ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2003, la Tribunalul Dolj, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.F. a solicitat ridicarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului și obligarea Direcției Generale a Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, la restituirea pașaportului. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la 12 septembrie 2003, Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Dolj a luat măsura suspendării temporare a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani, ca urmare a faptului că a fost returnat din Italia.

Mai arată că această măsură este abuzivă, fiindcă a ajuns în Italia cu o zi înainte de a fi returnat, iar în Spațiul Schengen, călătorea numai de 19 zile și că în Italia nu a comis nici o faptă penală. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 446 din 25 iunie 2004, a respins acțiunea, reținând că autoritatea administrativă a respectat dispozițiile legale și obligațiile asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale pentru stoparea migrației ilegale, măsura luată neaducând atingere dreptului la liberă circulație, drept ce trebuie circumscris interesului general. Reține și că nu se poate nici reduce perioada de restricționare a dreptului de a folosi pașaportul, pentru că reclamantul nu a prezentat dovezi care să justifice că presta muncă în Italia sau că stătea legal în acea țară.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece a fost returnat abuziv din Italia, unde se afla în calitate de turist și unde nu a săvârșit nici o abatere de la legislația italiană, aflându-se legal în țara respectivă, în interiorul termenului de 90 de zile de la data plecării din România. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, așa cum a fost modificată și completată, se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă a fost eliberat, poate fi retras ori se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, și „persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state”.

De necontestat, recurentul a fost returnat din Italia, în România, în baza acordului de readmisie încheiat de cele două țări, motiv pentru care autoritățile române competente au aplicat dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 65/1997, modificată și completată, dispunând suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului de către recurent, pe o perioadă de 4 ani, măsură menținută de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonanța menționată, măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pentru situațiile specificate la lit. e), se poate lua „pentru o durată cuprinsă între 1 an și 5 ani, stabilită proporțional cu gravitatea faptei comise și cu consecințele ei”.

Autoritățile administrative, care au aplicat și menținut măsura contestată, au stabilit o durată de 4 ani, în interiorul limitelor legale, ținând cont de gravitatea faptei și de consecințele acesteia. De reținut și nesinceritatea recurentului, care menționează că la 20 de zile de la intrarea în Italia, a fost returnat, pe când în acțiunea de față arată că a ajuns în Italia cu o zi înainte să fie returnat. Corect s-a reținut de către instanța de fond, că recurentul a fost returnat din Italia, pentru că ședea ilegal în acea țară și, urmare a măsurii returnării, autoritățile române au dispus măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pe o durată de 4 ani. Recurentul nu a făcut dovada că a contestat la instanțele italiene, măsura returnări și că această măsură a fost anulată pe considerentul că a fost ilegal luată, spre a se putea dispune și anularea măsurii luate de autoritățile române în urma returnării.

Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 65/1997, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 și ale art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.F., împotriva sentinței nr. 446 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.