivă, în interiorul termenului de 90 de zile de la data plecării din

România.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 14 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, așa cum a fost modificată și completată, se

poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă a fost eliberat,

poate fi retras ori se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, și „persoanelor

returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte

state”.

De necontestat, recurentul a fost

returnat din Italia, în România, în baza acordului de readmisie încheiat de

cele două țări, motiv pentru care autoritățile române competente au aplicat

dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 65/1997, modificată și completată, dispunând

suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului de către recurent,

pe o perioadă de 4 ani, măsură menținută de către Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei.

Conform prevederilor art. 14 alin.

(1) lit. e) din ordonanța menționată, măsura suspendării dreptului de folosire

a pașaportului pentru situațiile specificate la lit. e), se poate lua „pentru o

durată cuprinsă între 1 an și 5 ani, stabilită proporțional cu gravitatea

faptei comise și cu consecințele ei”.

Autoritățile administrative, care au

aplicat și menținut măsura contestată, au stabilit o durată de 4 ani, în

interiorul limitelor legale, ținând cont de gravitatea faptei și de

consecințele acesteia.

De reținut și nesinceritatea

recurentului, care menționează că la 20 de zile de la intrarea în Italia, a

fost returnat, pe când în acțiunea de față arată că a ajuns în Italia cu o zi

înainte să fie returnat.

Corect s-a reținut de către instanța

de fond, că recurentul a fost returnat din Italia, pentru că ședea ilegal în

acea țară și, urmare a măsurii returnării, autoritățile române au dispus măsura

suspendării dreptului de folosire a pașaportului pe o durată de 4 ani.

Recurentul nu a făcut dovada că a

contestat la instanțele italiene, măsura returnări și că această măsură a fost

anulată pe considerentul că a fost ilegal luată, spre a se putea dispune și

anularea măsurii luate de autoritățile române în urma returnării.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 65/1997, raportat la art. 14

din Legea nr. 29/1990 și ale art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.F.,

împotriva sentinței nr. 446 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2005.